Newsflash
Știri

Întâlniri cu laureaţi ai Premiului Nobel (3)

de Prof. dr. Valeriu RUSU - feb. 1 2012
Întâlniri cu laureaţi ai Premiului Nobel (3)
   „The Beginner’s Guide to Winning the Nobel prize. A Life in Science“ este titlul unei cărţi excepţionale, avându-l ca autor pe australianul Peter C. Doherty (n. 15 oct. 1940) laureat, în 1996, împreună cu elveţianul Rolf Zinkernagel (n. 6 ian. 1944) al premiului Nobel pentru Fiziologie/Medicină pentru descoperirile lor privind specificitatea apărării imunitare mediate la nivel celular („for their discoveries concerning the specificity of the cell mediated immune defence“). Cartea a apărut în 2006, la Columbia University Press (fondată în 1897). Trebuie să remarc faptul că autorul nu a lucrat niciodată la Universitatea Columbia – NY, ceea ce înseamnă că lucrarea sa a stârnit un interes deosebit în instituţia care se află în fruntea palmaresului de titulari ai premiilor Nobel din universităţile americane, cu peste 80 de laureaţi, ultimul (dar nu cel din urmă) fiind precocele laureat Nobel pentru pace 2009, preşedintele Barack Hussein Obama. Caracterizată de unii comentatori semiautobiografică, o primă variantă a acestei cărţi a apărut în 2005 la o editură modestă, The Miegunyah Press din Australia, neîndoielnic deoarece Peter Doherty şi Rolf Zinkernagel au obţinut rezultatele datorită cărora au primit în 1995 premiul Albert Lasker pentru cercetare medicală fundamentală, iar în 1996 au devenit laureaţi Nobel, la Department of Microbiology, John Curtis School of Medical Research, Australian National University, Canberra. Ediţia americană, revizuită, apărută sub egida Universităţii Columbia, a influenţat benefic soarta cărţii, despre care Peter Doherty scrie cu un umor subtil în finalul prefeţei pe care a redactat-o cu acest prilej: „This little book was fun to write. I hope you enjoy reading it“. Cartea nu este chiar mică, având 315 pagini, cu o densitate şi o diversitate de informaţii pe care le-am întâlnit arareori. Cât priveşte plăcerea provocată de lectură – este imensă.
   Această carte ar trebui tradusă urgent, dar nu prea văd un editor interesat, puhoiul de hibridoame holistico-naturisto-cuanticofanteziste continuând să inunde piaţa cărţii. Probabil că tipărirea acestei maculaturi este o afacere rentabilă, dar nu pot să nu mă gândesc la efectele asupra unei populaţii şi aşa năpăstuite. De-aş găsi un sponsor – posibilităţi materiale nu am – n-aş ezita să suport tipărirea cărţii, convins fiind că P. Doherty n-ar fi excesiv în materie de drepturi de autor.
   Dacă mai adaug că de astă dată mă adresez îndeosebi tinerilor studenţi sau medici, cărora cartea le-ar fi de mare folos, nu este exclus să fiu taxat cu o expresie franţuzească din sec. XV – „avoir la tête dans les étoiles“ sau, în româneşte, deşi expresiile nu sunt chiar echivalente, „cu capul în nori“.
   Mi se pare utilă trecerea, chiar superficială – citate scurte sau comentarii – prin cele nouă capitole ale cărţii, pe care le transcriu în original, în ordinea stabilită de autor. Nu uit nici capitolul Introduction pe care autorul îl începe cu evocarea momentului clasic al telefonului de la Stockholm, prima zi de luni a anului 1996, la ora 4:20, în locul său răspunzând soţia sa Penny, mai matinală. Şi-a anunţat mai întâi părinţii din Australia, el aflându-se la Memphis (SUA). A urmat avalanşa apelurilor agenţiilor de presă şi a unor ziare din diferite ţări, unele exotice. În continuare, proaspătul laureat îl caută pe prietenul său R. Zinkernagel, apoi îşi aminteşte de adolescenţa şi prima sa tinereţe când nu era atras de cercetare, dar şi de anii 1973–1975 când, mai rapid decât alţii, au ajuns la descoperirile care i-au consacrat, în mod evident graţie serendipităţii.
   Capitolul 1 – The Swedish Effect conţine o evocare a oraşului Stockholm, în ceaţa ultimei luni a anului, în aşteptarea ceremoniei din 10 decembrie, care, în anul 1996, coincidea cu un secol de la moartea în singurătate, la San Remo, a fondatorului premiului, Alfred Bernhard Nobel. Ceea ce îi oferă prilejul să observe cum premiul Nobel a devenit pentru suedezi o problemă de interes naţional, cu efecte certe asupra dezvoltării Suediei, dar şi cu stimularea competiţiei ştiinţifice pe plan internaţional.
   Capitolul 2 – The Science Culture este extrem de complex şi de dens, cu extensii în întreaga istorie a umanităţii şi ar trebui citit inclusiv de adepţii fervenţi şi exclusivişti ai culturii umaniste. Misterul complexităţii acestui capitol vine din numeroasele ore petrecute de P. Doherty în biblioteci şi, mai rar, o recunoaşte, pe net.
   În capitolul 3 – This Scientific Life, cel mai extins, intenţia autorului de a se adresa tinerilor cercetători este încă şi mai evidentă, până la accente didactice: „Cercetătorii lucrează în laborator în grupuri. Grupul tipic, din 10 sau 12, va fi condus de investigatorul principal (PI – principal investigator), un cercetător senior responsabil de viaţa ştiinţifică a grupului, stabilind direcţiile generale ale programului de cercetare, văzând lucrările în etapa de elaborare şi efectuând revizia articolelor pregătite pentru publicare. De asemenea, el se deplasează pentru a vorbi despre lucrări la reuniunile ştiinţifice şi la seminariile de cercetare. Câteva universităţi cu rang înalt şi institute de cercetare organizează seminarii consacrate în mediul ştiinţific din SUA, iar PI trebuie să asigure prezenţa substanţială a performanţelor grupului.“ (pp. 60–61). Când grupul este solicitat pentru review-uri sau capitole ale unor cărţi reprezentând colecţii de articole pe o anumită temă (în treacăt fie spus, aceste cărţi au adesea titluri tentante, dar înşelătoare, încât, uneori, procurându-le nu te alegi cu nimic) este un semn bun.
   O persoană importantă pentru grup este tehnologistul şef (the head tehnologist), care trebuie să asigure echipamente tehnice adecvate obiectivelor de cercetare ale laboratorului şi să decidă când acestea nu mai corespund, dar să asigure şi costisitoarele consumabile. Uneori, chiar cercetători cu nivelul de PhD virează către această funcţie nu tocmai uşoară. Concizia mă obligă să continui cu referiri la relaţiile din cadrul grupului, neignorând totuşi cazul în care un tânăr are o idee excepţională încheiată cu o descoperire demnă de premiul Nobel. Şi apoi el părăseşte laboratorul, la sfârşitul unui stagiu postdoctoral. Ulterior, cercetările continuă, pe filonul productiv deschis de tânărul în cauză, încât se ajunge la consacrarea supremă de la Stockholm. Va figura tânărul printre laureaţi? Răspund printr-o propunere de documentare: premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicină din 1989.
   Capitolul 4 – Immunity: A Science Story reprezintă o istorie a imunologiei scrisă cu talent, susţinută de o documentare excelentă.
   Capitolul 5 – Personal Discoveries and New Commitment conţine o serie de răspunsuri spirituale, dar amabile, adresate unor adversari.
   Capitolul 6 – The Next American Century? Un scurt citat edificator: „Pot să răspund că secolul XXI va fi, de asemenea, unul al americanilor. Alte naţiuni au învăţat din experienţa americană, au investit şi au clădit bazele ştiinţei“ (p. 160). Ceea ce înseamnă creşterea probabilităţii apariţiei unor laureaţi Nobel şi în aceste ţări.
   Capitolul 7 – Through Different Prisms: Science and Religion. Există un inevitabil conflict între religie şi ştiinţă, dialogul între aceste două sisteme de valori fiind imposibil? Răspunsul autorului (amplu, 40 de pagini) îmi aduce aminte de cuvintele lui Louis Pasteur: „Ştiinţa puţină îndepărtează de Dumnezeu, ştiinţa multă ne apropie“.
   Capitolul 8 – Discovering the Future. O viziune deopotrivă optimistă şi îngrijorătoare asupra viitorului umanităţii, cât depinde acesta de cercetările din laboratoare.
   Capitolul 9 – How to Win a Nobel Prize este de un extraordinar interes pentru tineri. Dar sunt nevoit să amân comentariul necesar pentru un viitor, probabil, apropiat.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe