Foarte prizatul raport „Health at a Glance“,
emis sub auspiciile Comisiei Europene, a publicat ultimul val de statistici
prin care sunt comparate statele UE pentru mai mulţi indicatori de sănătate.
Raportul este valoros prin cuantificarea evoluţiei sau involuţiei României în
ultimii ani şi prin clasamentele europene alcătuite care ne ajută să ne situăm
comparativ cu celelalte ţări europene.
În continuare, un rezumat cu cele mai
interesante date despre România conţinute în raportul de peste 140 de pagini.
Veştile bune
România nu mai este
lanterna roşie a Europei la speranţa de viaţă, în urma noastră fiind Bulgaria,
Letonia şi Lituania. Speranţa de viaţă a românilor este de 74,5 ani, cu 78,1
ani pentru femei şi 71 pentru bărbaţi.
România stă foarte
bine la incidenţa diabetului, fiind ţara europeană cu cel mai scăzut număr de
diabetici de tip 1 la o sută de mii de locuitori.
În privinţa
consumului de alcool şi tutun, România se află sub media Uniunii Europene. Alături
de bulgari şi finlandezi, avem cel mai redus consum de fructe din UE, dar mâncăm
legume în rând cu restul europenilor. Datorită acestor obiceiuri, avem cele mai
puţine persoane obeze din Europa.
Incidenţa cancerului
de sân şi a cancerului de prostată este printre cele mai mici din Uniunea
Europeană (doar Bulgaria, Grecia şi Lituania stau mai bine). Franţa, Suedia şi
Danemarca deţin recordurile negative la acest capitol. Rezultatul bun înregistrat
de România este atribuit de raportul Comisiei Europene, cel puţin parţial, răspândirii
diferite a monitorizării şi identificării acestor tipuri de cancer în statele
UE. Incidenţa scăzută din România s-ar putea aşadar datora în parte capacităţii
reduse a sistemului medical de a identifica toate cazurile existente.
Se menţin toate tendinţele negative
Cancerul cervical rămâne
o problemă de sănătate majoră pentru românce, ţara noastră având cea mai
crescută mortalitate din UE. Cancerul cervical poate fi prevenit şi vindecat în
cazul unei identificări timpurii, de aceea monitorizarea eficientă a femeilor pentru acest tip de cancer ar
putea salva mii de vieţi. Din nefericire, monitorizarea în România este cea mai
slabă din Europa, de trei ori mai mică faţă de media UE. Doar 14,6% din femeile
din România sunt monitorizate, spre deosebire de următoarele codaşe, Slovacia
(22,9%) şi Ungaria (36,7%).
Ineficienţa autorităţilor
române de a monitoriza sănătatea populaţiei este evidentă şi în ratele foarte
scăzute de screening pentru cancerul de sân şi cancerul colorectal (din nou
cele mai scăzute din UE).
România rămâne ţara
din UE cu cele mai puţine investigaţii de vârf (IRM şi CT) efectuate. Acelaşi
record negativ îl înregistrăm şi în cazul procedurilor coronariene avansate,
precum angioplastiile sau bypassul, sau a protezărilor de genunchi şi şold. Avem cea mai ridicată
mortalitate din Europa în cazurile de accident vascular cerebral, cu excepţia
Bulgariei. Bolile cardiovasculare rămân cea mai importantă cauză de deces în
UE, România fiind pe locul 7 în rândul ţărilor europene.
Continuăm să fim ţara
europeană cu cea mai ridicată mortalitate infantilă (9 la 1.000 de naşteri),
mai mult decât dublă faţă de media UE. În timp ce Slovenia, Grecia sau Cehia înregistrează
o mortalitate infantilă de trei ori mai mică decât ţara noastră, în România
descreşterea acestei rate a fost prea lentă, cu o încetinire după 2010. România
este a doua ţară din UE ca frecvenţă a cazurilor de rujeolă la copii, după Franţa.
Paradoxuri:
numărul medicilor şi cheltuielile pe medicamente
România rămâne una
din ţările europene cu cei mai puţini medici pe cap de locuitor, 2,5/1.000 de
locuitori. Polonezii au şi mai puţini medici, în timp ce irlandezii şi
britanicii au doar ceva mai mulţi medici decât noi (2,7 şi 2,8). Important de
menţionat este că, în ultimul deceniu, numărul medicilor din România a crescut
constant, în ciuda fenomenului de migrare a acestora, menţionat în repetate rânduri.
În privinţa numărului
de paturi din spitale, un indicator atât de folosit în ultimii ani în încinsele
dezbateri pe marginea legii sănătăţii, România continuă să fie în top 7 al ţărilor
cu cele mai multe paturi în spitale (top condus de Germania şi Austria) înscriindu-se
însă în tendinţa de scădere prezentă la nivelul întregii Uniuni.
România continuă să
fie ţara europeană cu cele mai scăzute cheltuieli per capita pentru sănătate
(mai puţin chiar şi decât Serbia sau Muntenegru). Dar, dacă în primul deceniu
din mileniul trei am avut una dintre cele mai accelerate creşteri în termeni
reali ale acestor cheltuieli, în perioada 2009–2012, această creştere a încetinit
treptat, până aproape de zero.
O schimbare
semnificativă este creşterea importantă a costurilor cu sănătatea plătite
direct din buzunar: o cincime din sănătatea românească este finanţată deja prin
plăţi făcute de români direct din buzunar. Ne apropiem astfel de media europeană
de 21%. De menţionat că ne numărăm printre cele 8 ţări europene care nu au
deloc asigurări medicale private.
Faţă de ceilalţi
europeni, românii direcţionează o bună parte din cheltuielile cu sănătatea spre
cumpărarea de medicamente (30%), doar Ungaria, Lituania şi Slovacia fiind peste
noi. Aici intervine paradoxul consumului de medicamente din România, folosit în
funcţie de interesele de moment de actorii principali din sistem: deşi cheltuie
o parte importantă din coşul total alocat de ei sănătăţii pentru medicamente,
cheltuielile per capita pentru medicamente sunt mici faţă de celelalte state
UE. Explicaţia? O parte mare din ceva foarte mic continuă să fie ceva foarte
mic comparat cu media europeană. O menţiune foarte importantă aici: România
este, în ultimii 15 ani, ţara europeană cu cea mai consistentă creştere a
cheltuielilor pe medicamente din toată Uniunea Europeană.
În schimb, mamele din
România continuă să stea în spital pentru o naştere normală mai mult decât majoritatea
celorlalţi europeni (cu excepţia doar a slovacilor). În urmă cu un deceniu,
durata medie de spitalizare pentru naştere la nivelul Europei era de 5 zile,
exact durata actuală medie de spitalizare în România. În Europa, această durată
medie a scăzut la 3,6 zile.
