Expresia
„ca un ceas elveţian“ ar putea căpăta noi valenţe pozitive. Un nou stimulator
cardiac fără baterii, bazat pe un ceas de mână automat şi alimentat cu energie
generată chiar de mişcările inimii, a fost prezentat la Congresul Societăţii
europene de cardiologie 2014, de către Adrian Zurbuchen, doctorand al Universităţii
din Berna, Elveţia.
Prototipul
nu necesită înlocuirea bateriilor, ci se bazează pe o sursă de energie
alternativă: mişcarea cardiacă. Ideea i-a venit în urmă cu patru ani
profesorului Rolf Vogel, cardiolog şi inginer la universitatea menţionată, care
s-a gândit la folosirea mecanismului automat al unui ceas de mână pentru
stocarea energiei mişcărilor inimii. Pacemaker-ul prototip se bazează pe un
ceas deja disponibil pe piaţă, căruia i-au fost eliminate toate părţile
nenecesare, pentru a-i reduce dimensiunile şi masa. Apoi au creat o carcasă cu
capse menită să permită suturarea dispozitivului direct pe miocard. Aici prototipul funcţionează exact cum
ar face-o la încheietura mâinii. Dacă este expus la accelerare externă,
componenta excentrică a ceasului începe să se rotească. Această mişcare de
rotaţie întoarce progresiv un arc mecanic. Când arcul este complet încărcat, se
desface, învârtind un microgenerator electric.
Stimulatorul
cardiac fără baterii a fost testat conectând dispozitivul de captare a energiei
la un circuit electronic care a transformat şi stocat semnalul într-un mic
acumulator tampon. Energia a fost folosită pentru a alimenta un stimulator
cardiac personalizat. Stimulii electrici au fost transmişi cordului prin sonde
epicardice.
Cercetătorii
au testat cu succes sistemul în experimente in
vivo cu porci domestici. Noul sistem a permis în premieră realizarea fără
baterii a stimulării cardiace extreme de 130 de bătăi pe minut.
Proiectul
lui Zurbuchen arată că este posibilă stimularea cordului folosind energia
generată de propriile lui mişcări. Următorul pas în dezvoltarea prototipului îl
reprezintă integrarea circuitului electronic care depozitează energia şi a
pacemaker-ului personalizat direct în dispozitivul de captare a energiei,
eliminându-se, astfel, nevoia sondelor ventriculare.
Practic,
noul mecanism, fără fire şi baterii, ar putea combate două dintre dezavantajele
majore ale produselor folosite în prezent pentru stimularea cardiacă. Mai întâi,
ar fi eliminată nevoia sondelor ventriculare, care sunt predispuse ruperilor,
reprezentând un pericol iminent pentru pacient. Apoi, ar dispărea neajunsul
duratei de viaţă limitată a bateriilor stimulatoarelor cardiace disponibile în
prezent.
.JPG)
