Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Surprinzătoarea doamnă Bovary şi perenitatea bovarismului (4)

Viața Medicală
Prof. dr. Valeriu RUSU miercuri, 22 iulie 2009
      În mod evident, „primul dintre scriitorii moderni“ este, în prezent, „un obiect de predilecţie“ pentru studii dintre cele mai diverse „psiho-tematice, socio-istorice, narato-stilistice“. Am citat din introducerea la volumul „Travail de Flaubert“, îngrijit de Gérard Genette şi Tzvetan Todorov (Édit. du Seuil, primul tiraj, 1983). Cartea cuprinde 10 studii scrise de mari autori, printre care Michel Foucault şi Jean Starobinski (cu un articol de neuitat, „L’échelle de temperature“, vol. cit. pp. 45 – 78). La acest volum s-au adăugat în „colecţia“ proprie şi altele, printre care: Michel Martinez – „Les romans de Flaubert“ (Édit. du Seuil, 2001), Belinde Cannone – „Narations de la vie intérieure“ (PUF, 2001), André Brincourt – „Lecture vagabonde“ (Grasset & Fasquelle, 2004), precum şi mai multe fotocopii făcute în biblioteci. Menţionez doar Écriture et Maladie – „Du bon usage de maladies“, sous la direction d’Arlette Bouloumié – Univ. D’Angers (Éd. Imago, 2004, Paris). Prefaţa cărţii, intitulată La santé, l’âme et le corps, scrisă de Michel Tournier, este fenomenală. În 2006, marele scriitor mărturisea (în revista „Lire“): „Scriu pentru a fi citit, nu din plăcere“. De-ar fi citită această prefaţă, ar mai scădea o anumită viziune reducţionistă, tranşant simplificatoare, asupra relaţiei medicină–literatură. O şansă ar fi ca Michel Tournier să devină, în sfârşit, laureat al premiului Nobel, deşi este puţin probabil, deoarece Franţa are doi recent laureaţi, în 2000 şi în 2008.
      Urmează imaginea actuală asupra Doamnei Bovary şi a bovarismului, dar nu înainte de a împărtăşi câteva impresii din marile librării pariziene, în care m-am adăpostit recent, cu mult folos, graţie ploilor. În librării, criza nu se vede. S-a produs totuşi o catastrofă, care mocnea de câţiva ani de zile, la câţiva paşi de Sorbona: a falimentat vestita librărie PUF (Presses Universitaires de France), un depozit imens de cărţi, în care se puteau găsi şi titluri dispărute de ceva timp, din alte librării. Acum, în locul fostei PUF a apărut un banal magazin de îmbrăcăminte, mereu gol în contrast cu animaţia de pe esplanada Sorbonei, ca şi cu cea din librăria de odinioară.
      Cine îşi poate imagina că sur les Champs (Les Champs-Élysées), unde noaptea e ca ziua, în imensul Virgin Megastore, pe lângă masa uriaşă de DVD-uri şi CD-uri se află o mare librărie, deschisă până spre miezul nopţii? Dar supriza vine din calitatea cărţilor şi ceva nemaivăzut – unele cărţi au prinse cu agrafe bucăţi de hârtie (cam 1/8 din A4) pe care o librăriţă scrie de mână fermecătoare prezentări, vii, spirituale, elogioase sau un pic acide. Le citesc pe toate, cu încântare.
      Natural, cea mai mare concentrare de librării este în Cartierul Latin, dominând Gibert şi Gibert Jeun, extinse în ultimii ani. O singură librărie Gibert rezistă bine la intersecţia Strasbourg – Saint Denis, populara zonă a marilor bulevarde, atât de cântată de şansonetişti. În reţeaua Gibert, şansa mereu prezentă înseamnă cărţile de ocazie, la preţuri imbatabile, cumpărate cu mai nimic şi revândute cu profit.
      La frontiera Cartierului Latin, 21, rue de l’Ecole de Médecine (în apropierea Facultăţii de Medicină, v. art. ant.) se află paradisul literaturii medicale – Librairie Vigot-Maloine. A dispărut faimoasa Librairie Masson, iar editura s-a internaţionalizat, deşi continuă să apară (parcă totuşi mai puţine) vestitele ABRÉGÉS Masson. Iar de un an, distinşii librari de la Arnette (în relaţie îndeosebi cu prestigioasa Éd. Flammarion Méd.- Sci.) au fost nevoiţi să cedeze un loc strategic. În materie de cărţi ştiinţifice, norocul e că unele edituri au în sediu librării, cel mai fericit exemplu fiind Éd. Belin – Pour la Science, din apropierea catedralei Saint-Sulpice (punctul de pornire al elucubraţiilor lui Dan Brown), unde se pot face şi abonamente cu circa 40% mai ieftine decât la noi în ţară. Să nu uităm marea librărie de carte ştiinţifică Eyrolles, din bd. St. Germain.
      Dar cea mai frumoasă istorie a distribuţiei produselor culturale au început-o în Franţa, în 1954, doi foşti militanţi marxişti-troţkişti, André Essel (1918–2005) şi Max Théret (1913–2009, fost bodyguard al lui Troţki). Ei au înfiinţat mai întâi un mic lanţ de magazine FNAC „Fédération Nationale d’Achat des Cadres“ şi apoi „Fédération Nationale d’Achat“. Succes uriaş, în 2007 cifra de afaceri a fost de 4,6 miliarde de euro. Sub sloganul „Agitator de curiozitate“, magazinele FNAC au ajuns la 78, în 56 de oraşe din Franţa, fiind deschise şi 56 puncte de vânzare în 6 ţări europene, dar şi în Brazilia şi Taiwan. La Paris, îndeosebi două mari librării FNAC sunt oaze mirifice: FNAC – Montparnasse şi FNAC – Les Halles (pe locul unde se găsea „pântecele Parisului“ descris de Zola). La noi au ajuns tot soiul de reţele franceze de distribuţie, dar nu şi FNAC, care există, de pildă, în Grecia. Dacă ar fi ajuns, poate s-ar fi transplantat posibilitatea de a utiliza o reţea de computere pentru a se afla unde se găseşte o anumită carte, sau mai multe cărţi căutate pornind de la cuvinte cheie, la Paris sau în toată Franţa, ca şi un mod profesionist de expunere a cărţilor.
      Doar câteva cuvinte despre cea mai prietenoasă bibliotecă pariziană, de la Centre Pompidou (Beaubourg). BPI (Bilbioteque Publique d’Information) a fost recent renovată şi reorganizată într-un spaţiu imens, pe trei niveluri, cu sute de computere, copiatoare, cărţi vechi şi noi, reviste de toate genurile, inclusiv Nature şi Science. Deschisă până la 22,30 (excepţie marţea), speram ca într-o seară de vineri să evit coada de zeci (uneori, sute de metri). În zadar, pentru că numărul persoanelor intrate în BPI este contorizat şi mişcarea cozii se opreşte dacă s-a depăşit, să zicem, capacitatea de saturaţie. În bibliotecă e paradisul imaginat de Borges, un paradis umanizat de accesul la un self-service (fără urme de McDonald, decăzut la Paris), dar şi de libertatea totală de utilizare a computerelor şi, îndeosebi, de căutare a cărţilor. Pe care le poţi muta cu zecile, dacă poţi, fără priviri crunte ale personalului şi fără obligaţia de a le pune la loc în rafturi. Logic, deoarece cititorul grăbit le-ar aşeza anapoda. Se fotocopiază din greu, în ciuda întristătorului (?) logo, ce conţine o carte străbătută de un fulger şi incripţia Danger – le photocopillage tue le livre. Chiar să crezi în acest avertisment? Dimpotrivă, fotocopierea dă viaţă cărţilor. Doar unele reviste şi ziare trec on-line sau vor pieri, iar la Paris acum ziarul cel mai citit e gratuit, cu două ediţii, DIRECT-matin şi DIRECT-soir. Nu are nici cea mai mică urmă de tabloid, e scris într-o franceză clară, fără expresii argotice vulgare. O excelentă analiză şi comentarii asupra destinului presei – sub titlul „Ou va la presse?“ – a apărut recent în „Courrier International“ (nr. 972, 18–24 juin 2009).
      Sfârşitul serialului vine în articolul următor.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.