O licitaţie ciudată. O legislaţie sucită şi inflexibilă. Şi o clasă politică care refuză să aloce suficienţi bani sistemului medical românesc. Combinaţia provoacă o încurcătură imposibilă care ar putea declanşa o epidemie de HIV în Bucureşti. Aflaţi detalii, într-o investigaţie de Dan Dumitru Mihalache.

"> Jumătate de milion de seringi risipite - Viața Medicală
Știri

Jumătate de milion de seringi risipite

de Dan Dumitru MIHALACHE - iul. 18 2013
Jumătate de milion de seringi risipite

O licitaţie ciudată. O legislaţie sucită şi inflexibilă. Şi o clasă politică care refuză să aloce suficienţi bani sistemului medical românesc. Combinaţia provoacă o încurcătură imposibilă care ar putea declanşa o epidemie de HIV în Bucureşti. Aflaţi detalii, într-o investigaţie de Dan Dumitru Mihalache.

Odată cu încheierea, la 30 iunie 2010, a programelor de finanţare a majorităţii programelor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile implementate în România – din Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei şi Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC) –, se pare că instituţiile româneşti responsabile cu stoparea răspândirii infecţiilor cu HIV şi virusuri hepatitice, Ministerul Sănătăţii (MS) şi Agenţia Naţională Antidrog (ANA), sunt într-un mare impas. Sănătatea publică poate fi grav afectată de răspândirea acestor infecţii, care pot avea o evoluţie fulminantă la categoriile populaţionale cu risc crescut.
Dar sfârşitul finanţărilor internaţionale nu a adus stoparea programelor de tip „harm reduction“ prin care sunt distribuite seringi consumatorilor de droguri. Din iunie 2010, Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS) a demarat un proiect cu finanţare POSDRU pentru 36 de luni, prin intermediul căruia a cumpărat, distribuit şi colectat 1.000.000 de seringi pe an, iar din septembrie 2012, ANA a început să distribuie seringi de două ori pe săptămână, prin centrul fix Caracuda al asociaţiei „Carusel“.
   Asociaţia „Carusel“, înfiinţată în anul 2011 de trei membri fondatori (colegi de facultate) – Marian Ursan, Sorin Briceag şi Alexandra Alboiu – are scopul de a oferi servicii de harm reduction pentru consumatorii de droguri, pentru persoanele care sunt implicate în sexul comercial, persoane fără adăpost, familiile celor cu HIV. Activitatea de schimb de seringi a intrat în preocupările asociaţiei la începutul anului 2012. Un obiectiv al acestei organizaţii îl reprezintă înfiinţarea camerelor de consum de droguri – nişte spaţii speciale unde consumatorii pot consuma droguri sub supraveghere, în condiţii de siguranţă, iar în caz de supradoză să se poată interveni.
   Din păcate, la sfârşitul lunii iunie a acestui an, proiectul derulat de ARAS a ajuns la final. Din acest moment, speranţele consumatorilor de droguri injectabile se îndreaptă către MS şi ANA. De altfel, la 1 iulie 2013, odată cu încheierea acestui proiect, Romanian Harm Reduction Network a organizat, la Bucureşti, un protest: „Cea mai mare problemă a noastră o reprezintă serviciile, care trebuie să fie accesibile şi suficiente şi care să aibă drept scop sănătatea. Seringile, indiferent cum ar fi ele, dacă nu există servicii – centre, oameni, proceduri de lucru, relaţie bună cu beneficiarii, politici publice în acest domeniu – riscă să rămână în depozite“, spune Liana Velica, manager proiect, ARAS.
   În acest context, ANA publică un comunicat pe site-ul său prin care îndeamnă consumatorii de droguri care doresc tratament să se adreseze centrelor Ministerului Sănătăţii şi ale ANA, precum şi ale altor organizaţii neguvernamentale care activează în domeniu.

Ministerul oferă fonduri pentru seringi, dar nu şi pentru distribuirea lor

   Până la închiderea ediţiei, Ministerul Sănătăţii nu ne-a oferit un punct de vedere, acesta desemnând Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş“ ca unitate de implementare a acestui segment din programul de prevenţie HIV/SIDA. Coordonatorul Programului naţional de schimb de seringi la consumatorii de droguri injectabile din cadrul Institutului „Matei Balş“, dr. Adrian Abagiu, spune că literatura şi ghidurile de specialitate arată că, pentru a preveni creşterea infecţiilor de tip VHB, VHC şi HIV în rândul consumatorilor de droguri i.v. (UDI), trebuie distribuite minimum 100 de seringi per consumator estimat pe an (dacă consumul este în principal de opiacee) şi de minimum 200 de seringi pe an în cazul consumului de droguri stimulante. Pentru a stopa o epidemie în desfăşurare trebuie crescută distribuirea la 400 de seringi pe an per utilizator estimat. Standardele UE arată că statele membre trebuie să asigure locuri de tratament pentru toxicodependenţi pentru un minim de 20% din numărul de consumatori problematici estimaţi.
   Pentru că datele pe plan mondial arătau un risc crescut de răspândire a infecţiilor cu transmitere prin folosirea în comun a seringilor, UNAIDS (Programul Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA) a asigurat în perioada 2000–2004 fonduri pentru reducerea riscului în România. În perioada 2004–2010, prin finanţare de la Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei, s-au achiziţionat seringi, care s-au distribuit prin ONG-uri specializate sau prin INBI „Matei Balş“. Anual s-au distribuit maximum 1.900.000 de seringi, având în vedere că ANA a apreciat în acea perioadă că avem cca 18.500 (+/-1.500) de consumatori problematici.
   În decembrie 2009, a avut loc o întâlnire organizată de UNODC şi UNAIDS, cu MS, ANA şi organizaţiile non-guvernamentale, pentru a semnala că la 30.06.2010 finanţarea de la Fondul Global se termină şi România trebuie să asigure fonduri după această dată, pentru a menţine rata de 1–3% de infecţii HIV noi/an în rândul UDI. Acest lucru nu s-a întâmplat, spune dr. Abagiu, nici în 2010, nici în 2011 şi, parţial, nici în 2012, atunci când pe piaţă a crescut exploziv numărul injectatorilor de droguri „legale“ sau etnobotanice (droguri stimulante).
   Ca urmare, începând cu martie-aprilie 2011, Comisia Naţională de Luptă Anti-SIDA (CNLAS), prin centrul de monitorizare lunară a cazurilor noi HIV/SIDA, a semnalat creşterea incidenţei infecţiei HIV la UDI, iar în noiembrie 2011, România prin punctul focal REITOX din subordinea ANA a notificat Centrul European pentru Monitorizarea Consumului de Droguri de la Lisabona de apariţia unei epidemii HIV în rândul consumatorilor (fapt similar notificat în august 2011 şi de Grecia).
   În urma acestei sesizări, Centrul de la Lisabona şi Centrul European pentru Prevenţia Bolilor Stockholm au organizat la nivel de experţi două întâlniri, în martie 2012 la Talin şi în octombrie 2012 la Lisabona, pentru analizarea cauzelor şi recomandarea de măsuri. Concluzia a fost că România şi Grecia trebuie să asigure un minimum de 400 de seringi per consumator estimat pe an şi 1.000 de locuri noi de tratament pentru toxicodependenţi pe an.
    În februarie 2013, ARAS a sesizat în scris Ministerul Sănătăţii şi ANA asupra faptului că în 30.06.2013 finanţarea POSDRU se termină şi, ca urmare, aproximativ 3.000 de clienţi pe an ai programului de schimb de seringi şi 450 de pacienţi pe lună, aflaţi în programul de substituţie gratuită, nu vor mai beneficia de aceste servicii.

Aceleaşi standarde cu ace diferite

   Urmare acestui fapt, Ministerul Sănătăţii a alocat programului de prevenire a infecţiei HIV/SIDA, pentru întâia oară în ultimele decenii, 100.000 de lei pentru achiziţionarea de seringi. Banii ajungeau pentru un număr de 250.000–340.000 de seringi, în funcţie de calitate. ANA a cumpărat şi ea pentru acest an aproximativ 800.000 de seringi. De precizat că Ministerul a prevăzut schimbul de seringi începând cu 1 martie 2013, dar alocarea bugetară (cei 100.000 de lei) s-a făcut abia în iunie 2013, şi doar pentru asigurarea cumpărării de seringi. Pentru distribuirea, colectarea şi incinerarea lor nu au fost prevăzute fonduri. Ca urmare, licitaţia privind achiziţia de seringi este în desfăşurare la INBI „Matei Balş“, institutul  punând la dispoziţia ONG-urilor seringi din stocul propriu, care au însă aceleaşi caracteristici precum cele cumpărate de ANA.
   Achiziţia seringilor de ANA s-a făcut în urma unei licitaţii organizate în 2012, la care a fost menţionat acelaşi cod de identificare folosit anterior şi de ARAS (singurul furnizor de servicii de schimb de seringi începând cu 1 iulie 2010). Deşi aveau acelaşi cod, seringile cumpărate de ANA, de la un alt producător, au acul mai scurt cu cca 1 mm, zgârie pielea la injectare şi li se blochează pistonul, fiind refuzate de majoritatea consumatorilor. ARAS, care a rămas singurul ONG cu servicii de teren în 2012, a acceptat să distribuie şi 500.000 de seringi cumpărate de ANA, dar consumatorii le-au refuzat. Mai mult, seringi noi sigilate, luate de la centrul fix Caracuda al asociaţiei Carusel, au fost aduse de consumatori la schimb. De aceea, ARAS a notificat ANA ca va returna 400.000 seringi.
   La discuţiile de la Talin şi Lisabona, partenerii greci au menţionat donaţia primită de la o firmă farmaceutică de 100.000 de seringi, refuzate de consumatori din cauza aceloraşi deficienţe.
    Consumatorii de droguri i.v. insistă să folosească doar seringi de 1 ml care, prin calitatea acului, le conservă cât de cât patul venos şi aşa compromis.

De ce sunt refuzate seringile de la ANA

   Consumatorii sunt cel mai tare deranjaţi de dificultatea folosirii pistonului, ceea ce le provoacă leziuni specifice.
    Există mai multe tipuri de seringi, dar „problema e să fie funcţionale“, spune Liana Velica. Cele 800.000 de seringi achiziţionate de ANA corespund cerinţelor tehnice ale caietului de sarcini, dar nu şi cerinţelor practice ale celor care au mai mare nevoie de ele.
   Dr. Adrian Abagiu spune că ANA a cumpărat anul trecut, într-o prima fază, din banii pe care i-a primit, 160.000 de seringi de la un producător american. Achiziţia a fost controversată deoarece s-a considerat că specificaţiile au fost astfel formulate încât a fost favorizat un singur producător. La a doua licitaţie, probabil îngrijoraţi de acuzele menţionate, ANA a precizat doar codul, preţul cel mai mic fiind criteriul desemnării câştigătorului – un producător din Turcia.
   Marian Ursan spune că organizaţia pe care o conduce, asociaţia Carusel, a făcut demersuri pentru a găsi soluţii ca, măcar pe viitor, să poată fi evitate asemenea situaţii. Dar, cât timp este în vigoare legislaţia actuală privind achiziţiile publice, specialiştii susţin că nu se poate face nimic. Legea nu permite instituţiei care administrează bani publici să facă vreo excepţie.
   Liana Velica se întreabă de ce aceste seringi nu au fost testate înaintea cumpărării lor. Surse din domeniu afirmă că seringile ar fi fost testate de asociaţia Carusel, dar preşedintele acesteia, Marian Ursan, spune că „după ce ANA a achiziţionat seringile, am cerut nişte mostre ca să fac o mică testare în rândul consumatorilor noştri. Cât am făcut această testare, totul a fost în regulă; consumatorii au dat feedback pozitiv la momentul acela“.
   Cum de s-a ajuns atunci la achiziţionarea şi distribuirea a jumătate de milion de seringi necorespunzătoare? Marian Ursan susţine că „în perioada aceea s-a schimbat şi modelul de consum de droguri. Când noi am făcut testarea, oamenii consumau, în mare măsură, etnobotanice injectabile. Este vorba de un praf care se dizolvă repede în apă, nu trebuie fiert sau altceva. După un timp s-a făcut trecerea (revenirea) la heroină, care este altfel, nu este pură, are impurităţi. Atunci au început să apară şi reclamaţiile faţă de aceste seringi. Am sesizat problema la ANA, aceasta a sesizat distribuitorul, căruia i-am notificat şi în scris dificultăţile pe care le întâmpinăm. Dar nu ştiu dacă acesta a sesizat şi producătorul din Turcia“.

„Problemă irezolvabilă“

   Dr. Adrian Abagiu, coordonatorul Programului naţional de schimb de seringi din cadrul Institutului „Matei Balş“, spune că problema este practic irezolvabilă: „Atâta timp cât e clar că nu sunt bani, eu sunt de acord ca prevenirea este mult mai ieftină. Dar, în momentul în care 8.000 de pacienţi sunt în tratament, iar ministerul vine şi spune că nu sunt bani pentru HIV/SIDA, dacă aceşti pacienţi nu vor mai fi trataţi, nici nu vreau să mă gândesc ce va ieşi. Dacă se găsesc fonduri, în primul rând trebuie asigurat tratamentul pentru cei care sunt deja sub tratament, pentru că e important să previn, dar fără să apară cazuri noi“.
   Nici Marian Ursan nu este optimist în această privinţă: „Practic, în momentul de faţă avem o situaţie pe care nici eu nu prea ştiu cum s-o gestionez“. El insistă pe aspectele legale ale legislaţiei privind achiziţiile publice şi pe faptul că nici Ministerul Sănătăţii nu este receptiv la solicitările lor: „Până în momentul de faţă, deşi au existat enorm de multe încercări de a determina ministerul să numească o persoană care are legătură cu domeniul nostru, pentru a avea un corespondent în comunicare, nu s-a rezolvat nimic“.
   Agenţia Naţională Antidrog a menţionat că va răspunde întrebărilor „Vieţii medicale“ doar în urma unei solicitări scrise. Până la închiderea ediţiei, răspunsul ANA nu ne-a parvenit.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe