Traducător,
translator, interpret sunt sinonime? Cu această întrebare se încheia
articolul precedent. Din nou DEX online
este în română sursa cea mai bună: „TRANSLATOR, -OARE – s.m., f. – Traducător –
Persoană specializată în traducerea orală; traducător oficial ataşat unui for
diplomatic, administrativ sau judecătoresc, interpret“. Comentarii: traducerea
orală presupune calităţi native, dar şi o pregătire deosebită de cea a unui
traducător general. Unii translatori, probabil influenţaţi de lumea diplomaţiei,
sunt tentaţi să atenueze asperităţile de limbaj când mediază dispute pe
subiecte sensibile. Dar unele persoane oficiale depistează „contribuţia“
translatorului. Probabil, un astfel de translator e mai mult interpret, în
sensul mai cunoscut al cuvântului.
Etimologia franceză propusă în DEX online pentru translator e însă discutabilă, pentru că sigur termenul e de
origine engleză, deşi, unii lingvişti ajung la rădăcinile unificatoare ale
ipoteticei limbi indo-europene. Să enumerăm şi câteva sinonime autohtone, mai
vechi sau mai noi, pentru translator:
tălmaci, dragoman, tergiman, traducător, interpret.
Trecem brusc la un subiect extrem de vast,
cu evoluţie imprevizibilă: machine
translation – MT (care nu trebuie confundată cu computer aided translation, machine aided human translation – MAHT
sau interactive translation). Acest
vast domeniu este considerat doar o subdiviziune a lingvisticii computaţionale,
în cadrul căreia se investighează softuri pentru traducere sau spre a comunica
prin vorbire dintr-un limbaj natural într-altul. În franceză se utilizează
expresia traduction automatique (TA),
cu o definiţie mai restrânsă şi implicit mai clară: traducerea unui text (sau a
unei conversaţii audio în direct ori înregistrată anterior) efectuată în
întregime graţie unora sau mai multor programe informatice, fără intervenţia
unui traducător uman. Pentru engleză aided
human translation, în franceză se utilizează traduction assistée par ordinateur, când traducerea se poate face
manual sau în mod interactiv cu computerul. Americanii, gentlemeni, recunosc înWikipedia că ideea traducerii
automatice (machine translation) aparţine
lui René Descartes, care, în 1629, a propus un limbaj universal, cu idei
echivalente în diferite limbi, prin intermediul unor simboluri. Desigur, în
raport cu vasta operă filosofică şi ştiinţifică, această idee carteziană e doar
una dintre contribuţiile sale. O supoziţie: am impresia, nu chiar certitudinea,
că în prezent informaticianul britanic Rolf Carpenter (n. 1965) transpune în
realitate ceea ce gândea odinioară Descartes. Carpenter, considerat pe drept
cuvânt un geniu, încearcă o traducere automatică utilizând softuri de inteligenţă
artificială care să permită apropierea de gândirea umană. Adică, să fie traduse
idei prin conversaţia umană cu computerul. Director-manager al firmei Existor Ltd, el a dezvoltat softuri de
inteligenţă artificială destinate relaţiilor interpersonale, comunicării şi
educaţiei. A obţinut mai multe premii importante, dar scurtez evocarea, menţionând
ceea ce s-ar putea numi capodopera sa: Cleverbot
(cuvânt-valiză englezesc, a cărui etimologie se deduce uşor). Cleverbot a fost creat în 1988 şi până
în 1997 a „învăţat“ câteva mii de conversaţii cu Carpenter şi asociaţii săi. Maşinăria
diferă de sistemele conversaţionale tradiţionale, deoarece robotul răspunde
direct la textul recepţionat. Totodată, cu un simplu buton se poate accesa
conversaţia anterioară.
De când a fost lansat pe web, în 1997, Cleverbot s-a extins la aproape cinci
milioane de linii de conversaţie. După Carpenter, conversaţiile cu Cleverbot pot fi foarte picante sau
lungi: „o tânără a discutat cu Cleverbot
timp de 11 ore, doar cu trei pauze de un sfert de oră“. Robotul a învăţat chiar
câteva cântece celebre. În decembrie 2010, Cleverbot
este supus la primul test Turing şi câştigă BCS
machine intelligence competition, dar nu obţine decât 42% la test. Într-o
versiune ameliorată, Cleverbot
„promovează“ testul Turing, iar la 7 nov. 2011 a fost vedetă în The Gadget Show, cu care ocazie unul
dintre animatori a lansat o conversaţie între alţi doi animatori şi „maşinărie“,
spre a observa dacă aceştia îşi dau seama că vorbesc cu un robot. Şi nu au reuşit
să detecteze „intrusul“. „Cleverbot a
probat îndeosebi capacitatea de a imita inteligenţa, mai mult decât propria sa
inteligenţă“, a observat cu satisfacţie Carpenter. Amintesc doar: testul Turing
a fost descris de Alan Turing încă din 1950, pentru evaluarea facultăţii unui
dispozitiv de inteligenţă artificială de a iniţia o conversaţie umană.
După ce mi-am exprimat (excesiv?) admiraţia
pentru geniul lui Rolf Carpenter, să ne întoarcem la machine translation semnalând că sintagma a apărut încă din 1949,
în Warren Weaver’s Memorandum on
Translation. Prima cercetare în domeniu a fost iniţiată la MIT, în 1951,
iar întâia conferinţă a avut loc la Londra (1956). Dar extensia explozivă s-a
produs după 1980, în prezent având loc evoluţii spectaculoase, persistând şi o
serie de limite. Culmea scepticismului o atinge, probabil, Wikipedia în română. În articolul „Traducere automată“ (foarte
sumar), se poate citi: „Deocamdată, traducerea automată nu poate rivaliza nici
pe departe cu cea făcută de un specialist“. Şi ni se oferă ca exemplu „o hilară
traducere automată“ a unui text din engleză în română. De fapt, asemenea
exemple am întâlnit şi în articole sau cărţi având două decenii şi mai bine.
Aş vrea să scriu ceva despre evoluţia
extraordinară a gadgeturilor (tablete, telefoane mobile) în materie de
traducere instantanee, dar utilizatorii efectivi cunosc bine subiectul
(inclusiv limitele). În consecinţă, trec brusc la traducerea medicală. Pe
diferite site-uri, inclusiv româneşti, îşi oferă serviciile traducători
autorizaţi îndeosebi, cum e firesc, din şi în engleză. Foarte probabil, unii
traducători au expertiza (sic)
necesară, dar, în ce mă priveşte, recomand o carte, „Radiological English“ (de Ramon Ribes, de la Serviciul de
Radiologie al Spitalului „Reina Sofia“ din Cordoba, Spania, şi Pablo R. Ros,
profesor de Radiologie la Universitatea Harvard), apărută în 2007. O traducere
a acestui bestseller ar avea efecte certe în educaţia (formaţia) medicală
continuă, dar şi a tuturor celor implicaţi în actul medical. Deoarece o
asemenea întâmplare fericită e incertă, menţionez mai întâi că, în opinia
autorilor, învăţarea englezei radiologice este probabil cea mai necesară din
întregul domeniu al englezei medicale. Atât datorită extensiei actuale a
imagisticii medicale, cât şi ca urmare a implicării în acest domeniu, pe lângă
medici, a numeroşi alţi specialişti.
Din cele 19 capitole ale cărţii, citez doar
trei: „Radiological Grammar“, „Giving a
Radiological Talk“ şi „Usual Mistakes
Made by Radiologists Speaking and Writing in English“.