Viitoarea vedetă, împreună cu mama şi cele două surori ale ei au trăit modest cu restul familiei la Pozzuoli, de unde s-au mutat la Napoli în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Sofia (căci încă nu devenise Sophia) avea 14 ani când a participat la un concurs de frumuseţe, situându-se printre finaliste. S-a înscris într-o clasă de actorie şi curând a avut şansa de a-l cunoaşte pe deja celebrul producător Carlo Ponti, cu care avea să se căsătorească în perioada 1957–1962 şi apoi din 1966 până la moartea acestuia în 2007. De ce această întrerupere? Ponti divorţase în Mexic de prima sa soţie şi se căsătorise cu superba actriţă italiană. Cum însă în Italia nu se recunoştea divorţul, Biserica Catolică a denunţat căsătoria celor doi, care s-au mutat în Franţa, unde s-a recunoscut divorţul de prima soţie şi astfel s-a oficiat o cununie a acestei perechi cu o viaţă exemplară de familie. Culmea este că Sophia Loren era curtată de cele mai celebre vedete masculine ale Hollywoodului, dintre care Cary Grant a iubit-o profund.
Actriţa era deficientă în estrogen, dar după tratamentul cu acest hormon în clinica unui medic elveţian, şi şederea la pat, ea a reuşit nu numai să rămână gravidă, dar să şi păstreze sarcina. Astfel, Sophia şi Carlo Ponti au avut doi băieţi, unul ajuns muzician, iar celălalt cineast.
Dar să urmărim drumul spre celebritate al frumoasei Sophia Loren. V-o mai amintiţi în rolul titular din versiunea cinematografică a popularei opera verdiene „Aida“? Era dintre primele ei roluri, pe la începutul anilor ’50, fiind dublată de celebra soprană Renata Tebaldi. Loren era întruchiparea a tot ceea ce poate fi mai potrivit, mai statuar pentru rolul nefericitei prinţese etiopiene în acel film foarte modest calitativ. Doar muzica lui Verdi şi cântăreţii salvau pelicula de la un fiasco.
Întâlnirea tinerei actriţe cu renumitul regizor Vittorio De Sica avea să însemne o contribuţie majoră la ascensiunea carierei sale cinematografice, începând cu comedia „L’Oro di Napoli“ (Aurul din Napoli), cu dramele „La Ciociara“, „I Sechestrati di Altona“ (Sechestraţii din A.), episodul „La riffa“ (Loteria) din „Boccacio ’70“, „Ieri, oggi, domani“ (Ieri, azi, mâine), comedia „Matrimonio all’italiana“, dramele „I Girasoli“ (Floarea-soarelui) şi „Il Viaggio“ (Călătoria), ultimul film din viaţa îndrăgitului cineast.
Dintre aceste realizări, evident „La Ciociara“ i-a adus, nu numai regizorului, ci şi vedetei feminine o faimă internaţională. Era ecranizarea unui roman al lui Alberto Moravia, în adaptarea lui Cesare Zavattini, redând drama unei mame (Sophia Loren) şi a fiicei sale adolescente (Eleonora Brown), batjocorite de nişte soldaţi, care le-au surprins pe străzile Romei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Jocul excepţional al actriţei i-a asigurat, printre altele, premiile Oscar, David di Donatello, BAFTA şi al Festivalului de la Cannes.
Sophia Loren a jucat cu mulţi actori celebri, dar poate cu Marcello Mastroianni a format cuplul cel mai strălucit al filmului italian. De Sica i-a alăturat în „Ieri, oggi, domani“, alcătuit din trei episoade scrise de Eduardo De Filippo, Alberto Moravia şi Cesare Zavattini care urmăreau soarta a trei femei diferite ca origine socială, dar care vor să cucerească bărbaţii. Din ultimul episod a rămas antologică scena când Sophia Loren se dezbracă în faţa lui Mastroianni, scenă reluată, tot cu cei doi, peste trei decenii, de Robert Altman în „Pręte-ŕ-Porter“, însă într-o notă ironică.
Dar Sophia Loren a jucat în multe alte ecranizări. Alături de Anthony Perkins a putut fi admirată în „Desire Under The Elms“ (Patima de sub ulmi) după drama lui Eugene O’Neil, văzută şi la noi pe scena Naţionalului bucureştean cu mulţi ani în urmă, „The Millionairess“ (O femeie cu bani) după George Bernard Shaw, în care regretatul Peter Sellers era în rolul dr. Ahmed el Cabir, un medic Indian care opera într-o clinică pentru săraci. Amintesc că piesa a fost jucată la noi de admirabila Carmen Stănescu. Apoi au fost „El Cid“ (Cidul) după Corneille, cu spectaculosul Charlton Heston, celebra comedie de moravuri „Matrimonio all’italiana“ (Căsătorie în stil Italian) după piesa „Filumena Marturano“ a lui Eduardo De Filippo, atât de cunoscută de pe scenele româneşti. Rolul acela i-a adus un premiu la Festivalul de la Moscova.
Sophia Loren era în culmea carierei sale artistice, când datorită charismei şi talentului făcea faţă celor mai diferite roluri – începând cu spălătoreasa de la începutul Revoluţiei Franceze din „Madame Sans-Gęne“, îndrăgostită de un locotenent necunoscut, interpretat de Robert Hossein, personajul viitorului Napoleon, la rolul Lucillei din spectaculosul film istoric „The Fall of the Roman Empire“ (Căderea Imperiului Roman), alături de vedete precum: Stephen Boyd, Alec Guinness, James Mason, Christopher Plummer, Mel Ferrer şi Omar Sharif.
Ultimul film regizat de Charlie Chaplin i-a avut ca interpreţi principali pe Sophia Loren şi Marlon Brando în „A Countess from Hong Kong“ (Contesa din H. K.), o realizare fără efect asupra publicului.
Sophia Loren a mai avut privilegiul să filmeze tot cu Vittorio De Sica în „I Girasoli“ (Floarea-soarelui). După cel de-Al Doilea Război Mondial, italianca Giovanna trăieşte drama de a-şi găsi soţul (Marcello Mastroianni), deşi îl credea mort, că stă cu o altă femeie în Rusia. Acest rol i-a adus un nou premiu David di Donatello. În sfârşit, ultima întâlnire cu De Sica s-a produs cu filmul de dragoste „Il Viaggio“ (Călătoria), alături de încântătorul Richard Burton.
Un alt film remarcabil, care i-a adus actriţei câteva premii italiene a fost „Una giornata particolare“ (O zi specială), în care regizorul Ettore Scola reda relaţia dintre o gospodină şi un ziarist de radio (M. Mastroianni) care şi-a pierdut slujba din cauza opiniilor politice în pragul războiului (1938), când Hitler îl vizitează pe Mussollini.
Sophia Loren a jucat şi în filmul „Man of La Mancha“ (Omul din La Mancha) cu Peter O’Toole, după musicalul lui Dale Wasserman, cunoscut şi de pe scenele românneşti, ultima montare fiind cea de la Teatrul Naţional din Craiova.
Înainte de a aminti că la noi, Sophia Loren a fost văzută ultima oară pe marile ecrane în „Grumpier Old Men“ (Şi mai morocănoşi), o comedie adecvată vârstei, alături de regretaţii Jack Lemmon şi Walter Matthau, aş dori să subliniez că, în 1980, vedeta italiană a apărut în filmul biografic „Sophia Loren: Her Own Story“ (S. L.: Povestea vieţii), în care interpreta rolul mamei sale – Romilda Villani şi al său.
Chiar anul acesta, Sophia Loren apare din nou în rolul mamei sale din „Nine“, după volumul de memorii al uneia dintre surorile sale, precum şi într-un film de televiziune, având-o ca eroină tot pe mama sa.
În încheiere, să adaug că, declarată „una dintre comorile cinematografiei mondiale“, Sophia Loren a obţinut pentru întreaga activitate un Oscar (1991) şi un Glob de Aur „Cecil B. DeMille“ (1995), vedeta fiind o apariţie la fel de plăcută, chiar fascinantă, spre satisfacţia admiratorilor ei de pretutindeni.
