Interesul public deosebit față de infecțiile intraspitalicești,
manifestat mai ales după tragedia de la clubul „Colectiv“, a scos la lumină
multe din problemele sistemului de sănătate din România în această zonă. Sunt
lucruri demult cunoscute, de altfel, despre care „Viața medicală“ a scris pe
larg: din cauza abordării punitive, s-a evitat o raportare reală a infecțiilor
nosocomiale (IN). Așa s-a ajuns ca, în România, infecțiile raportate să nu depășească
0,25% din totalul internărilor în spital, în condițiile în care în Europa sunt
între 5 și 7,5%.
Ministerul Sănătății a anunțat luni, 8 februarie, că a organizat
un grup de lucru format din specialiști epidemiologi, microbiologi, boli
infecțioase și de sănătate publică, pentru elaborarea unui document programatic
privind principalele direcții de acțiune care trebuie urmate în perioada
următoare în cele mai importante spitale din țară, unde pot apărea mai frecvent
IN și se înregistrează cele mai mari consumuri de antibiotice. Acesta este un
prim pas, spun oficialii, din Planul național de supraveghere și control al
infecțiilor nosocomiale și monitorizare a utilizării antibioticelor și a
antibioticorezistenței, care, potrivit prof. dr. Alexandru Rafila, consilier
onorific al ministrului sănătății, se întinde pe o perioadă de cinci ani.
În cadrul conferinței de presă organizate cu această ocazie,
profesorul Rafila a anunțat că, în următoarele două luni, va începe o campanie
de evaluare a unui grup de aproximativ 70 de entități spitalicești („o medie de
aproximativ două spitale pe județ“) – spitale de urgență, institute,
maternități mari care au secții de neonatologie, spitale monoprofil (cum ar fi
cel pentru arsuri) – pentru dezvoltarea programului pentru supravegherea și
controlul IN. Evaluările se vor face pe baza unor chestionare, care vor fi
analizate de specialiștii Institutului Național de Sănătate Publică, urmărind
identificarea capacității de diagnostic, screening și răspuns terapeutic la IN
a respectivelor unități: „Are sau nu are laborator, are sau nu are medii de
cultură, dacă există un plan în ce privește IN, care este personalul dedicat
acestor activități, cum se face screeningul în terapie intensivă pentru
bolnavii intubați sau critici ș.a.m.d.“, explică Victor Strâmbu, secretar de
stat în MS și conferențiar universitar într-o clinică de chirurgie generală din
București.
Pasul următor va fi instruirea personalului: „Trebuie să
revizuim definițiile de caz, să facem training cu personalul din aceste
spitale, să înțeleagă exact ce înseamnă aceste definiții de caz, pentru a
exista o uniformitate în ceea ce privește diagnosticul microbiologic și
testarea sensibilității la antibiotice“, arată Alexandru Rafila, adăugând că
toate acestea trebuie să funcționeze uniform, altfel o parte din rezultatele
obținute nu vor fi concludente. În această primă etapă, care se va derula pe
parcursul anului în curs, specialistul citat spune că vor fi implicate: MS,
INSP, direcțiile de sănătate publică și spitalele selectate, urmând să se
alăture, după caz, și autoritățile locale.
Victor Strâmbu precizează că etapa a doua va cuprinde
„diagnostic rapid pentru infecții – antibiogramă rapidă, izolarea pacienților
în zone special amenajate în spital, cu personal dedicat bolnavilor cu IN, pe
tipuri de germeni“. Trebuie, mai crede oficialul MS, „repusă pe tapet ideea
microbiologiei clinice, apoi sunt medicii epidemiologi, pentru care ne gândim
să scoatem mai multe posturi la rezidențiat, (...) să-i pui să lucreze efectiv
la bolnav”. În plus, el spune că se va constitui, la nivelul fiecărui spital, o
„comisie de prescripție a antibioticelor și de rezistență microbiană; medicul
curant prezintă cazul comisiei, iar aceasta decide dacă respectivul bolnav
trebuie sau nu să primească antibiotic“.
Pentru încurajarea raportării corecte a IN, Victor Strâmbu spune
că trebuie eliminată metoda punitivă, în special prin stabilirea, în lista de
criterii de evaluare a managerilor de spitale, unui nivel de raportare a IN la
valoarea minimă din media europeană: „S-a făcut anul trecut o evaluare rapidă,
inopinat, printr-un chestionar și s-a stabilit că Romania stă undeva între 3,8%
și 4,7–5% IN, în funcție de regiune, deci cam la media europeană, astfel încât
vreau să-mi raporteze un minimum, eu știind pe baza evaluării spitalului lui
cam pe unde se află, nu să nu mi le ascundă sub preș“. În primul rând, este
vorba de o schimbare de mentalitate, spune acesta: „Dacă iar lovim în tagma
medicală, rezultatul cred că va fi negativ“.
Obiectivele și principalele direcții de acțiune, potrivit
oficialilor MS, vor urmări: creșterea capacității de diagnostic, prevenirea și
controlul IN și extinderea sferei de acoperire a acestora, îmbunătățirea
raportării IN, îmbunătățirea activității de supraveghere și limitarea
rezistenței bacteriene la antimicrobiene în mediul spitalicesc, îmbunătățirea
performanțelor laboratoarelor de microbiologie și a capacității de orientare
clinică.