Îmi declar de la început admiraţia faţă de constanţa nobilelor preocupări datând de patru decenii, încă o dovadă, dacă mai era necesară, a seriozităţii şi temeiniciei ardeleneşti, precum şi faţă de valoarea testimonială a informaţiilor din lucrarea citată. Şi nu mă pot împiedica a nu compara splendida realizare a colegilor iubitori de frumos din renumitul municipiu de pe Someşul Mic, beneficiind de sprijinul nu numai afirmat (ci şi efectiv) al autorităţilor şi al întregii intelectualităţi locale, cu ceea ce pătimesc astăzi medicii-pictori din Capitală, cu peste o jumătate de secol de activitate, care, după raptul sediului lor de către un sindicat născut în zilele „revoluţiei“, au rămas pe drumuri şi care nu au avut şi nu au resursele financiare de a tipări o carte similară. (...)