Societatea
contemporană ne-a impus un ritm de viaţă adesea greu de susţinut, care ne
determină adesea să trecem cu vederea multe din aspectele esenţiale ale vieţii,
iar relaţiile interumane sunt cele care au cel mai mult de suferit. Aceleaşi
reguli ale societăţii au impus şi o serie de canoane estetice artificiale, care
pe mulţi îi fac să întoarcă privirea de la persoanele care nu corespund noilor
etaloane ale frumosului. Categoria care are cel mai mult de suferit de pe urma
acestor noi maniere sunt vârstnicii, bunici, foşti dascăli sau vecini pe care
îi ştim de o viaţă, dar la care nu vrem să ne mai uităm, pe care alegem să îi
ignorăm, pentru că a-i privi este un gest care poate să se dovedească
dezagreabil, aducător de tristeţe.
În aceste condiţii şi în contextul în care
anul ce se încheie a fost declarat Anul european al îmbătrânirii active şi al
solidarităţii între generaţii, Asociaţia Tinerilor Medici Geriatri din România
– prin conducerea sa: dr. Sorina Maria Aurelian şi dr. Mihai Zamfir – a avut o
serie de iniţiative menite să atragă atenţia asupra vârstnicilor şi să trezească
interesul societăţii, în special al celor tineri, către cealaltă extremă de
vârstă. Proiectul principal a început pe la jumătatea anului, sub forma unei
provocări la un concurs de fotografie cu tema: „Portret de vârstnic: oameni de
lângă noi“. Competiţia s-a bucurat de sprijinul Clubului de artă fotografică al
medicilor – Arfomed, în special prin înlesnirea legăturii cu doi dintre
prietenii săi, Eugen Ciocan şi Dragoş Lumpan, amândoi profesionişti în domeniul
fotografic, care au jurizat imaginile înscrise în concurs şi, alături de
organizatori, au stabilit fotografiile câştigătoare.
Decernarea premiilor, precum şi prezentarea
tuturor fotografiilor sub forma unei expoziţii au avut loc la sfârşit de
noiembrie, la Fotocabinetul lui Eugen Ciocan, din Centrul vechi al Capitalei.
Momentul propriu-zis al premierii a fost precedat de alocuţiunile rostite de
dr. Sorina Maria Aurelian şi dr. Mihai Zamfir, care şi-au prezentat iniţiativa,
şi de dr. Constantin Bogdan, binecunoscut colaborator al săptămânalului „Viaţa
medicală“, mentor al 
tinerilor geriatri şi membru al juriului. Participanţii
declaraţi câştigători (Radu Sandovici, Alina Brutaru, Denisa Vlad şi Teodor
Popovici) sunt cu toţii arhitecţi, ceea ce ne duce cu gândul că poate partea
artistică implicată de această profesie a fost mai puternică decât cea tehnică şi
i-a făcut să vibreze mai puternic la ceea ce au descoperit în jurul lor, fie că
a fost vorba de căutare făcută special pentru acest concurs sau de fotografii
realizate anterior.
Dincolo
de vernisaj, expoziţia în sine merită văzută pentru întreaga încărcătură emoţională
pe care o transmite privitorului (dacă nu aţi ajuns la Fotocabinet, imaginile
sunt disponibile şi pe pagina de internet a proiectului – www.varste.ro –, deşi varianta imprimată are întotdeauna un impact
mult mai mare). Atenţia tinerilor care şi-au îndreptat privirea asupra
vârstnicilor din jur a fost atrasă de cele mai multe ori, după cum era de aşteptat,
de chipuri, multe dintre ele adânc brăzdate de grijile, durerile şi greutăţile,
dar poate şi de bucuriile trăite în trecerea anilor. Cu toate acestea, cele mai
impresionante instantanee sunt cele care depăşesc definiţia portretului şi
surprind situaţii de viaţă şi relaţiilor interumane. Fotografia clasată pe
primul loc imortalizează tocmai această suprapunere a unui vârstnic alături de
două tinere, care însă nu îi acordă acestuia atenţie: o situaţie pe care o
vedem adesea. Ni s-au oferit, cu această ocazie, şi variante ceva mai
optimiste, care să ne ajute să nu ne pierdem speranţa. O pereche de vârstnici
mergând umăr lângă umăr, aşa cum au făcut-o în ultimele câteva decenii, ne
inspiră respect, duioşie, dar şi dorinţa de a-i proteja, de a nu permite ca
poezia pe care o vedem în ei să se frângă. Şi pentru că, după chip, ceea ce ne
defineşte cel mai mult sunt mâinile, şi ele s-au aflat în prim-plan pentru
tinerii fotografi, care au înţeles că eforturile unei vieţi se văd poate mai
bine ca oriunde atunci când privim mâinile. Nu în ultimul rând, activităţile
vârstnicilor, mai ales ale celor de la ţară, care – de nevoie sau din proprie
voinţă, pentru că se simt în stare şi totodată utili făcându-le, continuă să
practice îndeletnicirile învăţate şi transmise din tată în fiu, în feluri care
pot să pară aproape exotice pentru cel care trăieşte la oraş – au fost şi ele
subiectul unora dintre fotografiile expuse.
La finalul plăcutei
reuniuni de la Fotocabinet, după s-a discutat pe marginea fotografiilor, dar şi
a situaţiei vârstnicilor în societate, tinerii geriatri şi-au exprimat dorinţa
de a continua aceste activităţi de sensibilizare, atât în forma în care au făcut-o
anul acesta, căci deja au învăţat multe din prima experienţă, dar şi sub forma
unor proiecte de voluntariat desfăşurat în sprijinul persoanelor vârstnice. De
multe ori, mai mult decât de obiecte materiale, seniorii au nevoie de căldura
semenilor, de cineva care, pentru un timp, să îi asculte şi să le acorde
întreaga atenţie. Este ceva la care ar trebui să ne gândim cu toţii. Mai ales
acum, în preajma sărbătorilor. 
