Impactul major pe care utilizarea în
exces a antibioticelor îl are asupra sănătății publice a fost dezbătut în
cadrul unui eveniment desfășurat cu ocazia Zilei europene de conștientizare
asupra consumului și rezistenței la antibiotice, la inițiativa Societății
Române de Microbiologie (SRM) și cu sprijinul Administrației Prezidențiale.
Prof. dr. Alexandru Rafila,
președintele SRM, a subliniat efectul pe care era antibioticelor, veche de
numai 75 de ani, îl are asupra evoluției bacteriilor: „Nu cred că o să putem
face altceva decât să încetinim ritmul apariției acestei rezistențe sau să
schimbăm filozofia privind tratamentul multor boli infecțioase, pentru că ceea
ce se întâmplă în această perioadă este extraordinar de îngrijorător și România
se situează pe primele locuri atât din punct de vedere al consumului, cât și
din punct de vedere al unor bacterii care sunt multirezistente la antibioticele
uzuale și nu numai“.
Conf. dr. Diana Păun, consilier de stat,
remarcă neajunsurile din țara noastră: „Avem, din păcate, o cunoaștere limitată
a fenomenului în România, ceea ce știm este destul de îngrijorător și ne mișcăm
cu pași destul de mici, comparativ cu alte țări europene, în acest domeniu“. Eficiența
terapiei cu antibiotice este amenințată de emergența rezistenței în urma utilizării
pe scară largă a acestora și transmiterea interumană a germenilor. Dacă în 2001
OMS a elaborat un ghid de orientare pe această temă, anul trecut a fost
realizat primul raport de evaluare a rezistenței la nivel global, cu date din 194
de state, și primul plan global de acțiune al OMS împotriva acestui fenomen. În
ceea ce privește cooperarea multinațională, în 2009 a fost instituționalizată
relația Statelor Unite cu Europa prin constituirea TATFAR (Trans-Altantic Task
Force in Antimicrobial Resistance).
Vasile Ciurchea, președintele CNAS, propune
elaborarea unor strategii de prescriere și monitorizare a infecțiilor, dar și
de educare a populației. Acesta precizează că, începând cu anul viitor, se va
urmări și monitorizarea rețetelor care nu sunt compensate, pentru o evidență mai
clară a tot ceea ce se eliberează din farmacii, indiferent dacă acestea au sau
nu un contract cu Casa.
Conf. dr. Gabriel Popescu a analizat
relația dintre consumul de antibiotice și apariția rezistenței microbiene,
stadiul actual al fenomenului pe diferite tipuri de bacterii patogene, dar și
determinații consumului de antibiotice în țara noastră. Aceste medicamente
presupun o administrare individuală, însă impactul este populațional, dintre
efectele nedorite enumerând colonizarea cu bacterii rezistente, dismicrobismul
și toxicitatea. Dacă până în 1989 se utilizau un număr redus de antibiotice,
astfel încât nivelul rezistenței era nesemnificativ, ulterior utilizarea în
exces și transmiterea interumană sau de la animale la om a germenilor
rezistenți a propulsat țara noastră în topul rezistenței bacteriene. În ceea ce
privește consumul excesiv de antibiotice, România ocupă locul al treilea din
UE, după Grecia și Franța. Sunt preferate antibioticele cu spectru larg, care
favorizează apariția rezistenței. Consumul de antibiotice cu risc maxim de infecție
cu Clostridium difficile
(fluorochinolone, cefalosporine, carbapeneme) a crescut semnificativ ca pondere
din total, de la 22,5% în 2011 la 28,3% în 2014.
În România, consumul de
carbapeneme este sub media europeană, înregistrând o ușoară creștere după 2013.
Cu toate acestea, realitatea arată o rezistență a cocilor Gram-negativi la
aceste antibiotice, lucru explicat prin folosirea excesivă de imipenem sau
meropenem în unele secții de terapie intensivă și boli infecțioase, începând cu
anul 2001, în lipsa unor măsuri de limitare a transmiterii interumane de
germeni. Astfel s-a constatat emergența unor germeni de spital rezistenți la
aceste antibiotice, precum Pseudomonas
aeruginosa și Acinetobacter baumanii.
Apoi, s-a produs extinderea utilizării și în alte secții, cu introducerea unor
molecule precum ertapenem sau cele generice, dar și cu importul unor tulpini deKlebsiella pneumoniae rezistente la
carbapeneme, fiind constatată o emergență a acestor tulpini producătoare de
carbapenemaze. Riscul major constă în faptul ca enterobacteriile sunt implicate
în infecții comunitare și nosocomiale.
Dintre terapiile de salvare, colistinul
reprezintă principala alternativă, iar datele arată că România s-a situat, în
ultimii ani, pe locurile cinci-opt la consumul de colistin, depășind media
europeană. Gabriel Popescu precizează că utilizarea frecventă a colistinului,
uneori subdozat, a determinat ca, în 2014, 63% din tulpinile rezistente la
carbapeneme să prezinte rezistență și la colistin.
Despre situația infecțiilor nosocomiale
a vorbit dr. Roxana Șerban, care precizează că, începând cu anul 1997,
incidența acestora s-a aflat într-o considerabilă scădere în țara noastră. Dacă
până anul trecut principala cauză era reprezentată de infecțiile respiratorii, din
2014 sunt incriminate infecțiile digestive, odată cu introducerea la nivel
național a supravegherii infecțiilor cu Clostridium
difficile în spitale. Până la 30 octombrie 2015, fuseseră raportate 4.958
de cazuri de infecții cu C. difficile,
terapia cu antibiotice fiind dominată de cefalosporine de generația a treia sau
fluorochinolone.
Prof. dr. Dorel Săndesc, secretar de
stat în Ministerul Sănătății, atenționează însă că nu orice infecție
nosocomială este în responsabilitatea directă a sistemului, pentru că „aceste
infecții sunt de cele mai multe ori prețul inevitabil al progresului medicinii“.
