Ultimii (şi) la radioterapie

Plimbările şi longevitatea

   La persoanele foarte în vârstă, factori predictivi semnificativi ai mortalităţii sunt vârsta în sine, afecţiunile cronice, fumatul, depresia, raportul CD4/CD8 şi consumul de cafea. Un studiu2 de cohortă publicat recent în Maturitas (revista oficială a Societăţii Europene de Menopauză şi Andropauză), realizat pe o perioadă de zece ani, la 152 de vârstnici mobili şi cu autonomia păstrată, cu vârsta medie de 80 de ani, a relevat efectul protector independent al plimbărilor asupra mortalităţii generale la această grupă de vârstă. Astfel, după ajustarea statisticilor pentru diverse variabile, s-a observat că plimbările în aer liber timp de cel puţin 15 minute, de minimum patru ori într-o săptămână, scad cu 40% riscul de mortalitate la persoanele foarte în vârstă. Studiul confirmă teoriile existente privind beneficiile efortului fizic moderat la vârste avansate şi sprijină încurajarea unor astfel de obiceiuri sanogene pentru creşterea longevităţii.

Tofacitinib confirmă în AR

   Rezultatele unui studiu clinic3 de fază 3, vizând rezultatele tratamentului cu tofacitinib în artrita reumatoidă au fost publicate ieri în Arthritis & Rheumatism, revistă a Colegiului American de Reumatologie, editată de Wiley. Cercetarea a urmărit, timp de douăsprezece luni, analiza eficacităţii tofacitinibului în ameliorarea activităţii bolii şi inhibarea progresiei leziunii articulare, la pacienţii care nu au răspuns la metotrexat. Medicamentul este primul inhibitor oral al tirozin-protein-kinazei JAK3 autorizat de FDA pentru tratamentul artritei reumatoide moderat-severe la pacienţii care nu răspund sau au intoleranţă la metotrexat. Analiza a confirmat rezultatele ce fuseseră obţinute în studiul clinic de fază 2. „Datele noastre furnizează dovezile că tofacitinibul reduce progresia leziunilor structurale la pacienţii cu artrită reumatoidă activă“, afirmă prof. dr. Désirée van der Heijde, de la Leiden University Medical Center (Olanda), principala autoare a studiului.

Cu durerea... e de joacă

   O cercetare originală4, desfăşurată la Spitalul Universitar din Salamanca (Spania), a urmărit felul în care implicarea în jocuri a copiilor (1–7 ani) care suferă intervenţii chirurgicale are ca efect reducerea durerilor postchirurgicale. Astfel, grupul copiilor ai căror părinţi au fost instruiţi să se joace cu aceştia după intervenţia chirurgicală, cu jucăriile de pluş oferite în spital, a înregistrat scoruri ale durerii semnificativ mai scăzute, comparativ cu grupul de control. Mecanismele implicate ar fi nu doar efectul distragerii atenţiei asupra percepţiei durerii, ci şi buna dispoziţie indusă copiilor şi părinţilor prin joc, care atenuează nocicepţia. Rezultatele publicate în Pain Management Nursing constituie o bună indicaţie pentru organizarea unor programe de promovare a jocului în spitale, pentru diminuarea percepţiei durerii la pacientul pediatric.

Anxietatea tratată pe calculator

   Tot pe o tehnică de distragere a atenţiei se bazează şi soluţia aplicată de prof. dr. Yair Bar-Haim, şeful Şcolii de Ştiinţe Psihologice a Universităţii Tel Aviv (Israel), în managementul non-farmaceutic al anxietăţii la copil, după cum aflăm dintr-o comunicare de presă semnată de Avigayil Kadesh. Tehnica de modificare a deturnării atenţiei (attention bias modification – ABM) cu ajutorul computerului are, la copii, avantaje precum familiarizarea acestora cu utilizarea calculatorului, absenţa efectelor adverse asociate cu medicaţia, neobligativitatea prezenţei unui specialist bine pregătit (ca în cazul terapiei cognitiv-comportamentale) şi chiar accesul la aplicaţia software direct prin internet. La finalul unui studiu pe 40 de copii cu vârste de 8–14 ani, diagnosticaţi cu una sau mai multe tulburări anxioase, grupul de cercetători a observat că tratamentul ABM a dus la dispariţia criteriilor de diagnostic pentru tulburare anxioasă la nu mai puţin de o treime din lotul studiat.

Drumul spre centenar

   Tendinţele de evoluţie a speranţei de viaţă sunt subiectul unei analize publicate miercuri în BMJ5. Astfel, se pare că numărul britanicelor care vor ajunge la vârsta de 100 de ani va creşte sensibil în următorul secol, de la 13%, cât se estimează pentru generaţia 1951, la 40% pentru fetele născute în 2013 şi chiar 60% pentru cele ce se vor naşte în 2060. Longevitatea crescută s-ar datora nu doar faptului că oamenii mor la vârste mai avansate, ci şi scăderii mortalităţii infantile cu aproximativ 60% în ultimele patru decenii (în Marea Britanie!). Nu trebuie omise însă diferenţele importante induse de sex, statut socioeconomic, ţara de reşedinţă. Autorul analizei britanice mai atrage atenţia şi asupra faptului că speranţa de viaţă şi anii de viaţă sănătoasă nu evoluează similar; astfel, în Regatul Unit, din 1990 până în prezent, speranţa de viaţă la naştere a crescut cu 4,6%, în vreme ce anii de viaţă sănătoasă au sporit cu doar 3%.