Potrivit documentului publicat pe site-ul www.cnscbt.ro, defințiile de caz pentru COVID-19, adică sindromul respirator acut cu noul coronavirus sunt următoarele:

Cazul suspect:

Orice persoana cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (scurtarea respiratiei)

SAU

Orice persoana cu pneumonie, bronhopneumonie +/-pleurezie

SAU

Orice persoana cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră ŞI tuse ŞI dificultate în respirație (scurtarea respiratiei) ŞI care necesită spitalizare peste noapte).

COVID-19 comunitar

În același document se arată și definițiile COVID-19 comunitar sau IAAM.

Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenței medicale (IAAM), în funcție de:

- numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidential de sedere prelungita (ziua 1);

- argumentele din investigația epidemiologică privind originea comunitară sau IAAM (apartenența cazului la focare de infecții cu una sau alta dintre origini).

Pot exista următoarele situații:

Caz COVID-19 comunitar

- simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare;

- debut în zilele 3-7 după internare și o suspiciune puternică de transmitere comunitară (apartenența la un focar de cazuri comunitare);

Caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM)

- debut după 48 ore dela internare și o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenței medicale;

- cazurile la personalul medico-sanitar si auxiliar, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare;

Cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi:

- IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare;

- cu origine incertă, in cazul debutului la 3-14 zile dupa externare, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM.

Atribuirea unei categorii de transmitere sau alteia ar trebui făcută după o evaluare atentă a fiecărui caz in parte.

Cazul confirmat este:

O persoană cu confirmare în laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.

În același document sunt prezentate și definițiile pentru contactul apropiat.

Decesul la persoanele confirmate cu COVID-19

În ceea ce privește decesul la pacientul confirmat cu COVID-19, în documentul INSP sunt oferite mai multe informații de la ultima actualizare:

Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.

Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportata ca și cauza a decesului, independent de condițiile medicale pre-existentecare se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.

COVID-19 trebuie menționată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.

De asemenea, în document se arată că, potrivit Ordinului MS nr.961/2020 (...) cazurile confirmate COVID soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din spută/aspirat bronșic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces datorat infecției cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidențiază semne și simptome înalt sugestive și decesul este corelat cu evoluția clinică determinată de COVID.

În situația în care apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene RT-PCR din țesut pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie patologică/medicină legală fără a fi necesară necropsia.