Newsflash
Știri

Nimic nu te pregăteşte pentru brutalitatea pură a virusului

de Alexandra NISTOROIU - ian. 16 2015
Nimic nu te pregăteşte pentru brutalitatea pură a virusului

La un an de la primul caz de Ebola confirmat în Africa de Vest, epidemia rămâne o probă de rezistenţă şi forţă atât pentru pacienţi şi îngrijitori, cât şi pentru fragilele sisteme de sănătate din statele africane. Dacă Liberia se apropie cu prudenţă de sfârşitul epidemiei, în Sierra Leone o recentă explozie a numărului de cazuri continuă să pună probleme tuturor actorilor implicaţi în lupta cu virusul. În vreme ce poveştile emoţionante ale voluntarilor şi supravieţuitorilor umplu pagini întregi de reportaj în ziare din întreaga lume, tot mass-media fac loc şi pentru stări de teamă generală generate din tastatură, cum s-a întâmplat de această dată în Irak.

 

 

Liberia, aproape de sfârşitul epidemiei

Liberia pare aproape de a învinge Ebola. Sunt planuri pentru redeschiderea şcolilor în februarie, iar cele mai recente cifre arată că rata infectării a scăzut la puţin peste patru cazuri pe zi. SUA plănuiesc să retragă aproape jumătate din cei 2.400 de soldaţi trimişi aici pentru a sprijini intervenţia pentru combaterea epidemiei.
Optimismul a fost încurajat de cifrele prezentate de misiunea ONU pentru răspunsul de urgenţă la epidemia de Ebola (Unmeer). Astfel, în Liberia nu a mai fost confirmat niciun caz nou de infecţie în 31 decembrie, iar în ultimele 21 de zile au fost înregistrate numai 91 de cazuri. Pentru comparaţie, în aceeaşi perioadă, în ţara vecină Sierra Leone au fost 979 de cazuri noi. Aici, potrivit Unmeer, transmiterea infecţiei rămâne intensă.
În Liberia, rata infectării pare să evolueze spre o medie naţională de doar trei cazuri pe zi, a anunţat Unmeer la 5 ianuarie. Senatorul american Chris Coons a declarat, pentru CBS, că în aceste condiţii cel puţin 1.000 de soldaţi americani vor reveni acasă.
Incidenţa infecţiei cu Ebola a scăzut în Liberia începând cu jumătatea lunii noiembrie, iar la 10 decembrie Médecins sans Frontières şi-a închis unul dintre spitalele de-aici, deoarece nu internase niciun pacient nou timp de şase săptămâni.
Preşedinta Ellen Johnson Sirleaf a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că şcolile se vor redeschide la 2 februarie, dar nu a precizat ce măsuri de siguranţă vor fi aplicate la nivelul sistemului de învăţământ. Un reprezentant al ministerului educaţiei a spus că autorităţile evaluează aproximativ 500 de unităţi de învăţământ din ţară în perspectiva redeschiderii. Şi în Sierra Leone, o parte din şcoli vor fi în curândVoluntari la un centru de tratament Ebola din Liberia funcţionale din nou, dar dată fiind evoluţia actuală a epidemiei, este puţin probabil ca asta să se întâmple la nivel naţional.
În ambele ţări, igiena va reprezenta o mare problemă, pentru că multe dintre şcoli nu au apă curentă. În Liberia, ministerul educaţiei negociază cu partenerii pentru a distribui în toate şcolile termometre fără contact şi găleţi pentru spălarea mâinilor.
În acelaşi timp, autorităţile medicale au avertizat că evoluţia generală pozitivă nu trebuie să ducă la satisfacţii timpurii, mai ales că între 1 şi 25 decembrie au fost confirmate 27 de infecţii într-un nou focar din Liberia.
În acest moment, Ebola afectează patru din cele 15 districte ale ţării, fapt care arată că a fost ţinută sub control amploarea epidemiei.

 

Departe de a respira uşuraţi

 Deşi sunt semnale şi în Sierra Leone că incidenţa cazurilor noi de infecţie nu mai este în creştere, dimensiunea epidemiei rămâne alarmantă. În săptămâna 22–28 decembrie, ţara a raportat un număr dublu de cazuri faţă de Guineea şi Liberia împreună. În Freetown au fost înregistrate 149 de cazuri, cea mai mare incidenţă în patru săptămâni.
O echipă medicală din partea armatei britanice a început să se pregătească pentru detaşarea în Sierra Leone. Un medic militar şi patru colegi ai săi vor beneficia de briefing pentru protocoalele terapeutice şi pentru purtarea echipamentelor personale de protecţie. Echipa va ajunge în Sierra Leone la 15 ianuarie pentru o misiune de trei luni.

Irak: Ebola doar în titlurile din presă

    Jurnalişti pregătiţi şi dispuşi să creeze panică din tastatură găsim şi în afara României. La 5 ianuarie, ministerul sănătăţii din Irak şi OMS au confirmat că nu există nici un caz suspect de Ebola în această ţară. La 31 decembrie 2014, ziarul Al-Sabah, agenţia de ştiri Shafaq şi ziarul online Rudaw au relatat un zvon privind suspiciunea unor cazuri de febră hemoragică Ebola în Mosul, provincia Ninawa. Ştirea a fost preluată şi de alte agenţii media din Irak şi nu numai. Ca răspuns la acest zvon, ministerul sănătăţii şi OMS au investigat presupusele afirmaţii folosind reţelele de supraveghere epidemiologică şi luând legătura cu autorităţile de sănătate şi surse medicale din spitalul Ibn Sina din Mosul. Toţi cei contactaţi au negat existenţa unor cazuri suspecte de Ebola în Irak. În acelaşi timp însă, ministerul sănătăţii din Irak şi OMS au confirmat că în Mosul laboratoarele nu au resursele necesare pentru a confirma infecţia cu Ebola. Atât Organizaţia mondială a sănătăţii, cât şi autorităţile naţionale de sănătate spun că au crescut eforturile de supraveghere pentru a rămâne vigilenţi şi a asigura detectarea precoce şi managementul sigur al eventualelor cazuri suspecte de Ebola din ţară.

Marea Britanie: o asistentă medicală în stare critică

    O asistentă medicală britanică diagnosticată cu Ebola după ce s-a întors dintr-o misiune în Sierra Leone rămâne în stare critică, a anunţat prim-ministrul Scoţiei, Nicola Sturgeon, la începutul săptămânii. Pauline Cafferkey este tratată la un spital din Londra. Cazul ei a dus la intensificarea măsurilor de screening în aeroporturile britanice. Cafferkey, asistentă în sănătate publică, a fost diagnosticată cu Ebola în decembrie. A lucrat ca voluntar pentru Salvaţi Copiii în Sierra Leone. Se întorsese acasă prin Casablanca (Maroc) şi aeroportul Heathrow din Londra. A trecut prin procesul de screening în aeroportul londonez. Măsurată de şase ori în decurs de 30 de minute, temperatura ei a fost de fiecare dată în parametri normali, aşa că i s-a permis să efectueze şi zborul spre Scoţia. Până la 4 ianuarie 2015, 838 de profesionişti în sănătate fuseseră infectaţi cu Ebola în epidemia curentă; dintre ei, 495 au murit. Creşterea semnificativă a numărului de infecţii documentate în rândul personalului medical faţă de ultimele statistici făcute publice este urmarea faptului că a fost raportat un număr mare de infecţii din Sierra Leone petrecute de la începutul epidemiei, neraportate anterior.

Aplicaţie mobilă pentru poveştile supravieţuitorilor

  Supravieţuitorii Ebola din ţările cel mai grav afectate de epidemie îşi vor împărtăşi poveştile prin intermediul unei aplicaţii mobile lansate la 5 ianuarie, în cadrul unei campanii de informare UNICEF, menită să lupte împotriva stigmatului generat de boală.
Cea mai mare epidemie de Ebola din istorie a ucis peste 8.200 de oameni, fiind înregistrate peste 20.700 de cazuri, majoritatea în Guineea, Sierra Leone şi Liberia, potrivit datelor furnizate de OMS la 5 ianuarie.
Deşi multe persoane au supravieţuit infectării, încă se lovesc de atitudinile de respingere şi marginalizare în comunităţile lor, în vreme ce virusul continuă să se răspândească, ajutat de lipsa de informaţii.
Campania denumită #ISurvivedEbola este finanţată de filantropul Paul G Allen, co-fondator Microsoft, care s-a angajat să ofere 100 de milioane de dolari pentru a sprijini lupta împotriva epidemiei.
Supravieţuitorii din Guineea, Sierra Leone şi Liberia vor primi smartphone-uri cu ajutorul cărora îşi vor documenta experienţele, folosind o aplicaţie pentru telefonul mobil care va fi disponibilă publicului larg.

 Printre supravieţuitorii care au acceptat deja să contribuie la #ISurvivedEbola se află Camara Fantaoulen din Guineea, care a pierdut şase membri ai familiei ei din cauza epidemiei de Ebola, şi Decontee Davis, o tânără de 23 de ani din Liberia, care a învins Ebola, dar şi-a pierdut logodnicul din cauza bolii.

Pacienţii nu îţi pot vedea zâmbetul

 Separaţi de pacienţi din cauza echipamentelor personale de protecţie şi fiind martori ai morţii la fiecare pas, cei care au ajutat la îngrijirea persoanelor cu Ebola povestesc despre experienţele lor epuizante fizic şi psihic într-un reportaj publicat marţi de The Guardian.
Brett Adamson, un asistent medical din Australia, mai lucrase în Africa şi înainte, dar spune că nimic nu l-ar fi putut pregăti pentru brutalitatea pură a virusului Ebola. Coordonator al unui centru MSF pentru tratamentul Ebola, a avut un rol mai mare decât îşi imaginase: „am fost şocat de lipsa de speranţă şi neputinţa de care m-am lovit când am intrat pentru prima dată în centru, de inumanitatea pe care o cauzează boala şi de brutalitatea întregii poveşti”, îşi descrie Adamson experienţa în Monrovia, capitala Liberiei. „E şocant să vezi ce face Ebola oamenilor. Să vezi oameni murind aşteptând în faţa unor centre de tratament pline, murind în maşini sau sub copaci, disperaţi să primească îngrijire şi nevoiţi să aştepte fără să aibă unde să se ducă este cu totul şocant”. Adamson este unul dintre cei 42 de australieni care au ajutat sau ajută încă la eforturile de combatere a epidemiei derulate de MSF în Africa de Vest.
În reportajul publicat de The Guardian, Adamson enumeră o parte din sarcinile sale: „scoaterea cadavrelor din maşini, îngrijirea pacienţilor, confirmarea morţilor, adunarea gunoiului, împăcarea familiilor în suferinţă, mutarea şi curăţarea paturilor, ducerea cadavrelor la morgă şi în general ajutarea unei echipe extraordinare“.
Medicii şi asistentele care luptă împotriva Ebola pot petrece cel mult o oră legat în cadrul unei unităţi de izolare, pentru a minimiza riscul expunerii la boală. „Constrângerea fizică a purtării echipamentului personal de protecţie, cantitatea ridicolă de transpiraţie fac să poţi merge doar de două sau trei ori pe zi acolo“, explică Adamson. Lipsa contactului fizic şi emoţional cu pacienţii îngreunează şi mai mult lupta profesioniştilor din sănătate: „Pacienţii abia îţi pot vedea ochii, nu pot vedea zâmbetele pe care încerci să le oferi. Zac acolo, copii, adulţi, văzându-i pe alţii cum mor în jurul lor, izolaţi de comunităţile lor, ştiind că e mai probabil să moară decât să supravieţuiască şi că e posibil să nu îşi mai vadă niciodată familiile“.

 

Tratamente experimentale testate în Africa de Vest

Organizaţiile nonguvernamentale din domeniul medical au început studiile pentru medicamente experimentale pentru pacienţii cu Ebola din Liberia şi Guineea, relatează Reuters. OMS şi-a dat acordul pentru folosirea medicamentelor experimentale pentru pacienţii cu Ebola din Africa de Vest încă din august, dar a durat câteva luni să fie organizate studiile clinice şi pentru ca stocurile limitate de medicamente să ajungă în ţările afectate.
La 6 ianuarie, MSF a anunţat că a început să administreze brincidofovir, un medicament dezvoltat de Chimerix Inc, pacienţilor cu Ebola de la centrul ELWA3 din Monrovia. Antiviralul s-a dovedit eficient în laborator, dar nu se ştie încă ce efecte va avea la om.
În Guineea, un medicament experimental japonez a început să fie testat în două unităţi pentru tratamentul Ebola. Este vorba de favipiravir, un medicament dezvoltat de Toyoma Chemical, iniţial destinat tratării gripei. A fost administrat unui medic cubanez într-un spital din Elveţia după ce acesta contractase virusul în Sierra Leone. Acesta a supravieţuit.
Primele rezultate pentru brincidofovir sunt aşteptate în februarie, iar pentru favipiravir la sfârşitul lunii martie. În acest moment nu este clar când vor începe studiile clinice în Sierra Leone, ţara cu cel mai mare număr de cazuri.

În paralel, Johnson and Johnson a început testarea clinică a unui alt vaccin experimental împotriva Ebola, al treilea vaccin pentru Ebola supus testării umane.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe