Newsflash
Știri

Omul unidimensional şi şansele incerte ale sensurilor

de Conf. univ. István KIRÁLY V. - feb. 14 2012
Omul unidimensional şi şansele incerte ale sensurilor
   Omul pe care filosoful german Herbert Marcuse a început să-l cheme în a doua jumătate a secolului trecut „unidimensional“ se numeşte astăzi – şi chiar cu un respect deosebit şi afişat – „profesionist“. Spre deosebire însă de analizele profunde şi cu veritabile valenţe de diagnostic ale gânditorului, termenul „profesionist“ proliferează în prezent în şi printr-o incultură, nu numai lipsită, dar parcă şi scutită deja de orice fel de avertisment. Fără a şti deci că, de fapt, există o ruptură fundamentală întreetimologia şi istoria lui. Căci, istoric vorbind, termenul de „profesionist“ provine şi îşi dobândeşte pentru prima oară faima publică tocmai pe… terenurile de sport şi, mai ales, în arenele pugilistice. El se referea deci – începând cam din al doilea deceniu al secolului XX – la practicarea plătită şi concurenţială a unor activităţi care până atunci se desfăşurau mai ales pentru delectarea şi dezvoltarea fizică, personală şi socială a oamenilor. Care, de atunci, au devenit de fapt meserii practicate la niveluri şi performanţe concurenţiale mereu mai ridicate şi mai… specializate, îngustate. Iar împreună cu procesele care-l preluau şi-l purtau, termenul a trecut în semnificaţia lui – la început treptat, apoi parcă în avalanşă – în mai toate domeniile şi ariile activităţilor umane.
   Ştiinţa nu este, nu a putut şi nici nu a vrut să fie scutită sau ferită de această avalanşă. Chiar dacă aici profesionalizarea a devenit asociată cu specializarea. Aceasta, de regulă, se înţelege pe sine drept „aprofundare“ inevitabilă şi chiar binefăcătoare. Numai că, dacă privim mai în profunzime, nu vom putea totuşi constata altceva decât faptul că, în orizontul – oricât de îngustat – al vreunei „specializări“ de acest gen, nu vom găsi altceva decât conexiuni (de regulă neexplicitate) cu numeroase alte „specializări“ deja la fel de… „profesionalizate“.
   Tot istoric vorbind, prima conştiinţă şi primele eforturi mai responsabile ale acestor confluenţe aflate în adâncuri se numeau şi se numesc şi astăzi „interdisciplinaritate“. Dar care, născându-se în malaxorul profesionalizării şi specializării generalizate, nu s-au dovedit totuşi a fi altceva decât anticamere pentru noi şi noi specializări ale noilor îngustări teoretico-profesionale.
   În aceste condiţii, şansele unor eforturi mai largi, adică de-a dreptul multi- sau chiar transdisciplinare, au fost şi sunt (dar şi „par“) extrem de reduse – şi poate tocmai de aceea dubioase, suspecte – în posibilităţile manifestării şi „impunerii“ lor. Chiar dacă, în zilele noastre, se pot depista contururile – destul de vagi – ale unei noi „mode“ sau politici în acest sens din partea unor instituţii importante de acreditare, cum ar fi Thomson Reuters, Scopus (Elsevier) sau – mai neconturat – European Science Foundation, în România, din păcate, încă nu se poate vorbi de aşa ceva.
   Revista PHILOBIBLON – care poartă acum subtitlul Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities –, editată în întregime în limba engleză de una dintre cele mai mari şi importante biblioteci din Europa Centrală (Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga“ din Cluj, în colaborare cu editura Presa Universitară Clujeană), „lucrează“ de şaisprezece ani contra acestei tendinţe şi împotriva acestui „curent“. Volumele revistei (în majoritatea lor, până acum, tematice) întrunesc contribuţii substanţiale din partea diferiţilor specialişti din varii „discipline“ ştiinţifice şi ajung, de regulă, la dimensiuni impresionante de cinci-şase sute de pagini. În prezent, şi din cauza „neîncrederii“ forurilor ce dictează peste tot politicile ştiinţei, publicaţia a fost nevoită ca – fără să se rupă de intenţiile sale iniţiale – să se focalizeze mai conturat pe domeniile numite în mod tradiţional „umanioare“. Pe care, însă, noi le articulăm în mod particular, adică astfel încât interesul revistei se extinde, de exemplu, şi asupra a ceea ce numim „umanioare medicale“ (medical humanities).
   Revista a fost şi este astfel, volum cu volum, un forum particular al sondării sensurilor lumilor şi a existenţei noastre umane, problematizate prin cercetări multidisciplinare de istorie, filosofie, antropologie, comunicare umană, etică, lingvistică, teorie şi critică literară şi artistică, dar şi prin investigaţii aparţinând acelor aspecte ale ştiinţelor care implică perspective deopotrivă filosofice, istorice, antropologice şi culturale. În orizontul cărora intră însă – cum am spus – şi cercetări care aparţin, mai nou, domeniilor numite şi „umanioare medicale“.
   Pe parcurs, publicaţia a atras colaboratori naţionali şi internaţionali prestigioşi, fiind totodată cuprinsă (cu texte integrale) şi în importanta bază internaţională de date produsă de EBSCO Publishing, şi în două diviziuni ale acesteia – în cea mai selectă, Academic Search Complete (din 2005), şi în Library and Information Science with Full Text (din 1996). „La noi acasă“, Philobiblon s-a dovedit, recent, a fi singura revistă ştiinţifică umanistă din România care a obţinut acreditarea CNCS în categoria B în practic şapte discipline umaniste (Arte vizuale, Filosofie, Istoria artelor – arhitectură, Istoria ştiinţelor, Istoriografie, Limbă şi literatură română, Limbă şi literatură străină). În majoritatea acestor „categorii“, nu există în România reviste clasate mai bine decât Philobiblon, şi asta în ciuda faptului că – în mod, desigur, simptomatic – în „formulele de acreditare“ nici nu au fost prevăzute posibilităţi pentru aplicarea unor publicaţii multidisciplinare, cum, de fapt, este revista noastră. Iar de „domeniul“ umanioarelor medicale nici nu vorbim…
   Revista Philobiblonaşteaptă contribuţii de orice fel care problematizează sensurile medicinii şi ale diferitelor sale discipline, sensuri aflate astăzi, contradictoriu poate, pe de o parte în permanentă ascundere, neexplicitare, dar, pe de altă parte, în permanentă reinterogare şi reformulare.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe