Metodă surprinzătoare de estimare a consumului de droguri

Pentru a aproxima consumul de droguri ilicite, cercetătorii folosesc de regulă sondaje, la care se adaugă datele oferite de poliţie şi vămi. O posibilitate de estimare mai corectă a cantităţilor consumate a fost recent propusă de o echipă care a căutat urme de cocaină, amfetamine, ecstasy, metamfetamine şi canabis sau de metaboliţi ai acestora în apele reziduale din 19 oraşe europene. Rezultatele cercetării au fost recent publicate în Science of the Total Environment. Consumul de canabis n-a înregistrat mari variaţii la nivel european, în schimb cel de cocaină a fost mai ridicat în vestul şi centrul continentului şi mai scăzut în nord şi est, iar consumul de ecstasy/persoană cel mai crescut a fost descoperit în Anvers, Londra şi oraşele olandeze; în general, concentraţiile de cocaină şi ecstasy au fost semnificativ mai mari în weekend. În plus, cea mai mare cantitate de metamfetamină/ persoană a fost descoperit în oraşe scandinave (Helsinki, Turku, Oslo) şi în Budweis (Cehia). Kevin Thomas, unul din cercetători, avertizează însă că unele rezultate se pot datora mai degrabă producerii decât consumului de droguri: în Olanda şi la Anvers s-au descoperit niveluri crescute de amfetamine, deşi, potrivit sondajelor anterioare, consumul acestora este de două-trei ori mai scăzut decât în restul Europei. Alte rezultate se pot datora unor operaţiuni antidrog care i-ar fi determinat pe suspecţi să arunce dovezile la toaletă. Articolul estimează un consum european de cocaină de 355 kg/zi în săptămâna desfăşurării studiului, număr rezultat prin extrapolarea la nivel naţional a datelor obţinute în diverse oraşe. Unii comentatori avertizează însă că rezultatele sunt nesigure, existând multe necunoscute cu privire la metabolismul drogurilor în organism.

Noi ipoteze în cancerul testicular

Potrivit unui studiu publicat recent în American Journal of Human Genetics, unele cancere testiculare – cel mai frecvent cancer la bărbaţii sub 35 de ani – ar putea fi cauzate nu de mutaţia unei singure gene, ci de prea multe sau prea puţine copii ale unei gene în celulele unei persoane. Acest număr variabil de copii (CNV) fusese anterior corelat cu afecţiuni precum autismul, defecte cardiace congenitale sau epilepsia. Grupul condus de dr. Zsofia Stadler a cercetat însă dacă CNV joacă un rol în cancerele apărute la tineri şi care este deci puţin probabil să aibă componente de mediu. Numărul de copii al pacienţilor cu diverse tipuri de cancer a fost comparat cu cel al rudelor sănătoase şi al unui grup de control, iar 7% din cei cu cancer testicular al celulelor germinale – care reprezintă marea majoritate a bolii – au avut un CNV dezvoltatde novo, aşadar nu moştenit de la părinţi, ci apărut dintr-o schimbare a unui spermatozoid sau a unui ovul. Descoperirea ar putea însemna că aceste modificări genetice sunt mai relevante pentru cancerele precoce cu impact asupra fertilităţii; în trecut, mai mult decât în prezent, bărbaţii cu cancer testicular precoce adesea nu lăsau urmaşi din cauza tratamentului, făcând ca anomaliile genetice să fie rareori transmise între generaţii. Încă nu este clar în ce măsură cancerul testicular este cauzat mai des de mutaţiile de novo decât de cele moştenite, comparativ cu alte tipuri de cancer. Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate nu vor influenţa imediat tratamentul cancerului.

Speranţe infirmate în terapia bolii Alzheimer

Săptămâna aceasta, Pfizer şi partenerii săi au anunţat suspendarea dezvoltării formei intravenoase de bapineuzumab, un anticorp monoclonal al beta-amiloidului, fragment proteic care se acumulează în creierul pacienţilor cu boală Alzheimer, considerat una din cauzele procesului patologic. În ciuda faptului că studiile pe animale au demonstrat eliminarea beta-amiloidului din creier, două studii clinice de fază III pe pacienţi cu forme uşoare şi moderate ale bolii (unul, care a inclus 1.100 de subiecţi purtători ai genei ApoE4, şi un al doilea, cuprinzând 1.300 de subiecţi nepurtători ai genei) nu au arătat ameliorarea funcţiilor mentale sau funcţionale comparativ cu placebo. Printre posibilele motive ale acestor rezultate se numără o afinitate insuficientă a anticorpului pentru varietatea cea mai nocivă de amiloid şi acela că pacienţii cercetaţi suferiseră deja o afectare cerebrală prea importantă. În cursul acestui an, mai sunt aşteptate rezultatele studiului de fază III ale solanezumab, un alt anticorp antiamiloid beta, dezvoltat de Eli Lilly.

Pericolele lipsei de exerciţiu

Un studiu recent publicat în The Lancet a cuantificat impactul inactivităţii fizice asupra unor boli netransmisibile majore (boala coronariană, diabetul de tip 2, cancerul de sân şi cel de colon), estimând procentul în care acestea ar fi reduse dacă persoanele inactive ar deveni active şi câştigul în privinţa speranţei de viaţă la nivelul populaţiei. Astfel, pe plan mondial, studiul a estimat că inactivitatea fizică este cauza pentru 6% din povara bolii coronariene, 7% din cea a diabetului de tip 2 şi 10% din cea a cancerelor de sân şi colon. Inactivitatea este responsabilă pentru 9% din mortalitatea prematură, respectiv 5,3 milioane din totalul de 57 de milioane la nivel mondial în 2008. Reducerea cu 10% sau 25% a inactivităţii ar evita moartea prematură a 533.000, respectiv 1,3 milioane de persoane. Totodată, eliminarea inactivităţii fizice ar creşte speranţa de viaţă a populaţiei mondiale cu 0,68 ani. Se sugerează astfel că, pentru a convinge populaţia să devină activă, este necesară promovarea nu numai a beneficiilor exerciţiului fizic, ci şi a pericolelor inactivităţii.