Suntem
încă în perioada concediilor, propice pentru un dram de turism cultural. Dar, în
ţara noastră, casele memoriale ale pictorilor şi sculptorilor deschise (uneori)
publicului sunt puţine, le poţi număra pe degete: Tattarescu, Aman, Stork,
Ligia Macovei în Bucureşti; Petraşcu la Târgovişte; Irimescu la Fălticeni;
Vergulescu la Slatina… Unele ghiduri turistice nici nu le pomenesc. De pildă,
am în faţă un „Ghid naţional de informaţii şi servicii turistice“ (2008), volum
masiv, de 900 de pagini, structurat pe judeţe, care, la judeţul Bacău, nu menţioneazăCasa memorială a pictorului Nicu Enea,
dar nici pe cea de la Racova (Bacău) a savantului Ioan Borcea, întemeietorul şcolilor
de hidrologie şi oceanografie din România. Ca detaliu, în ambianţa creatoare a
staţiunii de cercetări Agigea, la malul mării, dr. I. Ţuculescu, medic, biolog şi
pictor, se declara discipol al aceluiaşi ilustru naturalist I. Borcea.
Să
ne întoarcem, însă, la amintita casă memorială/muzeu/atelier. În urmă cu ani,
vizitând pinacoteca din Zagreb, m-am oprit cu vădită admiraţie şi tresărire
patriotică în faţa lucrărilor lui Nicu Enea. Muzeograful m-a informat atunci că
Galeria de artă modernă din capitala Croaţiei achiziţionase cele trei lucrări ale
pictorului român în 1934. Criticul Ion
Frunzetti caracteriza astfel opera lui Enea: „O muzică de caval şi de lăută, de
nai şi de
frunză, ne vorbeşte de câmpuri şi de codri, de iernile satului şi ale
pădurii, de verile şi de toamnele cu rod…“ Într-adevăr, culmea creaţiei lui
Nicu Enea o constituie lucrările sale inspirate de peisajul românesc şi îndeosebi
de cel al Moldovei natale.
În
centrul Bacăului se află deschisă accesului public Casa-muzeu „Nicu Enea“,
edificiu în care onestul slujitor al frumosului a locuit şi creat între anii
1929 şi 1960. În 1970, Elvira Enea, soţia artistului, a donat Complexului
muzeal „Iulian Antonescu“ din Bacău imobilul, mobilierul, obiecte personale,
precum şi 133 de picturi şi 209 desene semnate de artist. În prezent, în
camerele de la parter şi etaj sunt expuse 48 de tablouri în ulei, zeci de
producţii de grafică, scrisori, fotografii (ale familiei, împreună cu prietenii
Ion Minulescu, Mihail Sorbul etc.). Bustul artistului din faţa prezentabilei
case este realizat în piatră de sculptorul (şi totodată nepot) Nicolae Enea.
Nicu
Enea s-a născut la 28 mai 1897 în satul Valea Arinilor, judeţul Bacău. În acelaşi
sat s-a născut şi nepotul Nicolae Enea, în 1926 (cf. O. Barbosa – „Dicţionarul
artiştilor români contemporani“, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1976). În perioada
1911–1918, a urmat cursurile Şcolii Normale din Piatra Neamţ, după care, în
1921–1923, pe cele ale Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. Studiile sunt
continuate la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi, în acelaşi timp, la
Academia Liberă de Pictură, cu J. Al. Steriadi, Gh. Petraşcu, A. Verona, C.
Ressu ş.a. În 1925, a deschis prima expoziţie personală la Bacău, iar în 1926 a
participat pentru prima oară la Salonul oficial de pictură şi sculptură. După
doi ani, la Salonul oficial, i se premiază tabloul „La depănat“. În anii următori,
deschide numeroase expoziţii personale şi participă sistematic la Saloanele
oficiale. La cel din 1939, obţine premiul Ministerului Cultelor şi Artelor.
În
anul 1939, termină decorarea plafonului ambasadei Federaţiei Ruse din Bucureşti,
iar în 1942 renovează pictura Catedralei din Chişinău. După aproape şapte
decenii de la renovarea picturii Catedralei, ieşeam într-o duminică din
monumentala biserică – reabilitată şi redată enoriaşilor – împreună cu câţiva vârstnici
locali, care îmi povesteau despre activitatea „maestrului Ienea“ în capitala
Basarabiei şi despre vizitele efectuate aici de suveranii români. Mai trebuie
subliniat că Enea a primit medalia de argint pentru lucrarea „Elvira“ la Expoziţia
Internaţională de la Paris din 1935.
A călătorit
şi în Italia, Macedonia, Muntenegru, pe coasta Dalmaţiei. Momentul iugoslav se
reflectă pregnant în opera artistului. Un grupaj elocvent este etalat în fostul
atelier al artistului de la etajul casei-muzeu.
Nicu
Enea a abordat o multitudine de teme. Dovadă sunt compoziţiile expuse pe
tematică rustică („Cosaşi“, „La coasă“, „Copii cu dovleci“ etc.), nuduri („Nud
cu petunii“, „Nud pe fond decorativ“ etc.), peisaje („La mare“, „Liziera“,
„Balcic“ etc.), naturi statice.
Casa-muzeu
„Nicu Enea“ din Bacău desfăşoară în paralel şi o prodigioasă activitate
cultural-ştiinţifică. Un motiv în pus pentru a o vizita.
