În dezvoltarea terapiilor pe bază de plasmă sunt implicaţi puţini jucători globali, a atras atenţia Dominika Kovacsc, country manager al companiei Takeda România, în cadrul unei conferinţe de presă de la începutul acestei săptămâni. Potrivit acesteia, nu există multe companii care să poată oferi produse derivate din plasmă, ca de exemplu
imunoglobulinele.

Colectarea plasmei este o etapă crucială, însă terapiile derivate din plasmă nu pot fi produse cu ajutorul unor compuși chimici, a subliniat Dominika Kovacsc. Terapiile plasmatice necesită fie donare de sânge, fie donare de plasmă din partea persoanelor sănătoase, iar aceste derivate sunt acum o resursă care se găsește în cantităţi insuficiente.

Terapiile plasmatice pot fi folosite atât în bolile rare, cât și în cele autoimune, a explicat Marilena Stănescu, Business Operations în cadrul aceleiași companii:

„Unde le putem întâlni? În cazul arsurilor, în chirurgie, în partea de transplant de organe, în afecţiuni ale ficatului, în stări de șoc, în bolile autoimune”. În privinţa bolilor rare, în România se folosesc în tratamentul hemofiliei, precum și în tratamentul angioedemului ereditar, a adăugat Marilena Stănescu.

Nicolae Fotin, fost președinte al Agenţiei Naţionale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a arătat că, spre deosebire de substanţele chimice care pot fi obţinute în laborator, cum se întâmplă la un medicament chimic, în cazul terapiilor plasmatice este vorba de un proces îndelungat: „Controlul produselor din plasmă este unul extrem de laborios, care face ca timpul de punere pe piaţă să fie și mai mare”.

În opinia sa, este necesar ca ţara noastră să facă pași în această direcţie, mai ales că este în continuă creștere consumul de terapii plasmatice: „Cred că trebuie o strategie naţională pe astfel de produse, pentru că discuţiile nu sunt legate doar de centrele de plasmă. Putem face discuţii
întregi, de exemplu, legate de modalitatea în care le reglementăm preţurile, diversele taxe impuse”.