La un an de la primul caz de Ebola confirmat în Africa de Vest,
epidemia rămâne o probă de rezistenţă şi forţă atât pentru pacienţi şi îngrijitori,
cât şi pentru fragilele sisteme de sănătate din statele africane. Dacă Liberia
se apropie cu prudenţă de sfârşitul epidemiei, în Sierra Leone o recentă
explozie a numărului de cazuri continuă să pună probleme tuturor actorilor
implicaţi în lupta cu virusul. În vreme ce poveştile emoţionante ale
voluntarilor şi supravieţuitorilor umplu pagini întregi de reportaj în ziare
din întreaga lume, tot mass-media fac loc şi pentru stări de teamă generală
generate din tastatură, cum s-a întâmplat de această dată în Irak.
Liberia, aproape de sfârşitul epidemiei
Liberia pare aproape de a învinge Ebola. Sunt planuri pentru
redeschiderea şcolilor în februarie, iar cele mai recente cifre arată că rata
infectării a scăzut la puţin peste patru cazuri pe zi. SUA plănuiesc să retragă
aproape jumătate din cei 2.400 de soldaţi trimişi aici pentru a sprijini
intervenţia pentru combaterea epidemiei.
Optimismul a fost încurajat de cifrele prezentate de misiunea ONU
pentru răspunsul de urgenţă la epidemia de Ebola (Unmeer). Astfel, în Liberia
nu a mai fost confirmat niciun caz nou de infecţie în 31 decembrie, iar în
ultimele 21 de zile au fost înregistrate numai 91 de cazuri. Pentru comparaţie,
în aceeaşi perioadă, în ţara vecină Sierra Leone au fost 979 de cazuri noi.
Aici, potrivit Unmeer, transmiterea infecţiei rămâne intensă.
În Liberia, rata infectării pare să evolueze spre o medie naţională
de doar trei cazuri pe zi, a anunţat Unmeer la 5 ianuarie. Senatorul american
Chris Coons a declarat, pentru CBS, că în aceste condiţii cel puţin 1.000 de
soldaţi americani vor reveni acasă.
Incidenţa infecţiei cu Ebola a scăzut în Liberia începând cu jumătatea
lunii noiembrie, iar la 10 decembrie Médecins sans Frontières şi-a închis unul
dintre spitalele de-aici, deoarece nu internase niciun pacient nou timp de şase
săptămâni.
Preşedinta Ellen Johnson Sirleaf a anunţat la sfârşitul săptămânii
trecute că şcolile se vor redeschide la 2 februarie, dar nu a precizat ce măsuri
de siguranţă vor fi aplicate la nivelul sistemului de învăţământ. Un
reprezentant al ministerului educaţiei a spus că autorităţile evaluează
aproximativ 500 de unităţi de învăţământ din ţară în perspectiva redeschiderii.
Şi în Sierra Leone, o parte din şcoli vor fi în curând funcţionale din nou, dar
dată fiind evoluţia actuală a epidemiei, este puţin probabil ca asta să se întâmple
la nivel naţional.
În ambele ţări, igiena va reprezenta o mare problemă, pentru că
multe dintre şcoli nu au apă curentă. În Liberia, ministerul educaţiei negociază
cu partenerii pentru a distribui în toate şcolile termometre fără contact şi găleţi
pentru spălarea mâinilor.
În acelaşi timp, autorităţile medicale au avertizat că evoluţia
generală pozitivă nu trebuie să ducă la satisfacţii timpurii, mai ales că între
1 şi 25 decembrie au fost confirmate 27 de infecţii într-un nou focar din
Liberia.
În acest moment, Ebola afectează patru din cele 15 districte ale ţării,
fapt care arată că a fost ţinută sub control amploarea epidemiei.
Departe
de a respira uşuraţi
Deşi sunt
semnale şi în Sierra Leone că incidenţa cazurilor noi de infecţie nu mai este în
creştere, dimensiunea epidemiei rămâne alarmantă. În săptămâna 22–28 decembrie,
ţara a raportat un număr dublu de cazuri faţă de Guineea şi Liberia împreună. În
Freetown au fost înregistrate 149 de cazuri, cea mai mare incidenţă în patru săptămâni.
O echipă medicală din partea armatei britanice a început să se
pregătească pentru detaşarea în Sierra Leone. Un medic militar şi patru colegi
ai săi vor beneficia de briefing pentru protocoalele terapeutice şi pentru
purtarea echipamentelor personale de protecţie. Echipa va ajunge în Sierra
Leone la 15 ianuarie pentru o misiune de trei luni.
Irak: Ebola doar în titlurile din presă
Jurnalişti
pregătiţi şi dispuşi să creeze panică din tastatură găsim şi în afara României.
La 5 ianuarie, ministerul sănătăţii din Irak şi OMS au confirmat că nu există
nici un caz suspect de Ebola în această ţară. La 31 decembrie 2014, ziarul
Al-Sabah, agenţia de ştiri Shafaq şi ziarul online Rudaw au relatat un zvon
privind suspiciunea unor cazuri de febră hemoragică Ebola în Mosul, provincia
Ninawa. Ştirea a fost preluată şi de alte agenţii media din Irak şi nu numai.
Ca răspuns la acest zvon, ministerul sănătăţii şi OMS au investigat presupusele
afirmaţii folosind reţelele de supraveghere epidemiologică şi luând legătura cu
autorităţile de sănătate şi surse medicale din spitalul Ibn Sina din Mosul. Toţi
cei contactaţi au negat existenţa unor cazuri suspecte de Ebola în Irak. În
acelaşi timp însă, ministerul sănătăţii din Irak şi OMS au confirmat că în
Mosul laboratoarele nu au resursele necesare pentru a confirma infecţia cu
Ebola. Atât Organizaţia mondială a sănătăţii, cât şi autorităţile naţionale de
sănătate spun că au crescut eforturile de supraveghere pentru a rămâne vigilenţi
şi a asigura detectarea precoce şi managementul sigur al eventualelor cazuri
suspecte de Ebola din ţară.
Marea Britanie: o asistentă medicală în stare
critică
O
asistentă medicală britanică diagnosticată cu Ebola după ce s-a întors dintr-o
misiune în Sierra Leone rămâne în stare critică, a anunţat prim-ministrul Scoţiei,
Nicola Sturgeon, la începutul săptămânii. Pauline Cafferkey este tratată la un
spital din Londra. Cazul ei a dus la intensificarea măsurilor de screening în
aeroporturile britanice. Cafferkey, asistentă în sănătate publică, a fost
diagnosticată cu Ebola în decembrie. A lucrat ca voluntar pentru Salvaţi Copiii
în Sierra Leone. Se întorsese acasă prin Casablanca (Maroc) şi aeroportul
Heathrow din Londra. A trecut prin procesul de screening în aeroportul
londonez. Măsurată de şase ori în decurs de 30 de minute, temperatura ei a fost
de fiecare dată în parametri normali, aşa că i s-a permis să efectueze şi
zborul spre Scoţia. Până la 4 ianuarie 2015, 838 de profesionişti
în sănătate fuseseră infectaţi cu Ebola în epidemia curentă; dintre ei, 495 au
murit. Creşterea semnificativă a numărului de infecţii documentate în rândul
personalului medical faţă de ultimele statistici făcute publice este urmarea
faptului că a fost raportat un număr mare de infecţii din Sierra Leone
petrecute de la începutul epidemiei, neraportate anterior.
Aplicaţie mobilă pentru poveştile supravieţuitorilor
Supravieţuitorii
Ebola din ţările cel mai grav afectate de epidemie îşi vor împărtăşi poveştile
prin intermediul unei aplicaţii mobile lansate la 5 ianuarie, în cadrul unei
campanii de informare UNICEF, menită să lupte împotriva stigmatului generat de
boală.
Cea mai mare epidemie de Ebola din istorie a ucis peste 8.200 de
oameni, fiind înregistrate peste 20.700 de cazuri, majoritatea în Guineea,
Sierra Leone şi Liberia, potrivit datelor furnizate de OMS la 5 ianuarie.
Deşi multe persoane au supravieţuit infectării, încă se lovesc de
atitudinile de respingere şi marginalizare în comunităţile lor, în vreme ce
virusul continuă să se răspândească, ajutat de lipsa de informaţii.
Campania denumită #ISurvivedEbola este finanţată de filantropul
Paul G Allen, co-fondator Microsoft, care s-a angajat să ofere 100 de milioane
de dolari pentru a sprijini lupta împotriva epidemiei.
Supravieţuitorii din Guineea, Sierra Leone şi Liberia vor primi
smartphone-uri cu ajutorul cărora îşi vor documenta experienţele, folosind o
aplicaţie pentru telefonul mobil care va fi disponibilă publicului larg.
Printre supravieţuitorii
care au acceptat deja să contribuie la #ISurvivedEbola se află Camara
Fantaoulen din Guineea, care a pierdut şase membri ai familiei ei din cauza
epidemiei de Ebola, şi Decontee Davis, o tânără de 23 de ani din Liberia, care
a învins Ebola, dar şi-a pierdut logodnicul din cauza bolii.
Pacienţii
nu îţi pot vedea zâmbetul
Separaţi de pacienţi din cauza
echipamentelor personale de protecţie şi fiind martori ai morţii la fiecare
pas, cei care au ajutat la îngrijirea persoanelor cu Ebola povestesc despre
experienţele lor epuizante fizic şi psihic într-un reportaj publicat marţi de The Guardian.
Brett Adamson, un asistent
medical din Australia, mai lucrase în Africa şi înainte, dar spune că nimic nu
l-ar fi putut pregăti pentru brutalitatea pură a virusului Ebola. Coordonator
al unui centru MSF pentru tratamentul Ebola, a avut un rol mai mare decât îşi
imaginase: „am fost şocat de lipsa de speranţă şi neputinţa de care m-am lovit
când am intrat pentru prima dată în centru, de inumanitatea pe care o cauzează
boala şi de brutalitatea întregii poveşti”, îşi descrie Adamson experienţa în
Monrovia, capitala Liberiei. „E şocant să vezi ce face Ebola oamenilor. Să vezi
oameni murind aşteptând în faţa unor centre de tratament pline, murind în maşini
sau sub copaci, disperaţi să primească îngrijire şi nevoiţi să aştepte fără să
aibă unde să se ducă este cu totul şocant”. Adamson este unul dintre cei 42 de
australieni care au ajutat sau ajută încă la eforturile de combatere a
epidemiei derulate de MSF în Africa de Vest.
În reportajul publicat de The Guardian, Adamson enumeră o parte
din sarcinile sale: „scoaterea cadavrelor din maşini, îngrijirea pacienţilor,
confirmarea morţilor, adunarea gunoiului, împăcarea familiilor în suferinţă,
mutarea şi curăţarea paturilor, ducerea cadavrelor la morgă şi în general
ajutarea unei echipe extraordinare“.
Medicii şi asistentele care luptă
împotriva Ebola pot petrece cel mult o oră legat în cadrul unei unităţi de
izolare, pentru a minimiza riscul expunerii la boală. „Constrângerea fizică a
purtării echipamentului personal de protecţie, cantitatea ridicolă de transpiraţie
fac să poţi merge doar de două sau trei ori pe zi acolo“, explică Adamson.
Lipsa contactului fizic şi emoţional cu pacienţii îngreunează şi mai mult lupta
profesioniştilor din sănătate: „Pacienţii abia îţi pot vedea ochii, nu pot
vedea zâmbetele pe care încerci să le oferi. Zac acolo, copii, adulţi, văzându-i
pe alţii cum mor în jurul lor, izolaţi de comunităţile lor, ştiind că e mai
probabil să moară decât să supravieţuiască şi că e posibil să nu îşi mai vadă
niciodată familiile“.
Tratamente
experimentale testate în Africa de Vest
Organizaţiile nonguvernamentale din domeniul
medical au început studiile pentru medicamente experimentale pentru pacienţii
cu Ebola din Liberia şi Guineea, relatează Reuters. OMS şi-a dat acordul pentru
folosirea medicamentelor experimentale pentru pacienţii cu Ebola din Africa de
Vest încă din august, dar a durat câteva luni să fie organizate studiile
clinice şi pentru ca stocurile limitate de medicamente să ajungă în ţările
afectate.
La 6 ianuarie, MSF a anunţat că a
început să administreze brincidofovir, un medicament dezvoltat de Chimerix Inc,
pacienţilor cu Ebola de la centrul ELWA3 din Monrovia. Antiviralul s-a dovedit
eficient în laborator, dar nu se ştie încă ce efecte va avea la om.
În Guineea, un medicament
experimental japonez a început să fie testat în două unităţi pentru tratamentul
Ebola. Este vorba de favipiravir, un medicament dezvoltat de Toyoma Chemical,
iniţial destinat tratării gripei. A fost administrat unui medic cubanez într-un
spital din Elveţia după ce acesta contractase virusul în Sierra Leone. Acesta a
supravieţuit.
Primele rezultate pentru
brincidofovir sunt aşteptate în februarie, iar pentru favipiravir la sfârşitul
lunii martie. În acest moment nu este clar când vor începe studiile clinice în
Sierra Leone, ţara cu cel mai mare număr de cazuri.
În paralel, Johnson and Johnson a
început testarea clinică a unui alt vaccin experimental împotriva Ebola, al
treilea vaccin pentru Ebola supus testării umane.