Odată
cu încheierea, la 30 iunie 2010, a
programelor de finanţare a majorităţii programelor de reducere a riscurilor
asociate consumului de droguri injectabile implementate în România – din Fondul
Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei şi Oficiul Naţiunilor
Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC) –, se pare că instituţiile româneşti
responsabile cu stoparea răspândirii infecţiilor cu HIV şi virusuri hepatitice,
Ministerul Sănătăţii (MS) şi Agenţia Naţională Antidrog (ANA), sunt într-un mare
impas. Sănătatea publică poate fi grav afectată de răspândirea acestor infecţii,
care pot avea o evoluţie fulminantă la categoriile populaţionale cu risc
crescut.
Dar
sfârşitul finanţărilor internaţionale nu a adus stoparea programelor de tip
„harm reduction“ prin care sunt distribuite seringi consumatorilor de droguri.
Din iunie 2010, Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS) a demarat un proiect cu finanţare
POSDRU pentru 36 de luni, prin intermediul căruia a cumpărat, distribuit şi
colectat 1.000.000 de seringi pe an, iar din septembrie 2012, ANA a început să
distribuie seringi de două ori pe săptămână, prin centrul fix Caracuda al
asociaţiei „Carusel“.
Asociaţia
„Carusel“, înfiinţată în anul 2011 de trei membri fondatori (colegi de
facultate) – Marian Ursan, Sorin Briceag şi Alexandra Alboiu – are scopul de a
oferi servicii de harm reduction
pentru consumatorii de droguri, pentru persoanele care sunt implicate în sexul
comercial, persoane fără adăpost, familiile celor cu HIV. Activitatea de schimb
de seringi a intrat în preocupările asociaţiei la începutul anului 2012. Un
obiectiv al acestei organizaţii îl reprezintă înfiinţarea camerelor de consum
de droguri – nişte spaţii speciale unde consumatorii pot consuma droguri sub
supraveghere, în condiţii de siguranţă, iar în caz de supradoză să se poată
interveni.
Din
păcate, la sfârşitul lunii iunie a acestui an, proiectul derulat de ARAS a
ajuns la final. Din acest moment, speranţele consumatorilor de droguri
injectabile se îndreaptă către MS şi ANA. De altfel, la 1 iulie 2013, odată cu
încheierea acestui proiect, Romanian Harm Reduction Network a organizat, la
Bucureşti, un protest: „Cea mai mare problemă a noastră o reprezintă
serviciile, care trebuie să fie accesibile şi suficiente şi care să aibă drept
scop sănătatea. Seringile, indiferent cum ar fi ele, dacă nu există servicii –
centre, oameni, proceduri de lucru, relaţie bună cu beneficiarii, politici
publice în acest domeniu – riscă să rămână în depozite“, spune Liana Velica,
manager proiect, ARAS.
În
acest context, ANA publică un comunicat pe site-ul său prin care îndeamnă
consumatorii de droguri care doresc tratament să se adreseze centrelor
Ministerului Sănătăţii şi ale ANA, precum şi ale altor organizaţii
neguvernamentale care activează în domeniu.
Ministerul
oferă fonduri pentru seringi, dar nu şi pentru distribuirea lor
Până
la închiderea ediţiei, Ministerul Sănătăţii nu ne-a oferit un punct de vedere,
acesta desemnând Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş“ ca unitate de
implementare a acestui segment din programul de prevenţie HIV/SIDA.
Coordonatorul Programului naţional de schimb de seringi la consumatorii de
droguri injectabile din cadrul Institutului „Matei Balş“, dr. Adrian Abagiu,
spune că literatura şi ghidurile de specialitate arată că, pentru a preveni creşterea
infecţiilor de tip VHB, VHC şi HIV în rândul consumatorilor de droguri i.v.
(UDI), trebuie distribuite minimum 100 de seringi per consumator estimat pe an
(dacă consumul este în principal de opiacee) şi de minimum 200 de seringi pe an
în cazul consumului de droguri stimulante. Pentru a stopa o epidemie în desfăşurare
trebuie crescută distribuirea la 400 de seringi pe an per utilizator estimat.
Standardele UE arată că statele membre trebuie să asigure locuri de tratament
pentru toxicodependenţi pentru un minim de 20% din numărul de consumatori
problematici estimaţi.
Pentru
că datele pe plan mondial arătau un risc crescut de răspândire a infecţiilor cu
transmitere prin folosirea în comun a seringilor, UNAIDS (Programul Naţiunilor
Unite privind HIV/SIDA) a asigurat în perioada 2000–2004 fonduri pentru
reducerea riscului în România. În perioada 2004–2010, prin finanţare de la
Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei, s-au achiziţionat
seringi, care s-au distribuit prin ONG-uri specializate sau prin INBI „Matei
Balş“. Anual s-au distribuit maximum 1.900.000 de seringi, având în vedere că
ANA a apreciat în acea perioadă că avem cca 18.500 (+/-1.500) de consumatori
problematici.
În
decembrie 2009, a avut loc o întâlnire organizată de UNODC şi UNAIDS, cu MS,
ANA şi organizaţiile non-guvernamentale, pentru a semnala că la 30.06.2010
finanţarea de la Fondul Global se termină şi România trebuie să asigure fonduri după această dată, pentru a menţine
rata de 1–3% de infecţii HIV noi/an în rândul UDI. Acest lucru nu s-a
întâmplat, spune dr. Abagiu, nici în 2010, nici în 2011 şi, parţial, nici în
2012, atunci când pe piaţă a crescut exploziv numărul injectatorilor de droguri
„legale“ sau etnobotanice (droguri stimulante).
Ca
urmare, începând cu martie-aprilie 2011, Comisia Naţională de Luptă Anti-SIDA
(CNLAS), prin centrul de monitorizare lunară a cazurilor noi HIV/SIDA, a
semnalat creşterea incidenţei infecţiei HIV la UDI, iar în noiembrie 2011,
România prin punctul focal REITOX din subordinea ANA a notificat Centrul
European pentru Monitorizarea Consumului de Droguri de la Lisabona de apariţia
unei epidemii HIV în rândul consumatorilor (fapt similar notificat în august
2011 şi de Grecia).
În
urma acestei sesizări, Centrul de la Lisabona şi Centrul European pentru Prevenţia
Bolilor Stockholm au organizat la nivel de experţi două întâlniri, în martie
2012 la Talin şi în octombrie 2012 la Lisabona, pentru analizarea cauzelor şi
recomandarea de măsuri. Concluzia a fost că România şi Grecia trebuie să
asigure un minimum de 400 de seringi per consumator estimat pe an şi 1.000 de
locuri noi de tratament pentru toxicodependenţi pe an.
În
februarie 2013, ARAS a sesizat în scris Ministerul Sănătăţii şi ANA asupra
faptului că în 30.06.2013 finanţarea POSDRU se termină şi, ca urmare,
aproximativ 3.000 de clienţi pe an ai programului de schimb de seringi şi 450
de pacienţi pe lună, aflaţi în programul de substituţie gratuită, nu vor mai
beneficia de aceste servicii.
Aceleaşi standarde cu
ace diferite
Urmare
acestui fapt, Ministerul Sănătăţii a alocat programului de prevenire a infecţiei
HIV/SIDA, pentru întâia oară în ultimele decenii, 100.000 de lei pentru achiziţionarea
de seringi. Banii ajungeau pentru un număr de 250.000–340.000 de seringi, în
funcţie de calitate. ANA a cumpărat şi ea pentru acest an aproximativ 800.000
de seringi. De precizat că Ministerul a prevăzut schimbul de seringi începând
cu 1 martie 2013, dar alocarea bugetară (cei 100.000 de lei) s-a făcut abia în
iunie 2013, şi doar pentru asigurarea cumpărării de seringi. Pentru
distribuirea, colectarea şi incinerarea lor nu au fost prevăzute fonduri. Ca
urmare, licitaţia privind achiziţia de seringi este în desfăşurare la INBI
„Matei Balş“, institutul punând la
dispoziţia ONG-urilor seringi din stocul propriu, care au însă aceleaşi
caracteristici precum cele cumpărate de ANA.
Achiziţia
seringilor de ANA s-a făcut în urma unei licitaţii organizate în 2012, la care
a fost menţionat acelaşi cod de identificare folosit anterior şi de ARAS
(singurul furnizor de servicii de schimb de seringi începând cu 1 iulie 2010).
Deşi aveau acelaşi cod, seringile cumpărate de ANA, de la un alt producător, au
acul mai scurt cu cca 1 mm, zgârie pielea la injectare şi li se blochează
pistonul, fiind refuzate de majoritatea consumatorilor. ARAS, care a rămas
singurul ONG cu servicii de teren în 2012, a acceptat să distribuie şi 500.000
de seringi cumpărate de ANA, dar consumatorii le-au refuzat. Mai mult, seringi
noi sigilate, luate de la centrul fix Caracuda al asociaţiei Carusel, au fost
aduse de consumatori la schimb. De aceea, ARAS a notificat ANA ca va returna
400.000 seringi.
La
discuţiile de la Talin şi Lisabona, partenerii greci au menţionat donaţia
primită de la o firmă farmaceutică de 100.000 de seringi, refuzate de
consumatori din cauza aceloraşi deficienţe.
Consumatorii
de droguri i.v. insistă să folosească doar seringi de 1 ml care, prin calitatea
acului, le conservă cât de cât patul venos şi aşa compromis.
De ce
sunt refuzate seringile de la ANA
Consumatorii sunt cel mai tare deranjaţi de
dificultatea folosirii pistonului, ceea ce le provoacă leziuni specifice.
Există
mai multe tipuri de seringi, dar „problema e să fie funcţionale“, spune Liana
Velica. Cele 800.000 de seringi achiziţionate de ANA corespund cerinţelor
tehnice ale caietului de sarcini, dar nu şi cerinţelor practice ale celor care
au mai mare nevoie de ele.
Dr.
Adrian Abagiu spune că ANA a cumpărat anul trecut, într-o prima fază, din banii
pe care i-a primit, 160.000 de seringi de la un producător american. Achiziţia
a fost controversată deoarece s-a considerat că specificaţiile au fost astfel
formulate încât a fost favorizat un singur producător. La a doua licitaţie,
probabil îngrijoraţi de acuzele menţionate, ANA a precizat doar codul, preţul
cel mai mic fiind criteriul desemnării câştigătorului – un producător din
Turcia.
Marian
Ursan spune că organizaţia pe care o conduce, asociaţia Carusel, a făcut
demersuri pentru a găsi soluţii ca, măcar pe viitor, să poată fi evitate
asemenea situaţii. Dar, cât timp este în vigoare legislaţia actuală privind
achiziţiile publice, specialiştii susţin că nu se poate face nimic. Legea nu
permite instituţiei care administrează bani publici să facă vreo excepţie.
Liana
Velica se întreabă de ce aceste seringi nu au fost testate înaintea cumpărării
lor. Surse din domeniu afirmă că seringile ar fi fost testate de asociaţia
Carusel, dar preşedintele acesteia, Marian Ursan, spune că „după ce ANA a
achiziţionat seringile, am cerut nişte mostre ca să fac o mică testare în
rândul consumatorilor noştri. Cât am făcut această testare, totul a fost în
regulă; consumatorii au dat feedback pozitiv la momentul acela“.
Cum
de s-a ajuns atunci la achiziţionarea şi distribuirea a jumătate de milion de
seringi necorespunzătoare? Marian Ursan susţine că „în perioada aceea s-a
schimbat şi modelul de consum de droguri. Când noi am făcut testarea, oamenii
consumau, în mare măsură, etnobotanice injectabile. Este vorba de un praf care
se dizolvă repede în apă, nu trebuie fiert sau altceva. După un timp s-a făcut
trecerea (revenirea) la heroină, care este altfel, nu este pură, are impurităţi.
Atunci au început să apară şi reclamaţiile faţă de aceste seringi. Am sesizat
problema la ANA, aceasta a sesizat distribuitorul, căruia i-am notificat şi în
scris dificultăţile pe care le întâmpinăm. Dar nu ştiu dacă acesta a sesizat şi
producătorul din Turcia“.
„Problemă
irezolvabilă“
Dr.
Adrian Abagiu, coordonatorul Programului naţional de schimb de seringi din
cadrul Institutului „Matei Balş“, spune că problema este practic irezolvabilă:
„Atâta timp cât e clar că nu sunt bani, eu sunt de acord ca prevenirea este
mult mai ieftină. Dar, în momentul în care 8.000 de pacienţi sunt în tratament,
iar ministerul vine şi spune că nu sunt bani pentru HIV/SIDA, dacă aceşti
pacienţi nu vor mai fi trataţi, nici nu vreau să mă gândesc ce va ieşi. Dacă se
găsesc fonduri, în primul rând trebuie asigurat tratamentul pentru cei care
sunt deja sub tratament, pentru că e important să previn, dar fără să apară
cazuri noi“.
Nici
Marian Ursan nu este optimist în această privinţă: „Practic, în momentul de faţă
avem o situaţie pe care nici eu nu prea ştiu cum s-o gestionez“. El insistă pe
aspectele legale ale legislaţiei privind achiziţiile publice şi pe faptul că
nici Ministerul Sănătăţii nu este receptiv la solicitările lor: „Până în
momentul de faţă, deşi au existat enorm de multe încercări de a determina
ministerul să numească o persoană care are legătură cu domeniul nostru, pentru
a avea un corespondent în comunicare, nu s-a rezolvat nimic“.
Agenţia Naţională
Antidrog a menţionat că va răspunde întrebărilor „Vieţii medicale“ doar în urma
unei solicitări scrise. Până la închiderea ediţiei, răspunsul ANA nu ne-a
parvenit.