O echipă de medici români, condusă de prof.
dr. Irinel Popescu şi prof. dr. Constantin Ionescu-Tîrgovişte, studiază, în
premieră pentru ţara noastră, o nouă alternativă terapeutică pentru pacienţii
cu diabet zaharat tip 1. Este vorba despre o procedură experimentală ce constă
în implantarea abdominală subcutanată a unui dispozitiv în care sunt
încapsulate insule pancreatice prelevate de la un donator uman. Aparatul,
denumit şi „pancreas artificial“, este realizat şi pus la dispoziţia oamenilor
de ştiinţă români de compania israeliană beta-O2 Technologies Ltd., în baza unui parteneriat.
În primă fază, specialiştii români au
demarat marţi, 13 noiembrie a.c., la Institutul Oncologic „Prof. dr. Al.
Trestioreanu“ Bucureşti, procesul de izolare şi evaluare a celulelor
pancreatice prelevate de la un donator în moarte cerebrală, foarte important
pentru reuşita transplantului. „Acest proces implică mai întâi o digestie
enzimatică a pancreasului, care îndepărtează structurile fibroase, şi în care
participă ca enzime colagenaza şi proteaza. Totul se petrece într-un aparat
inventat de cercetătorul american de origine italiană Camillo Ricordi, aşa-numitul
«aparat Ricordi». De acolo obţinem un extract de celule, nu numai insule, ci
toate tipurile de celule pe care le conţine pancreasul. Acestea sunt introduse
mai departe într-un separator, de fapt o pompă centrifugă care separă insulele“,
explică profesorul Irinel Popescu, şeful Centrului de Chirurgie Generală şi
Transplant Hepatic Fundeni. În final, celulele sunt introduse într-un
incubator, unde se păstrează într-un mediu de cultură, în care există chiar
posibilitatea ca ele să se înmulţească. Având în vedere că sunt estimate
aproximativ 5.000 de celule/kgc, specialiştii se aşteaptă ca de la un donator
de 70 kg să obţină circa 350.000 de celule beta-pancreatice. De asemenea, prof.
dr. Irinel Popescu a dat asigurări că, din punct de vedere tehnologic şi al
procesului de preparare a insulelor, pregătirile şi cercetările efectuate până
acum în laborator sunt destul de bine puse la punct, datele preliminare
confirmând posibilitatea obţinerii unei producţii de celule beta-pancreatice în
mod constant.
Evaluarea celulelor a ieşit pozitivă la
prima analiză, însă rezultatele unui al doilea test, realizat miercuri, 14
noiembrie a.c., cu ditizonă, pentru a vedea exact numărul insulelor obţinute,
au arătat că din pancreasul studiat nu s-a obţinut o puritate celulară de 90%,
condiţie necesară pentru introducerea insulelor în dispozitivul companiei
israeliene şi, apoi, în organismul pacientei.
Discuţiile privind realizarea acestei
proceduri au început în primăvara acestui an, când specialiştii români şi-au
manifestat pentru prima oară dorinţa de a folosi „pancreasul artificial“. Prof.
dr. Irinel Popescu ne-a explicat încă o dată modul de funcţionare al acestui
dispozitiv: el conţine o serie de filtre care, pe de o parte, permit substanţelor
nutritive din organism să ajungă la insule şi să le hrănească, în afara
oxigenului care se injectează o dată pe zi din exterior, iar pe de altă parte,
împiedică accesul celulelor implicate în declanşarea răspunsului imun.
În ţara noastră au mai avut loc câteva
încercări de transplant de insule pancreatice, însă fără succes. Una dintre
problemele care au dus la eşecul procedurilor a fost cea imunologică. Potrivit şefului
Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni, acest aparat
este primul care protejează insulele de agresiunea imunologică. Până acum,
celulele pancreatice au fost implantate cu succes, însă după o vreme au dispărut.
„În ficat, am făcut şi noi mai multe astfel de proceduri şi am observat că funcţionează
cu succes o perioadă de timp şi apoi, încet-încet, dispar, probabil în urma
agresiunii imunologice a organismului“, ne-a explicat prof. dr. Irinel
Popescu, adăugând că locul în care se implantează este şi el îndelung dezbătut
de cercetători. Deocamdată, nu s-a găsit un loc ideal, propuneri făcându-se în
privinţa ficatului, peritoneului, marelui epiploon sau implantului
subcutanat.
Cercetarea în domeniul diabetului este văzută
de specialiştii români ca una atractivă, într-un fel chiar fertilă, însă aceştia
recunosc că mai sunt mulţi paşi de parcurs. Deşi transplantul celular se află
într-o etapă incipientă chiar şi la nivel internaţional, oamenii de ştiinţă au
mari speranţe legate de această procedură. Concret, în cazul în care studiile
clinice vor ajunge la concluzii pozitive în privinţa siguranţei şi a eficacităţii
procedurii, speranţa de viitor se leagă de posibilitatea de a utiliza celule de
la animale transgenice, care ar permite, cândva, utilizarea pe scară largă a
unor astfel de dispozitive.
