Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

NU desfiinţării Institutului Cantacuzino!

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA luni, 30 martie 2015
   Profesorul Cantacuzino a avut foarte multe realizări, a format o adevărată şcoală şi a înfiinţat institutul care astăzi îi poartă numele (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino“), centru de cercetare ştiinţifică fundamentală şi aplicativă, centru de învăţământ de specialitate, instituţie care a preparat seruri, vaccinuri şi alte produse biologice utile în diagnosticul, prevenirea sau tratamentul bolilor infecţioase. Încă de la înfiinţare, Institutul a avut patru mari roluri, strâns legate unul de celălalt, statuate ca atare în documentele semnate de regele Ferdinand şi reprezentanţii guvernului român. Institutul a avut momente de glorie, dar astăzi are momente care ne îndurerează, profund.
   Situaţia actuală însă este nesigură şi pare să fie influenţată de interese ce nu aparţin poporului român, care, de-a lungul vremii, a beneficiat din plin de existenţa Institutului „Cantacuzino“. Milioane de ani de viaţă şi milioane de ani de sănătate au fost obţinute pentru bunicii, părinţii noştri şi pentru noi, prin utilizarea produselor Institutului. Nu există o altă variantă acceptabilă în afară de susţinerea Institutului de statul român, pentru poporul român. Lecţiile privatizărilor cu efecte negative sunt multe; teoremele eficientizării în fel şi chip au ajuns să ne sature, în cei 25 de ani care au trecut din decembrie 1989.România trebuie să se ocupe de instituţiile sale importante!
   Zilele trecute, am primit un mesaj prin email care anunţa existenţa unei petiţii pentru INCDMI „Cantacuzino“. Am mers pe link şi am dorit să semnez. Sistemul m-a refuzat repetat. După momente de reală confuzie, am realizat că petiţia fusese iniţiată în aprilie 2010, iar eu o semnasem deja, la vremea respectivă. Însă un mare semn de întrebare se ridică: după cinci ani, pe site-ul respectiv, s-au adunat 5.342 de semnături. Cum este posibilă această uitare? Cum este posibilă această lipsă de recunoştinţă? Cine poate spune că nu a primit cel puţin un produs al Institutului? Este vreo familie în ţară sau chiar între românii de peste mări şi ţări care să nu fi beneficiat de existenţa Institutului?
   Şi în dramatica situaţie actuală, colegii din Institut au încercat să protesteze, să atragă atenţia românilor de astăzi. Au existat câteva reportaje realizate profesionist. Am văzut câteva emisiuni dedicate, dar interesul mass-media s-a cam stins. Problemele rămân. Necesitatea ca România să îşi păstreze instituţiile de importanţă vitală este indubitabilă.
   În cadrul protestelor recente, s-au discutat mai multe. Senzaţia de disperare este de înţeles. Oamenii nu au mai primit salariile şi nu au nicio siguranţă privind ziua de mâine.
   Institutul a mai trecut prin perioade dificile. Numele i-a fost schimbat, statutul modificat, dar a existat o susţinere care a venit din partea universitară, prin subsemnatul, cadru didactic la UMF „Carol Davila“ Bucureşti. Astfel a venit contribuţia la scrierea primului proiect pentru dotarea centrelor de referinţă, de circa un milion de dolari (proiect realizat prin împrumut garantat de guvernul român). Şi, tot la fel, câştigarea proiectului Phare pentru întărirea sistemului de supraveghere (în 2000). Mai târziu, propunerea proiectului de întărire a capacităţii de producţie, de realizare a unui laborator BSL3, sau de punere pe picioare a instalaţiei de fiolaj (una din importantele ratări ale anilor ’90). Colaborarea dintre UMF şi Institut, dintre învăţământ, cercetare, sănătate publică şi producţie rămâne o obligaţie a generaţiei actuale, nu doar pentru a respecta tradiţia şi pentru a continua ceea ce a fost statuat în documentele vremii, ci pentru că aşa este bine pentru România şi pentru poporul român.
   Studenţii universităţii au privit cu durere ceea ce se petrece. Au mai citit, au mai aflat din cursurile introductive, la cercul de microbiologie sau în alte ocazii. Iar mai apoi s-au supărat şi au început să se gândească la viitorul lor şi la faptul că ei sunt cei care ar trebui să scrie viitorul. Au început să transmită mesajul către alţi colegi folosind reţelele sociale. Aşa a luat naştere pagina de Facebook „NU desfiinţării Institutului Cantacuzino“. Mulţi dintre ei mi-au scris şi au afirmat că vor să facă mai mult şi că nu vor să se oprească. Nu vor să accepte pierderea unei instituţii cu tradiţie, de importanţă strategică acum şi pentru viitor.
   Studenţii universităţii îşi doresc să alcătuiască sâmbăta aceasta (14 martie a.c.) un lanţ uman în jurul Institutului, să atragă atenţia şi să solicite rezolvarea problemelor în aşa fel încât şi copiii şi nepoţii lor să poată spune, mai departe: în România bolile infecţioase se află sub control şi datorită existenţei Institutului „Cantacuzino“.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.