Şi
în acest an, la 3 mai, a fost sărbătorită Ziua mondială a libertăţii presei,
proclamată în 1993, în Adunarea Generală ONU. Cu această ocazie, într-un mesaj
comun al dlui Ban Ki-moon, secretarul general ONU, şi al dnei Irina Bokova,
directorul general UNESCO, se reaminteşte că libertatea de expresie stă la baza
tuturor celorlalte drepturi, iar în acest sens o presă liberă, pluralistă şi
independentă este esenţială. Libertatea presei presupune dreptul la opinie şi
pe cel de a căuta, primi şi împărtăşi informaţii şi idei prin orice mijloace
media şi indiferent de frontiere. Schimbările din lumea arabă au arătat cât de
puternice sunt aspiraţiile pentru drepturi în combinaţie cu media modernă sau
cea convenţională, iar nou descoperita libertate a presei poate transforma
societăţile, deschide noi căi de comunicare şi permite noilor voci să se
afirme. În comunicat se atrage atenţia că peste tot în lume jurnaliştii sunt hărţuiţi,
atacaţi, încarceraţi sau ucişi, fiind totodată amintit Planul de acţiune ONU
pentru obţinerea unui mediu liber şi sigur pentru jurnalişti.
Trei
au fost temele evenimentului din acest an: „libertatea presei are forţa de a
transforma societăţile“ (un bun exemplu îl reprezintă imaginile cu vânzătorul
ambulant de legume care şi-a dat foc în semn de protest faţă de abuzul autorităţilor
tunisiene, care s-au răspândit cu repeziciune datorită noilor tehnologii,
ducând în final la căderea regimului dictatorial şi provocând un efect de
domino în regiune), „dificultăţile în accesul la informaţii de calitate
subminează libertatea presei” (în contextul în care dreptul la opinie şi
libertatea presei sunt strâns legat de dreptul de acces la informaţie, trebuie
amintit faptul că, potrivit Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, în
peste 60% din gospodăriile lumii nu există un computer şi doar 35% din populaţia
globului se consideră utilizatoare de internet; accesul la telefonia mobilă
este însă în creştere, iar sms-urile au devenit o cale tot mai frecventă de răspândire
a informaţiei; pe lângă infrastructură, este însă necesară o legislaţie care să
asigure libertatea informaţiei, care lipseşte în mai mult de jumătate din
statele lumii) şi „provocările presei într-un nou mediu“ (noile forme de media şi
jurnalismul cetăţenesc trebuie să se bucure de aceeaşi protecţie ca jurnalismul
tradiţional; proliferarea, în peisajul postrevoluţionar, a noilor surse de
informaţii, necesită reglementări în multiple planuri).
