Noi recomandări strategice în utilizarea
antiretroviralelor
Utilizarea strategică a medicaţiei
antiretrovirale poate reduce semnificativ transmisia HIV, conform propunerilor
OMS, ce vor fi prezentate la Washington, la 22 iulie a.c., la a XIX-a Conferinţă Internaţională SIDA.
În 2011, un studiu multinaţional realizat
de HIV Prevention Trials Network a arătat
că antiretroviralele (ARV) întrerup transmisia HIV în proporţie de 96% în cuplurile
în care un partener este HIV+ şi celălalt neinfectat. Pe baza acestor dovezi,
sfaturile OMS pentru o utilizare strategică a antiretroviralelor includ: • noi
ghiduri pentru tratamentul persoanelor cu HIV care au parteneri neinfectaţi
(cupluri serodiscordante), ce recomandă ca terapia antiretrovirală să fie
oferită partenerului HIV+ indiferent de starea sistemului său imun, pentru a
reduce posibilitatea transmiterii HIV la cel neinfectat • modificarea
practicilor actuale de prevenţie a transmiterii HIV materno-fetale, de exemplu
tratamentul antiretroviral al tuturor femeilor HIV pozitive • recomandările
actuale sunt ca persoanele diagnosticate cu HIV să primească tratament ARV când
numărul de celule CD4+ scade sub 350/mm3. OMS revizuieşte studii recente care
arată beneficiile potenţiale ale administrării ARV mai devreme, înainte ca
sistemul imun să se prăbuşească.
Alte studii sugerează că ARV pot fi
utilizate pentru a proteja persoanele HIV negative cu risc mare de a se
infecta. În următoarele 12 luni, OMS va realiza un set de recomandări noi
privind utilizarea antiretroviralelor pentru prevenţia şi tratamentul infecţiei
cu HIV.
Rezistenţa HIV la
medicamente
Conform unui raport OMS, creşterea utilizării
medicamentelor antiretrovirale în ţările cu venituri mici şi mijlocii a dus la
apariţia rezistenţei HIV la unele forme de tratament, dar nu la extinderea
observată în anii ’90, când medicaţia pentru HIV a fost introdusă pentru prima
oară în ţările cu venit mare.
Factorii care au ajutat la menţinerea unor
niveluri joase de rezistenţă la medicamente în aceste ţări includ programe bune
de management şi utilizarea unor combinaţii de antiretrovirale mai simple şi
mai eficiente decât cele iniţiale, din anii ’90.
Un anumit grad al rezistenţei HIV la medicamente
este, în general, aşteptat, ca urmare a mutaţiilor naturale în virus, dar cele
mai multe cazuri sunt determinate de factori prevenibili, precum întreruperea
tratamentului şi administrarea incorectă a medicamentelor. Pierderea
contactului dintre personalul medical şi persoanele care primesc tratament
antiretroviral reprezintă o serioasă ameninţare privind controlul rezistenţei
la medicamente, căci majoritatea acestora întrerup sau stopează complet
terapia. OMS recomandă ca fiecare clinică ce furnizează tratament
antiretroviral să utilizeze un set de „indicatori de avertizare precoce“,
pentru a identifica şi elimina factorii care pot cauza rezistenţa la
medicamente. Ei includ: aderenţa la tratament; tipul de medicamente utilizate;
continuitatea tratamentului; măsura în care pacienţii continuă să acceseze
serviciile.
