În uşa sălii Senatului, profesorul Constantin Dimoftache Zeletin
a zăbovit o clipă. Emoţia şi iubirea celor care-l priveau se întâlneau cu emoţia
şi dragostea care o trimitea spre ei. Dar, pentru mine, acea imagine a însemnat
altceva. Lărgind cadrul, îndreptându-mi privirea în sus, spre tabloul ce-l
reprezenta pe Grigore T. Popa, mi-am amintit ce-i scria George Emil Palade lui
C. D. Zeletin despre maestrul său: „El s-a simţit mai mult acasă la Iaşi decât
la Bucureşti“. Popa – Palade – Zeletin: modele exemplare de savanţi români plămădite
în ţara Moldovei şi ataşate profund de acasă,
de alma mater iassiensis.
În sala Senatului Universităţii de Medicină
şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi, profesori, studenţi, oficialităţi şi numeroşi
prieteni se pregăteau să asiste la o ceremonie specială: acordarea titlului de doctor honoris causa profesorului
Constantin Dimoftache Zeletin, de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti. Onoarea care i se face distinsului cărturar
este deopotrivă o onoare pe care
acesta o face universităţii. Grigore T. Popa a fost onorat postum prin acordarea numelui său universităţii ieşene de
medicină, George Emil Palade a primit titlul de doctor honoris causa al acestei universităţi, iar C. D. Zeletin
tocmai asista la ceremonia prin care i se ofereau onoruri similare. Nu ştim cine pe cine onorează! Asta spunea profesorul Ion Petrovici, aflat în
închisoare, şi căruia i se adresase cineva aşa: „Sunt onorat, domnule academician!“.
Cred că acest titlu este un dublu act: de
recunoaştere şi de smerenie, de ambele părţi. Folosind cuvintele lui Gr. T.
Popa, putem afirma că: „Universitatea din Iaşi s-a cinstit pe sine recunoscând
oficial valoarea...“. Rectorului universităţii, prof. dr. Vasile Astărăstoae, şi
decanului Facultăţii de Medicină, prof. dr. Doina Azoicăi, le revine meritul de
a fi propus ca profesorului C. D. Zeletin să-i fie acordat acest titlu.
Citându-l din nou pe patronul spiritual al universităţii de medicină ieşene,
acest gest parcă „spală societatea de azi de ruşinea indiferentismului şi a
ignoranţei“ în care se află o parte a învăţământului românesc.
Comisia de decernare a prestigioasei
distincţii a fost formată din conf. dr. Gabriel Dimofte (preşedintele
Senatului), prof. dr. Vasile Astărăstoae
(rectorul UMF Iaşi), prof. dr. Doina
Azoicăi (decanul Facultăţii de Medicină), decanii celorlalte facultăţi şi
prorectorii universităţii. După cuvântul de deschidere a şedinţei festive de către
preşedintele Senatului, rectorul universităţii şi-a exprimat gratitudinea faţă
de prof. dr. C. D. Zeletin, care onorează comunitatea academică ieşeană prin
prezenţa sa. Cu modestia ce-l caracterizează, C. D. Zeletin a asistat emoţionat
la aprecierile făcute de decanul Facultăţii de Medicină, în cuvântul de laudatio.
Dna prof. dr. Doina Azoicăi a subliniat că
titlul de doctor honoris causa, cea
mai înaltă distincţie pe care UMF Iaşi o acordă unei personalităţi, îi este
decernat profesorului Constantin Dimoftache Zeletin pentru activitatea ştiinţifică,
culturală şi pentru rectitudinea morală a domniei sale. Biografia laureatului a
fost prezentată din două unghiuri: medicul
– biofizicianul – cercetătorul, respectiv poetul – prozatorul – traducătorul. Cele mai relevante contribuţii ştiinţifice:
a imaginat, verificat şi validat un sistem original de identificare a
limfocitelor cu aspect morfologic normal, dar presupuse a fi atinse de impulsul
morbid în leucemia limfoidă cronică umană; a semnalat, pentru prima oară,
existenţa a două tipuri ale limfocitului mic în sângele uman normal, propunând
o revizuire a formulei leucocitare; a stabilit o serie de indici precişi ai
celulei seminale conservate prin frig şi congelare, a căror eficienţă este
reflectată în creşterea indicilor de fertilitate în practica inseminărilor
artificiale din zootehnie; a aplicat modelul cibernetic original al excitaţiei
vizuale anumitor situaţii patologice (ambliopia, hemeralopia, retinopatia
pigmentară); a descoperit paternitatea unicului sonet al lui Leonardo da Vinci
în prolegomenele poemului medical latin Regimen
sanitatis Salernitanum, numit şiFlos medicinae (sec. XIII), prin
aceasta dovedind că nu este o poezie originală, ci o traducere în forma fixă a
sonetului. Apreciat de Tudor Vianu şi considerat de Perpessicius „poet de
categorică originalitate“, C. D. Zeletin, preşedintele fondator al Societăţii
Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, este „cel mai prolific,
divers, adânc autor dintre medicii-scriitori“, cum scria dr. Mihail Mihailide.
A publicat 47 de volume de literatură. Valoarea şi expresivitatea estetică a
operei sale literare au fost celebrate prin numeroase distincţii: Premiul de
carte şi Medalia de Aur, Edinburgh, Marea Britanie (1965), pentru
„Michelangelo. Sonete“; Diplomă şi medalie la Expoziţia Internaţională de
Carte, I.B.A., Leipzig (1971); Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (1991)
pentru cea mai bună traducere de poezie: Charles Baudelaire, „Florile răului“;
Premiul „Marian Papahagi“ al Universităţii „Babeş-Bolyai“ şi al Institutului
Cultural Italian (2011) pentru „Promovarea literaturii italiene în România“.
Ceremonia a continuat cu citirea în limba
latină a hotărârii Senatului prin care s-a acordat dlui prof. dr. Constantin
Dimoftache Zeletin titlul de doctor
honoris causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi.
După înmânarea titlului de către rectorul
universităţii, C. D. Zeletin a rostit o scurtă alocuţiune care a avut ca nucleu
central noţiunea de onoare. Despre
morală şi jertfă, valoare şi sens, demnitate şi iubire. Şi, peste toate
acestea, despre seriozitate şi medicină, seriozitate şi scriitură. Despre
seriozitatea medicului-scriitor. Un discurs scurt şi plin de miez. Un discurs
ce a tulburat multe conştiinţe şi s-a încheiat simplu: „Omul trece, onoarea rămâne!“.
