Administraţia Barack Obama se poate bucura
deja de succesul reformei medicale, deşi a trecut atât de puţin timp de la iniţierea
ei. Biroul pentru buget al Congresului Statelor Unite ale Americii a constatat
că proiecţia viitoarelor cheltuieli cu marile programe de sănătate pentru bătrâni
şi cei defavorizaţi social, Medicare şiMedicaid, arată o reducere de 15% până
în 2020. Costul uriaş al asistenţei medicale americane (cea mai scumpă din
lume), combinată cu o eficienţă deloc pe măsura efortului financiar, este una
dintre problemele economice ale marii puteri. Anunţul scăderii cheltuielilor,
trâmbiţat glorios de New York Times,
poate fi citit şi într-o notă diferită. În fapt, este vorba de o reducere a creşterii
cheltuielilor, care s-au mărit în 2012 cu doar 0,4% pentru fiecare beneficiar Medicare. O astfel de tendinţă a mai
fost observată şi la începutul anilor ’90, dar şi atunci, ca şi acum, experţii
nu au ştiut să explice cauza.
Schimbări declanşate de Obamacare sau doar criză economică? Răspunsul variază cu simpatiile
ideologice ale expertului chestionat. Restul pare a fi deocamdată doar o formă
de wishful thinking.
În Anglia, sistemul naţional de sănătate a
primit o lovitură dură prin publicarea raportului Francis, care constată
numeroase decese în spitalul din Stafford în perioada 2005–2009, ca urmare a
neglijării pacienţilor de către personalul medical. Raportul precizează că în
acest spital a existat „o lipsă de grijă, compasiune, umanitate şi lipsă de
îndrumare“.
Reacţia secretarului pentru sănătate, Jeremy
Hunt, a fost de a acuza birocraţia mult prea încărcată a sistemului de sănătate,
care produce şedinţe de până la şapte ore zilnic pentru directorii spitalelor
din Anglia. Oficialul britanic nu va adopta recomandările propuse de raportul
Francis, din dorinţa de a nu suprareglementa sistemul. Soluţia propusă de Hunt
este numirea unor „superdirectori“ de spitale şi a unor noi inspectori şefi
pentru medicii de familie. Sună familiar?
În Franţa, un raport al Inspectoratului
General al Afacerilor Sociale (IGAS) a identificat principalele probleme cu
care s-au confruntat, în 2012, spitalele franceze. Aglomerarea excesivă a
serviciilor de urgenţă este unul dintre primele puncte de pe listă. Criza
economică a afectat spitalele care se îndreaptă către subfinanţare, asta deşi
Franţa este ţara europeană care alocă cele mai generoase resurse sănătăţii.
Raportul IGAS constată că bugetul alocat
spitalelor, în cadrul programelor de asigurări de sănătate, s-a construit în
funcţie de cerinţele finanţelor publice, nu ale spitalelor. Aceste constrângeri
financiare au provocat însă o încercare de eficientizare, în special în zona
clinicilor de chirurgie şi obstetrică. E greu de apreciat dacă această
eficientizare a dus şi la scăderea calităţii asistenţei medicale. Deocamdată,
Franţa a atins un anume echilibru: cheltuieşte mult cu sănătatea, dar obţine
rezultate remarcabile.
Şiretlicul prin care companiile farmaceutice
îşi urmăresc cinic interesul comercial în ciuda oricăror principii etice este
dezvăluit într-un studiu exhaustiv publicat în Journal of Health Politics, Policy and Law. Reclamele la
medicamente direcţionate direct către consumator sunt permise pe piaţa americană,
fiind vorba de câştiguri de peste 300 milioane de dolari anual pentru reţelele
de televiziune. Industria farmaceutică s-a angajat să respecte anumite
principii etice cu privire la publicitate, principii reunite sub numele de PhRMA Guiding Principles, dezvoltate
chiar în interiorul industriei şi supravegheate de un organism de control al
breslei. Studiul amintit constată că aceste principii etice sunt cel mai
frecvent nerespectate, expunând publicul şi, în special, copiii la conţinut
publicitar inadecvat.
„Iluzia autoreglementării în industrie serveşte
în primul rând interesele companiilor farmaceutice, pe seama interesului
public. Aceste campanii de marketing eşuează în a educa consumatorul despre
tratamentele adecvate“, constată studiul citat. PhRMA nu doar că nu face publice cazurile de încălcare a
principiilor de etică, dar nici nu îşi sancţionează membrii. Mai ales că ar
avea pe cine: Eli Lily, Pfizer, Bayer, GlaxoSmithKline şi Merck au derulat
toate campanii care ignoră o mare parte din principiile formulate chiar de către
industria farma. Iar dacă un consumator doreşte să înainteze o reclamaţie cătrePhRMA, nu o poate face. De cele mai
multe ori, faxul nu funcţionează...
