O lege intrată în vigoare în 2007 interzice medicilor şi asistenţilor medicali din Marea Britanie, care sunt răniţi accidental în timp ce tratează un pacient inconştient, să-l testeze şi pentru boli ca HIV sau hepatită. Obţinerea consimţământului unui pacient sosit la urgenţă în stare de inconştienţă se poate prelungi la zile şi chiar săptămâni. În cazul unei posibile infecţii cu HIV a pacientului, medicul rănit – cu un ac, de exemplu – nu poate şti dacă trebuie să se supună tratamentului profilactic postexpunere. Medicii aflaţi în această situaţie îşi riscă sănătatea şi sunt afectaţi de stresul intens generat. Legea susţine că testarea pacienţilor inconştienţi nu este legală pentru că nu este în interesul pacientului, ci în cel al medicului. Problema va fi ridicată în cadrul Congresului european de anesteziologie, medicii britanici dorind o schimbare a legislaţiei.

   Fondatorul grupului Servier este judecat în Franţa, alături de alţi patru colegi, pentru „înşelăciune agravată“ în cazul medicamentului Mediator. Acesta, la origini un antidiabetic, a fost folosit în Franţa ca inhibitor al apetitului de mai mult de cinci milioane de pacienţi. Medicamentul a fost retras de pe piaţă în 2009, acuzat că ar provoca hipertensiune arterială pulmonară şi valvulopatii. Citat ca martor, profesorul Bernard Bégaud, fost membru în comisia de farmacovigilenţă, a declarat în timpul procesului că „(…) în fiecare an există 18.000 de decese cauzate direct de medicaţie. Printre ele, multe cazuri sunt inevitabile, dar o treime din aceste decese corespunde unor prescripţii nejustificate. Alertele privind efectele indezirabile ale unui medicament provin în proporţie de 85% din spitale şi doar 15% din practica privată“.

   Reducerea cu 20 de miliarde de lire sterline a fondurilor NHS (sistemul britanic de sănătate) va duce la creşterea listelor de aşteptare şi scăderea calităţii îngrijirii acordate pacienţilor. Aceasta este opinia majorităţii directorilor de spitale şi clinici din Anglia, care vor resimţi, începând cu 2014, efectele strategiei guvernamentale de „economisire pentru eficientizare“; 62% din cei 185 de lideri chestionaţi consideră că situaţia financiară cu care se vor confrunta este foarte serioasă. Guvernul britanic a cerut spitalelor şi clinicilor să-şi eficientizeze activitatea în aşa fel încât să se realizeze economii totale de 20 miliarde de lire sterline. Efectele au început deja să apară, căci sistemul medical englez refuză sau întârzie din ce în ce mai frecvent în ultimul timp accesul pacienţilor la operaţii de corectare a herniei sau de înlocuire de şold sau genunchi. Doar 29% din cei chestionaţi cred că secretarul britanic pentru sănătate, Jeremy Hunt, le înţelege problemele. Cu toate acestea, autorităţile susţin că, deşi spitalele vor trebui să suporte o presiune financiară sporită, starea lor este bună, majoritatea urmând să termine anul 2013 cu un surplus.

   Henry Morgentaler, unul dintre cei mai cunoscuţi medici proavort, a murit în Canada la vârsta de 90 de ani. Morgentaler a fost închis pentru sfidarea legii antiavort, dar a câştigat, în 1988, un proces la Curtea Supremă de Justiţie, care a dus la legalizarea avortului în Canada. Până la decizia din 1988, avortul era permis în spitalele canadiene doar dacă o comisie formată din trei medici concluziona că o continuare a sarcinii ar fi pus în pericol viaţa mamei.

   Un studiu efectuat în mai multe spitale şi farmacii din Geneva, publicat în PLOS Medicine, calculează costurile suplimentare rezultate în urma strategiei companiilor farmaceutice de a promova aşa-numitele medicamente „evergreen“. Atunci când licenţa unui anumit medicament expiră, compania deţinătoare a licenţei introduce o uşoară modificare biochimică şi lansează practic aceeaşi substanţă medicamentoasă pentru a concura cu medicamentul generic apărut pe piaţă. Studiul a urmărit opt medicamente „evergreen“ pe o perioadă de opt ani. Concluzia este că aceste strategii sunt eficiente în a menţine cota de piaţă a companiilor care le aplică şi în a compensa politicile guvernamentale de control al costurilor.

   La investiţiile masive în construcţii şi industria extractivă pe care China le face în ţările africane se adaugă şi cele din zona medicală. O masă rotundă pe tema cooperării sino-africane în domeniul sănătăţii s-a desfăşurat în Botswana în luna mai. Directoarea Institutului pentru Sănătate Globală din cadrul Universităţii Peking, Lucy Chen, a subliniat într-o intervenţie la CNN că statul chinez a construit în ţările africane mai multe spitale şi că este principalul furnizor în regiune de vaccinuri şi ingrediente active pentru tratamentul anti-HIV şi malarie. Mai multe echipe medicale din China derulează cursuri de pregătire a personalului medical din zona africană sau chiar derulează operaţii în clinici din Africa sub-sahariană. Intervenţia lui Lucy Chen s-a încheiat astfel: „atâta timp cât vom promova cooperarea sino-africană, vom putea oferi tuturor oamenilor noştri tratamentele medicale pe care le merită“. Glorios, nu-i aşa?