Iată un subiect răsărit pe neaşteptate din
noianul de teme compatibile (sau compatibilizate) cu această rubrică. La prima
vedere, adică după citirea titlului, s-ar părea că nu m-am desprins de serialul
anterior. Iar limba electronică în
franceză se traduce prin la langue
électronique, prin urmare iluzia persistă. Dacă ajungem însă la engleză,
parcă ne dumirim: electronic tongue.
Deoarece în engleză primul sens pentru tongue
este anatomic – limbă (pe scurt),
formaţiune 
anatomică musculară de formă ovalară, situată în cavitatea bucală,
acoperită pe faţa superioară de o mucoasă groasă care conţine papilele
gustative. Fără să subminăm denumirea englezească, tongue cf. TA (Terminologia
Anatomica) universal este definită prin lingua
(din lat. lingua = limbă). Bine au procedat germanii
adoptând sistematic TA, matematica terminologiei medicale, cum e denumită
nomenclatura anatomică. Precum şi studiul latinei medicale în facultăţile de
medicină. Deoarece anatomia a devenit şi moleculară, precum toate domeniile
medicinii, nu ştim când se va ajunge, conform acestei evoluţii, la o TA unică.
Revenind la limba germană, trebuie să observăm că pentru limbă – organul papilo-gustativ – există subst. f. Zunge. Iar în ansamblul său, germana
medicală conţine mulţi termeni compuşi. Mă limitez la două exemple ceva mai
simple: Empfindung slosigkeit
(frigiditate, redoare), Nasenschleimhautentzündung
(rinită). Desigur, această terminologie circulă în Germania spre disperarea
studenţilor şi satisfacţia pacienţilor. Dar concomitent, îndeosebi lingvişti
calificaţi încearcă compatibilizarea cu vocabularul internaţional. În ediţia a
treia a Dicţionarului medical la care
am trudit mi s-a solicitat introducerea unui Index de termeni german-român. Cu şansă, am avut acces la un grup
complex, germano-român. Dar când am constatat că traducerea riguroasă a unor
termeni conducea şi la şapte-opt variante, am renunţat.
O paranteză (utilă). Am un prieten adevărat,
poet neorgolios, care deunăzi îmi amintea: hârtia suportă orice. Cu exemple
concrete, locale (ieşene) sau naţionale. Deşi nu era o aluzie la subsemnatul,
i-am replicat că acum mediul virtual, îndeosebi blogurile şi forumurile (cu
„avantajul“ anonimatului) depăşesc cu mult suferinţele milenarei hârtii, de la
chinezi încoace. Mai bine, cu venirea primăverii, să pomenesc că un grup de
cercetători de la Universitatea din Michigan ne aduce o veste bună: şi creierul
îşi face din proprie iniţiativă curăţenia de primăvară, debarasând debriurile
celulare indezirabile.
Blog nu am, iar ca forumist ocazional am
semnat, nu-mi rămâne decât prudenţa în faţa hârtiei. Precum acum: deşi n-am
ajuns încă la miezul articolului, mă opresc asupra istoriei etimologice a
cuvântului tongue. În engleza veche, tunge însemna „organul vorbirii,
vorbire, limbaj“, provenind din protogermanicul tungon (conform saxonei vechi – tunga,
olandezei medievale – tonghe).
Simplific: în 1680, este atestat verbul tongue
– „a atinge cu limba“. În The Wordsworth
Dictionary of Biology vol. V, p. 300, la cuvântul tongue găsesc o menţiune interesantă: după descrierea limbii şi a
rolurilor sale se adaugă că la vertebratele superioare acest organ are rol şi
în producţia de sunete. Aşa se face că până la urmă în engleză tongue a ajuns să însemne limbă (form. anat.), glas, grai, vorbire, limbaj. În
atractivul „Dicţionar Oxford explicativ ilustrat al limbii engleze“ (Oxford
Univ. Press, Edit. Litera, Bucureşti, 2011), definiţiile referitoare la language sunt mai nuanţate, aduse la zi.
Asigur amatorii de satisfacţii sigure.
Cuvântul tongue
este inclus într-o mulţime de expresii, puţine amintind de limbă ca organ
papilo-gustativ. O expresie comică: „your
tongue runs before your wit“ – îţi
merge gura mai repede ca gândul. În fine, se ştie prea bine că în engleză
există doar cuvântul language, cu
sensuri limbă, limbaj, de exemplu medical language – terminologie medicală. Dar şi câţiva termeni derivaţi interesanţi,
cel puţin unul amuzant: langued – cu limba scoasă.
E cazul, după o introducere prolixă, să
precizez subiectul serialului: gustul şi mirosul sau, conform terminologiei
fiziologilor, analizatorul gustativ şi analizatorul olfactiv. O întrebare
superfluă: ce preferaţi – gusturile sau mirosurile? O certitudine: în timp ce
în domeniul olfacţiei cercetările au avansat atât de mult încât în 2009
americanii Richard Axel şi Linda B. Buck au obţinut premiul Nobel pentru
Medicină (voi reveni), analizatorul gustativ a rămas până de dată recentă la
reprezentări schematice vechi. Precum cea propusă de cercetătorul german D. P.
Hänig în 1901: diferitele gusturi sunt percepute în zone precise ale limbii.
Lucrarea a fost tradusă în engleză de Edwin Boring (1886–1968), specialist în
psihologie experimentală şi unul dintre primii istorici ai psihologiei.
Impactul său în domeniu i-a adus renumele de „Mr. Psychology“, dar analişti recenţi susţin că traducerea a fost
greşită. Probabil, deşi au mai rămas adepţi ai schemei.
Avansez amintind un truism: fără o aparatură
adecvată, cercetarea într-un domeniu e iluzorie. Un instrument capital pentru
studiul gusturilor este… limba electronică/la
langue électronique/electronic tongue.
