Viena are un număr mare de case memoriale şi muzee. Din ultima categorie face parte unul rar întâlnit pe plan mondial – Muzeul Circului şi al Clovnilor, de fapt Muzeul Austriac al Circului şi Clovnilor, situat în apropierea staţiei de metrou Schwedenplatz, pe Karmelitergasse. Muzee cu un asemenea profil mai există în Germania (Preetz şi Marburg), Rusia (Sankt Petersburg), SUA (Baraboo, Wisconsin) etc.
Colecţionarul Heino Seitlers a început, încă din anul 1927, să strângă documente privind circul austriac, profitând şi de faptul că era prieten cu o serie de cunoscuţi directori de circ şi cu clovni celebri ca Fratellini, Bono, Bronett, Moreno. Totodată, Heino Seitlers a colecţionat ziare, care astăzi pot fi consultate la Casa Presei, vecină muzeului. El este şi autorul a 2.000 de articole publicate în diferite ziare şi reviste, inclusiv referitoare la activitatea circurilor. cn iunie 1968, era inaugurat Muzeul Austriac al Circului şi Clovnilor. Dacă în primul an după înfiinţare au fost înregistraţi 10.000 de vizitatori, după două decenii s-a ajuns la 124.000 de vizitatori anual.
Ce exponate găsim în muzeu? Pe panouri ample sunt trecute cele mai importante evenimente din istoria circului austriac. De exemplu, aflăm că, la mijlocul secolului XII, în Judenplatz din Viena evoluau acrobaţi şi clovni, că în 1890 au evoluat într-un circ din Prater 200 de indieni, că în 1906 acelaşi circ avea spectacole cu 300 de cai etc. Zeci şi zeci de afişe, unele emoţionante, ale reprezentaţiilor de circ farmecă vizitatorii. Printre ele sunt şi afişele circurilor Barnum, Busch şi Kludsky, care au avut turnee şi în Bucureşti. Octogenari ca mine le ţin minte chapiteau-urile instalate vizavi de Facultatea de Drept şi pe terenul pe care s-a construit Teatrul Naţional. Mai sunt expuse fotografii din arhivă, tablouri în ulei reprezentând clovni, obiecte personale ale acestora, instrumente folosite de clovni muzicali, păpuşi mecanice de clovni, recuzita utilizată în spectacole etc. In „arhiva de vise“ sunt şi filme scurte, cu cele mai reuşite numere de clovnerie.
Deseori, din clădire răzbat în stradă hohote de râs. După cum colectivul dr. Vera Brandes de la Universitatea de Medicină „Paracelsus“ din Salzburg aplică „meloterapia“ la pacienţii suferind de „bolile civilizaţiei“ (anxietate, depresie, insomnie, HTA etc.), aici, la Muzeu, vin – pentru o cură ad-hoc – şi copii cu afecţiuni mintale şi vârstnici invitaţi din aziluri. Intrarea în muzeu este gratuită.
