Tragedia care a zguduit
România, a scos oamenii în stradă și a dat jos un guvern continuă să testeze
limitele sistemului medical românesc, dar și viteza de reacție și coordonarea
autorităților. Numărul mare de decese înregistrate deja în spitale,
întârzierile birocratice în problema transferului pacienților în străinătate,
controversa privind folosirea antidotului pentru intoxicația cu acidul
cianhidric, detaliile privind nefolosirea unității de elită pentru mari arși de
la Floreasca sunt doar câteva din faptele care au făcut primele două săptămâni
de după incendiu și mai greu de suportat pentru medici, pacienți și
aparținători.
Sâmbătă, 7 noiembrie,
nouă dintre răniți au pierdut bătălia pentru viață. A fost cea mai neagră zi de
după cea a incendiului. În timp ce scriu, aflu că numărul deceselor a crescut
la 51. Aproape dublu față de numărul victimelor care au murit imediat după
incendiu: 27. Alexandru Pascu, basistul trupei Goodbye to Gravity, urma să fie
tratat la Spitalul Militar din Paris, dar inima lui s-a oprit exact când
avionul a aterizat în Franța. Avea 34 de ani.
În spitalele din
Capitală se aflau miercuri 72 de persoane rănite, dintre care 18 în stare
critică și gravă. 35 de persoane fuseseră transferate în unități sanitare din
Belgia, Olanda, Marea Britanie, Austria, Germania, Norvegia, Israel.
O parte din
transferurile pacienților au fost efectuate în primele zile la inițiativa unor
persoane private sau organizații nonguvernamentale, nu a Ministerului
Sănătății. Trebuie amintit că în cazuri atât de grave, transferul într-un
spital de peste hotare nu echivalează cu salvarea vieții pacientului. Dar poate
fi recomandat, în funcție de starea pacientului: dacă cel rănit îl poate
suporta, dacă beneficiul tratării în clinica dedicată din străinătate este mai
mare decât riscul asociat transportului. Este o decizie medicală care, odată
luată, trebuie susținută logistic, financiar, birocratic de structurile
ministerului și de conducerea spitalelor. Din păcate însă, zile la rând nu a
fost așa: autoritățile au așteptat să fie împinse din exterior de inițiative
individuale, iar în câteva situații managerii de spital au blocat birocratic
transferul, scrie HotNews.
Una dintre inițiativele
individuale îi aparține lui Pavel Popescu, un IT-ist român stabilit în
Norvegia. După ce a aflat de cele întâmplate la Colectiv, a vrut să ajute.
Cineva din România i-a trimis un mesaj, în care îl sfătuia cum. Săptămâna
trecută, când oficialii încă repetau că avem tot ce ne trebuie în țară pentru a
trata pacienții arși, Pavel punea mâna pe telefon și îi implora pe medicii de
la Spitalul de Arși din Bergen să îi ajute pe cei din România. Era ora 22.00,
dar i-au promis că a doua zi dimineață vor ridica problema într-o ședință de
urgență a consiliului spitalului. Norvegienii i-au oferit apoi sprijinul lor.
„L-am sunat apoi pe Dorel Săndesc pe care l-am rugat să scrie de urgență un
mail cu tot ce avem nevoie, spunându-i să ceară maximul pentru că aveam
garanția că acești oameni ne vor ajuta“, povestește Pavel Popescu. A apreciat
promptitudinea cu care secretarul de stat a discutat cu norvegienii dispuși să
ajute, spitalul din Bergen urmând să suporte și costurile tratamentelor. Așa se
face că, în doar douăsprezece ore, un expat român reușea să mobilizeze și să
aducă la București experți în tratarea arșilor.
Sâmbătă, Pavel a venit
în România cu o echipă de trei medici norvegieni, care au luat cu ei și doi
colegi finlandezi. Aceștia au mers în toate spitalele care aveau internate
victime de la Colectiv, pentru a face evaluarea situației fiecăruia dintre ei
și pentru a selecta cazurile transferabile. Primul obstacol pe care l-au
întâlnit aici a fost inexistența unei situații centralizate pentru fiecare
pacient, din fiecare spital, care să fie actualizată în timp real și pentru
care să răspundă o celulă de criză sau un grup de intervenție. Pavel a povestit
că lacunele din organizarea autorităților au îngreunat misiunea medicilor.
Abia joia trecută, 5
noiembrie, la șase zile după incendiu, România a cerut ajutorul Comisiei
Europene pentru mutarea unora dintre pacienții aflați în stare gravă în
spitalele din București. Între timp, guvernul a căutat ajutor la nivel
bilateral, cu țări membre UE, dar fără să apeleze la mecanismul european creat
special pentru situații de urgență, dezastre și calamități. Odată ce o țară
activează sistemul, EU Civil Protection Mechanism caută soluții de ajutor
aflate în coșul comun (de la materiale necesare la echipe de experți,
echipamente specializate, acces în spitale etc.). Asistența e furnizată de
statele participante la acest mecanism, iar Comisia Europeană poate cofinanța
transportul de materiale și experți. România a activat mecanismul abia la șase
zile după incendiu, iar în cererea de ajutor solicita „găsirea de soluții la
nivelul UE pentru acceptarea a circa 80 de răniți, care nu pot fi tratați în
România“, a explicat, pentru HotNews, purtătorul de cuvânt al Comisiei
Europene. Răspunsul a venit foarte prompt: Comisia Europeană a început să caute
soluții, cu ajutorul departamentelor relevante din statele membre, atât pentru
găsirea de locuri în spitale străine, cât și pentru a plăti tratamentele
pacienților români – tratamente extrem de costisitoare, indiferent unde se fac.
Ministrul sănătății a justificat
astfel întârzierea: „Noi am solicitat ajutor bilateral, prin ambasade, i-am
întrebat câte paturi de mari arși au“. La rândul său, Raed Arafat a explicat:
„Ne-am gândit în primă fază la declanșarea mecanismului, dar ar fi fost o
declanșare atipică. Ne-am consultat cu colegii noștri români care lucrează
acolo, chiar la Bruxelles în interiorul acestui mecanism, și ei ne-au spus
asta. De ce atipică? Pentru că paturile de mari arși sunt disponibilizate greu
de fiecare țară, pentru că sunt puține și la apeluri la comun pe mecanism, unde
ceri tuturor și aștepți să vezi dacă se oferă voluntari, e posibil să nu
reacționeze lumea. Asta s-a întâmplat deja în cazul emigranților“. Deși
Bănicioiu și Arafat spun că mobilizarea statelor europene prin mecanismul de protecție
civilă ar fi fost mai puțin utilă decât ajutorul bilateral primit de România de
la diverse țări, asta nu explică de ce au decis totuși să folosească această
pârghie la șase zile de la tragedie, când operațiunea de transfer a pacienților
ar fi trebuit să fie în plină desfășurare.
Duminică, la zece zile
după incendiu, Ministerul Sănătății a înființat un grup integrat de intervenție
în criză, cu misiunea de a gestiona a doua etapă a îngrijirilor acordate
pacienților internați în unitățile sanitare după incendiul de la Colectiv.
Grupul ar trebui să integreze eforturile medicilor, psihologilor și
asistenților sociali, dar și ale autorităților. Coordonată de psihiatrul
Gabriel Diaconu, echipa va canaliza toate nevoile de consiliere psihosocială
ale victimelor și familiilor, va gestiona comunicarea cu aparținătorii, dar și
cu pacienții externați. Practic, grupul presupune trei direcții: direcția
medicală, furnizată de Ministerul Sănătății, sub coordonarea profesorului Dan
Enescu, direcția psihologică, coordonată de psihologul Adrian Socol și
asigurată cu ajutorul Colegiului Psihologilor din România, și direcția de
asistență socială, de care răspunde Ana Rădulescu (Asociația AsproAS).
Consilierea psihologică a fost oferită, imediat după incendiu, de membrii Colegiului
Psihologilor din România. Echipele COPSI și ale Fundației Estuar au lucrat în
spitalele „Bagdasar-Arseni“, „Sf. Ioan“, „Sf. Pantelimon“, Militar, Spitalul de
Arsuri, Spitalul „Grigore Alexandrescu“, dar și la Institutul Național de
Medicină Legală. Mai mult de 60 de voluntari au participat la această
activitate.
Medicii de la Institutul
Național de Medicină Legală „Mina Minovici“ au făcut publice, luni, concluziile
analizelor toxicologice efectuate în cazul celor 26 de persoane decedate la
fața locului în incendiul de la Clubul Colectiv. INML a precizat că, pe lângă
arsuri, victimele au prezentat concentrații în sânge de monoxid de carbon și
acid cianhidric în doză toxică; 18 dintre victime aveau concentrații peste
valorile letale. Toate victimele au fost expuse în grad diferit la concentrații
ridicate de funingine, aerosoli și gaze toxice generate în incendiu, printre
care monoxidul de carbon și acidul cianhidric, arată raportul INML. În aceste
tipuri de incendii rezultă însă și alte tipuri de substanțe toxice, motiv
pentru care INML continuă în prezent investigațiile toxicologice. Unele dintre
efectele toxice se manifestă imediat, ca urmare a acțiunii directe, alteori la
distanță de expunerea inițială, „ceea ce face ca multe dintre persoanele internate
în spital să prezinte o patologie combinată postcombustională și toxică“,
concluzionează raportul INML.
O critică dură la adresa
felului în care autoritățile fac față nevoilor impuse de la tragedia din Clubul
Colectiv a venit dintr-un comunicat al Alianței Medicilor. Semnatarii, printre
care se află fondatorii alianței, trei medici ATI direct implicați în
eforturile de salvare a victimelor, contestă deciziile managerilor de sistem.
Alianța consideră că medicii au făcut eforturi supraomenești pentru a gestiona
această criză, în ciuda faptului că nu aveau dotările necesare, dar acuză
autoritățile că au încercat să ascundă deficiențele majore ale sistemului
sanitar. „În niciun spital din România nu s-ar fi putut trata cazuri așa
complexe“, spune comunicatul alianței, explicația principală fiind că România
nu dispune de centre pentru mari arși.
În plus, Alianța
Medicilor susține că abia la presiunea și insistențele ONG-urilor, liderii
politici și medicali au cerut ajutor extern. În opinia semnatarilor, vinovați
de reacția întârziată sunt ministrul demisionar Nicolae Bănicioiu, secretarul
de stat Raed Arafat, prof. dr. Ioan Lascăr și prof. dr. Dan Enescu. În replică,
prof. dr. Dorel Săndesc, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a declarat
„Este păcat că în acest cor al denigrărilor nemeritate se află și
colegi. Se vrea capul lui Raed, al profesorului Lascăr, al doctorului Enescu,
al ministrului Bănicioiu, al meu, al tuturor. Totul seamănă cu o tristă
mineriadă împotriva unui grup de oameni care fac tot ce pot ei, în limitele
umane pe care le au pentru a trata și salva niște pacienți. Vă rugăm foarte
mult, lăsați-ne să lucrăm, lăsați să ne ajute pe cei care pot și vor să ne
ajute și după ce vom termina de tratat și dacă putem să salvăm acești oameni,
puteți să faceți ce vreți, puteți să ne ardeți în piața publică“.
