Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

PLEDOARIE PENTRU MEDICINA DE FAMILIE

Viața Medicală
Dr. Valentin PANTEA miercuri, 22 iulie 2009
    Sunt sigur că putem spune, fără a greşi că, din punct de vedere istoric, prima specialitate medicală a fost Medicina de familie (MF). Datorită progresului ştiinţific şi acumulării numeroaselor cunoştinţe medicale, a fost nevoie de apariţia „nişelor“ şi în domeniul medical (probabil că un geniu ar putea stăpâni şi utiliza eficient toate cunoştinţele medicale actuale, deşi mă îndoiesc că ar exista o astfel de persoană). În perioada de perpetuă tranziţie autohtonă, la care acum se suprapune şi criza mondială, între Medicina de familie şi celelalte specialităţi medicale a apărut un pseudoconflict care, probabil, îşi are originea în vechea şi veşnic valabilă zicere „Divide et impera“. Pentru că nu cred că poate exista un sistem medical eficient fără MF, îmi permit să subliniez câteva idei despre importanţa şi rolul acesteia.
    Acum, în perioada investigaţiilor paraclinice tot mai sofisticate şi mai performante, se poate pune întrebarea: „De ce mai este nevoie de medicul de familie?“ Fără a dori o ierahizare, răspunsurile la această întrebare sunt multiple: o specialitate medicală nu va putea niciodată să trateze toţi pacienţii corespunzători ei şi întotdeauna va avea nevoie de un ajutor în teritoriu  este nevoie de o specialitate care să facă o sinteză medicală holistică a patologiei pacientului (MF este specialitatea căreia i se potriveşte cel mai bine abordarea bio-psiho-socială modernă) MF este mult mai „ieftină“ în rezolvarea problemelor curente ale pacientului; putem afirma iarăşi, fără greşeală, că Medicina de familie „salvează“ resurse medicale utile intervenţiilor medicale de vârf, un efect corect înţeles şi bine exploatat de sistemele occidentale este mai eficient să existe un triaj al pacienţilor, înainte de fi trimişi la spital/policlinică medicul de familie poate face cea mai eficientă profilaxie („este mai ieftin să previi decât să tratezi“), cu condiţia să fie şi motivat MF asigură cel mai eficient acces al pacientului la sistemul medical (este o datorie cel puţin de onoare a sistemului medical de a asigura un acces uşor al pacientului la facilităţile medicale pentru care acesta plăteşte o asigurare) prin MF se asigură şi o intervenţie medicală asupra familiei şi comunităţii, nu numai asupra individului MF se ocupă şi de omul sănătos, nu doar de cel suferind MF oferă individului unele documente medicale necesare în viaţa socială.
    Sigur că există şi alte motive de a pune accent pe Medicina de familie şi fiecare le poate puncta, după dorinţa proprie. Merită să menţionez aici ideea dlui prof. dr. Gavril Cornuţiu, prezentată într-un număr anterior al săptămânalului „Viaţa medicală“, conform căreia sistemul medical de tip sovietic, axat pe spital, este mult mai puţin eficient comparativ cu cel occidental, axat pe Medicina de familie (de reţinut că dl prof. dr. G. Cornuţiu nu este medic de familie, ci psihiatru!).
    Deşi s-ar părea că medicul de familie lucrează de unul singur, în special cel din mediul rural, totuşi este integrat în echipa medicală, întrucât el este, de regulă, cel care are prim contact cu pacientul şi cu problemele lui şi, în funcţie de patologie şi de abilităţile sale medicale, va rezolva cazul astfel: reţine pacientul şi-l tratează (se apreciază că medicul de familie rezolvă 70–80% din problemele medicale); solicită consultul specialistului în problemă pentru clarificarea diagnosticului sau a tratamentului, urmând ca pacientul să-i revină; trimite de la început pacientul pentru precizarea sau confirmarea diagnosticului, cazul fiind preluat integral de noul medic, iar medicul de familie se interesează de evoluţia bolnavului şi colaborează cu specialistul în domeniu; trimite pacientul la unitatea de profil, urmând ca, la întoarcerea acestuia, să fie urmărit împreună cu specialistul respectiv. În acelaşi timp, medicii din celelalte specialităţi pot apela la el pentru informaţii suplimentare în scop diagnostic sau terapeutic, întrucât medicul de familie are şi funcţia de tezaurizare a informaţiilor medicale ale pacientului.
    Din păcate, în practică lucrurile nu se desfăşoară, precum în teorie, din mai multe motive: pentru a nu fi părtinitor, voi pune ca primă problemă chiar pregătirea slabă a medicului de familie (deşi, cei plecaţi în Europa şi nu numai s-au descurcat impecabil); merită aici de menţionat faptul că totuşi un medic de familie nu se poate compara, de exemplu, cu un cardiolog pe probleme de Cardiologie, dar că, în lipsa unui specialist cardiolog, este preferabil să ai la îndemână un medic de familie decât „doftoroaia“ din sat (sic! n. red.) sistemul de sănătate are şi el greşelile lui, unele de natură politică, altele de natură administrativă; este evident pentru oricine că există diferenţe între resursele Medicinii europene şi cele ale Medicinii româneşti, dar sunt convins că există diferenţe şi în modul de abordare a problemelor sistemului sanitar; merită să reamintim o regulă de bază: „Dacă vrei performanţă, motivează-ţi personalul!“ (şi aş adăuga că este preferabil ca motivarea să fie pozitivă) unii medici din alte specialităţi nu înţeleg menirea Medicinii de familie şi încarcă în mod nejustificat munca medicului de familie sau chiar denigrează importanţa acesteia (din fericire, astfel de cazuri nu constituie o regulă) uneori, chiar şi pacienţii au aşteptări nefondate de la medicul de familie, aşteptări care depăşesc limitele competenţei acestuia; cel puţin, pacienţii au o scuză: nu au cunoştinţele necesare pentru a înţelege rolul MF sau chiar au fost induşi în eroare de către terţe persoane; aş mai adăuga aici şi unele campanii din mass-media, care generalizau greşelile unor confraţi şi aruncau anatema asupra întregului sector al MF.
     La finalul acestei pledoarii, aş dori să amintesc că studiile privind sindromul burnout la medicii de familie, efectuate de personalul disciplinei MF din cadrul FMF Oradea, au relevat câteva probleme care au fost permanent subliniate de cei cuprinşi în studii: a) regulile sistemulul sanitar se schimbă prea des, creând o situaţie de confuzie, instabilitate; b) există o încărcare prea mare a medicului de familie cu munca de tip birocratic (se poate considera că, la ora actuală, mai mult de jumătate din timpul de lucru al medicului de familie trebuie alocat „muncii de birou“); c) norma de muncă efectivă a medicului de familie depăşeşte cu mult norma oficială de 7 ore/zi, 35 de ore/săptămână; conform studiilor amintite, un medic lucrează în medie 9 ore/zi de luni până vineri, şi încă două-trei ore în weekend, fără posibilitatea de a fi remunerat suplimentar.
    Conform chestionarului folosit în realizarea studiilor privind sindromul burnout, „trebuie intervenit pentru remedierea grabnică a neajunsurilor“ cu care se confruntă medicul de familie, cu atât mai mult cu cât alte ţări din UE abia aşteaptă să primească specialişti cu 9 ani de pregătire medicală (6 ani de facultate + 3 de rezidenţiat), iar noi rămânem să ne plângem de „furtul intelectual“!

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC