De
la începutul lunii trecute şi până spre sfârşitul lui februarie, iubitorii
artei au privilegiul de a vizita, pentru prima dată în România, o impresionantă
colecţie de tapiserie clasică, modernă şi contemporană franceză, prezentată în
expoziţia Manufacturile Gobelins – patru secole de creaţie. De amintit că
în 1975 şi 1985, publicul român făcuse cunoştinţă cu prezentări de mai mică
amploare ale unor tapiserii franceze, însă de data aceasta avem de a face cu o
manifestare de mare anvergură, care prin valoarea lucrărilor prezentate, dar
niciodată expuse în lume, ne oferă prilejul de a aprecia contribuţia franceză
la istoria artei europene.
Este
vorba, de fapt, de două expoziţii sub genericul de mai sus, care se desfăşoară
în generoasele spaţii ale Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR) şi ale
Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC). Dacă în primul spaţiu sunt
expuse 20 dintre Tapiseriile regale
(din vremea suveranilor francezi Henric al IV-lea, Ludovic al XIV-lea şi
Ludovic al XV-lea), în cel de-a doilea ni se oferă 35 de lucrări reunite sub
titulatura de Reînnoirea tapiseriei
contemporane, din 1950 până în zilele noastre – fenomen încurajat de André
Malraux.
Dar
să vedem, mai întâi, de unde provine numele celebrei manufacturi Gobelins? Ei
bine, de la numele lui Jean Gobelin, meşter în vopsitul stofelor, originar din
Reims, instalat într-o suburbie pariziană pe la mijlocul sec. al XV-lea,
familia sa punând bazele unei întreprinderi prospere, la care s-au alăturat şi
meşteri italieni şi olandezi. Atelierele s-au dezvoltat, începând din 1601, la
cererea regelui Henric al IV-lea, prin înfiinţarea primei manufacturi de
tapiserii. După răscumpărarea de către Colbert, în 1662, această întreprindere
regală a devenit ceea ce astăzi se numeşte manufactura Gobelins. Începând din
1937, ea aparţine instituţiei republicane „Mobilier naţional“, devenită astfel
deţinătoarea unui tezaur de capodopere, iar împrumutarea celor 55 de tapiserii
este un gest de mare prietenie din partea Franţei, publicul român putând avea
contact direct şi admira bogăţia şi diversitatea acestei arte. Este totodată un
prilej de a se vorbi despre Franţa, despre regii care au marcat nu numai
istoria, ci şi arta franceză, şi despre temele care i-au inspirat pe artişti
de-a lungul vremii.
Publicul
vizitator îşi va putea da seama că tapiseria este o artă foarte specială,
austeră, dar generoasă prin temele, materialele, culorile şi dimensiunile lucrărilor.
„Tapiseriile regale (1600–1800)“ aduse la Bucureşti sunt selecţionate din ample
suite, inspirate de teme religioase, mitologice, istorice, cu precădere din viaţa
şi reşedinţele regilor, fiind prezentate în ordine cronologică. De aceea, m-aş
opri la „Colosul din Rodos“ (din suita „Istoria reginei Artemisia“), după
Antoine Caron şi Henri Lerambert, ţesută din lână, mătase şi aur după 1607 în
atelierul lui FranÎois de la Planche. De remarcat, de-a lungul bordurilor
acestei tapiserii (4,94 m x 6,53 m), blazonul şi emblema lui Henric al IV-lea,
precum şi monogramele întrepătrunse ale regelui şi reginei Maria de Medici.
Dintre cele 13 piese ale suitei, cea expusă la noi evocă recucerirea oraşului
Rodos (dominat de celebrul Colos) de către regina Artemisia. Cea mai mare
tapiserie (4,73 m x 8 m) este „Triumful lui Alexandru“ (în imagine), ţesută din
lână, mătase, fir de aur şi argint în atelierul lui Jans-tatăl şi fiul
(1670–1676) după tabloul pictat de celebrul Charles Le Brun (1619–1690), care
ilustrează intrarea triumfală a marelui cuceritor din Antichitate în legendara
cetate a Babilonului, unde este întâmpinat cu flori şi daruri. Cea mai mică
tapiserie (2,64 m x 1,93 m) din expoziţie este „Răpirea Orithyiei de către
Boreas“. Pictorul FranÎois-André Vincent (1746–1816) s-a inspirat din legenda
lui Boreas, amintindu-ne, mai ales, de genul lui Rubens. A fost ţesută din lână
şi puţină mătase în anii 1802–1803 în atelierul lui Michel-Henri Cozette.
Privind-o, parcă şi simţi fâlfâitul aripilor lui Boreas care pluteşte cu femeia
iubită, înfiorată de groază. O lucrare de mare efect, desfăşurată pe o coloană
rotundă din cea de-a doua sală a MNAR, este „Dorotea şi Măcelarul“ (4,12 m x
7,10 m) din suita „Aventurile lui Don Quijote“, după Charles-Antoine Coypel
(1694–1752) care a lucrat 36 de ani la întreaga suită. Este o bogăţie debordantă
a inspiraţiei şi amănuntelor pitoreşti, această suită fiind socotită una dintre
cele mai izbutite tapiserii Gobelins, al cărei succes este demonstrat şi de
reluarea temei în cca 75 de tapiserii după cartoanele pictorului.
Trecând
la cele 35 de tapiserii expuse la MNAC, facem cunoştinţă cu creaţii moderne şi
contemporane, care au rămas fidele tehnicilor de bază, chiar dacă nu reproduse
aidoma după originale. Întâlnim aici tapiserii realizate după operele unor mari
artişti, precum Picasso, Matisse, Le Corbusier, Miró, Sonia Delaunay, Vasarely,
Etienne Hajdu (originar din România), Alexander Calder şi ale multor altora,
printre care şi Vincent Bioulès, prezent personal la Bucureşti.
După
cum a subliniat la conferinţa de presă şi E.S. dl Henri Paul, ambasadorul Franţei
în România, această expoziţie prezintă un interes aparte, căci ţara noastră
„dispune de o extraordinară bogăţie artizanală – acele «mâini de aur», a căror
perenitate şi reînnoire trebuie neapărat asigurate“. Să ne bucurăm, aşadar, de
această expoziţie excepţională şi să fim recunoscători tuturor acelora care au
făcut posibil un asemenea eveniment artistic fără precedent!
