În fruntea clasamentului celor mai faimoşi savanţi din ultimele două secole se află Bertrand Russell (1872–1970), cu 1.500 mD, la o distanţă astrală de Robert Koch (1843–1910), care, cu 185 mD, se află totuşi pe locul 18. Un laureat Nobel pentru Medicină (1905) cum n-au fost mulţi, deoarece, copleşit de onoruri, a rămas mereu acelaşi om modest, care prin muncă şi geniu a adus un serviciu imens medicinii, umanităţii. Admiratorilor le răspundea simplu: „Am muncit cât am putut... Dacă succesul meu a fost mai mare decât al altora, cauza e că în peregrinările mele pe tărâmul medicinii, am umblat prin locuri unde aurul zăcea încă pe drum. Şi acesta nu e un merit prea mare“ (cit. din Vânătorii de microbi, Edit. Tineretului, Bucureşti, 1969, de Paul de Kruif – 1890–1971, locul 100 cu 51 mD).
Nu l-am menţionat pe Robert Koch pentru contestarea contelui Russell, inutilă dacă mă refer la cei 1.500 mD pe care i-a obţinut la computer, fără nicio intervenţie exterioară. Cel mult m-am gândit la viaţa extrem de agitată, plină de polemici, conflicte şi perioade de închisoare a celui denumit din această cauză un Voltaire englez (într-o sursă autorizată: Wikipedia franceză). Pe când Robert Koch a dus o viaţă grea, plină de eforturi imense, dar cu evenimente petrecute doar în laborator. Abia în 1880 se mută la Berlin, la invitaţia guvernului, în calitate de consilier al Serviciului imperial de sănătate. I se oferă o subvenţie suficientă şi pentru prima oară are un laborator cu doi asistenţi şi aparatură. Dar Robert Koch era îngrijorat deoarece descoperirile sale odată cunoscute au declanşat veşti de senzaţie: un entuziast anunţa descoperirea unui germen universal, cauză a tuturor bolilor, un altul susţinea că tuberculoza este consecinţa atacului a sute de specii de microbi. Bacteriologul german a răspuns acestor aberaţii prin 16–18 ore pe zi de lucru în laborator, până când a demonstrat riguros, conform postulatelor pe care le-a formulat, existenţa bacilului tuberculozei.
În epoca de tristă amintire (după o sintagmă utilizată în prezent), Bertrand Russell era destul de cunoscut ca „luptător pentru pace“ şi antiimperialist, într-o vreme în care toate puterile nucleare, în frunte cu URSS, SUA şi Franţa efectuau experimente nucleare în atmosferă, de pe urma cărora întreg globul pământesc era înconjurat de o mantie radioactivă, abia după circa trei decenii riscul asupra sănătăţii populaţiei dispărând. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
