Accesul limitat la investigații
medicale și tratament, precum și lipsa de informare a femeilor, plasează România
în fruntea Europei în ceea ce privește mortalitatea provocată de cancerul de col
uterin, ovarian și de sân, a declarat Mihaela Geoană, președinta Fundației Renașterea,
în cadrul unei conferințe de lansare a Coaliției pentru Sănătatea Femeii. În țări
precum Germania, Franța sau Austria, peste 80% din femei au făcut un test Babeș-Papanicolau
cel puțin o dată în viață, în timp ce în România, procentul acestora este de doar
17%.
Oricât de înfiorător ar suna
diagnosticul, povara cumplită a bolii poate fi înlăturată. Rezolvarea problemei
însă nu se rezumă la tratament, ci este nevoie de un angajament solid în prevenirea
și depistarea precoce.
Coaliția pentru Sănătatea
Femeii este un parteneriat strategic între organizații nonguvernamentale, profesioniști
din sistemul medical și toți cei interesați în a promova importanța educației și
prevenției în ceea ce privește cancerul de col uterin, ovarian și de sân. Inițiativa
are ca obiective majore implementarea unui program național de screening pentru
cancerul de sân, promovarea adecvată a programului național de screening pentru
cancerul de col uterin, precum și creșterea gradului de informare asupra importanței
controalelor periodice în cazul cancerului ovarian.
Conferința de presă, organizată
luni la Camera Deputaților, a prilejuit și lansarea primului studiu al coaliției
– „Afecțiuni oncologice feminine în România“ – privind impactul celor trei tipuri
de cancer mai sus-menționate. Au fost centralizate, astfel, date cu privire la incidența,
prevalența și mortalitatea asociată acestor boli și a fost analizată perspectiva
medicilor de familie și a ginecologilor cu privire la programele de screening, precum
și la provocările legate de managementul cancerului de col uterin, ovarian și de
sân.
Dr. Corneliu Florin Buicu,
președintele Comisiei de Sănătate și Familie a Camerei Deputaților, gazda manifestării,
a propus schimbarea de paradigmă: „Omul sănătos trebuie să fie în centrul sistemului
de sănătate, nu cel bolnav, așa cum se vehicula până acum“. Fiecare român trăiește
sănătos cu peste cinci ani mai puțin decât media europeană. Pe locul cinci în topul
cauzelor de mortalitate este cancerul de sân. El reduce speranța de viață cu 6,4
ani la o mie de locuitori, ceea ce face ca impactul acestei boli în populația României
să fie de 70.000 de ani de viață. Pe locul șapte se află cancerul de col uterin,
care reduce speranța de viață cu 4,6 ani, impactul în populație fiind de 51.000
de ani de viață. Numai în 2014, peste 36.000 de femei se aflau în evidență cu cancer
de col uterin, din care peste 3.500 erau cazuri noi.
În ceea ce privește prevalența
la cinci ani, incidența și mortalitatea, la capitolul cancer de sân România înscrie
în grafic procente de 0,30%, 0,08% și 0,03%, comparativ cu restul UE, unde situația
este: 0,56%, 0,17% și 0,04%. Deși incidența este de două ori mai mică, la mortalitate
avem aproximativ aceeași rată ca UE. Cauzele sunt multiple, însă diagnosticarea
tardivă rămâne cap de listă. În sfera cancerului ovarian, procentele sunt aproximativ
asemănătoare: 0,04% prevalență, 0,02% incidență. Mortalitatea este cea care diferă,
România clasându-se mai jos cu o sutime de procent decât restul UE. În cazul cancerului
de col uterin, procentele semnalează din nou șubrezimea sistemului de sănătate:
prevalența de 0,13% și incidența de 0,04%, de trei ori mai mari decât în restul
UE, iar mortalitatea de 0,02% ar putea fi mascate de lipsa de raportare în timp
real a cazurilor. Rata totală de supraviețuire e de 59,3% în România, raportat la
69,4% în restul Uniunii.
Timpul scurs de la prezentarea
inițială până la stabilirea diagnosticului este de aproximativ una-două luni pentru
circuitul pacientelor cu cancer de col uterin, admițând că vor fi decontate costurile
de casa de asigurări de sănătate. Dacă pacienta suportă costul investigațiilor,
acesta se reduce la zece zile. Este doar un puls luat din piață, datele sunt rotunjite.
Însă un simplu test Babeș-Papanicolau nu e suficient pentru începerea tratamentului.
Trebuie făcută o biopsie de col, un examen anatomopatologic, în condițiile în care
deja cunoaștem deficitul de medici anatomopatologi bine pregătiți. E nevoie de un
examen histochimic pentru un diagnostic diferențial al neoplasmului de col de un
neoplasm al uterului care ar putea invada secundar. Mai adăugăm ecografia și lista
poate continua. Circuitul pacientelor cu cancer de sân durează două-trei luni cu
decontare de la casa de asigurări de sănătate, o lună dacă sursa banilor e buzunarul
personal. În cazul cancerului ovarian, supranumit „ucigașul tăcut“, sunt multe nuanțe.
Este greu de apreciat un timp până la diagnostic, boala în sine fiind silențioasă
și agresivă, fără simptome care să pună în gardă.
O româncă din trei este afectată
de cancer. Risc direct prezintă 8,5 % din femei, restul de 22,5% au antecedente
heredo-colaterale. Aproape jumătate din numărul femeilor asociază termenul de cancer
cu decesul iminent. Într-adevăr, tratamentul este similar unei săbii cu două tăișuri,
dar beneficiile sunt majoritare. Abordările terapeutice moderne includ medicamente
imuno-oncologice costisitoare la care nu vom avea acces prea curând. În perioada
2008–2015, Comisia Europeană a aprobat 62 de medicamente noi, însă, în România au
ajuns doar șapte.
Concluziile nu sunt tocmai
prietenoase. Nu există proceduri clare care să susțină crearea și funcționarea unor
echipe multidisciplinare de management al bolilor pacientelor. Nivelul scăzut de
educație și informare în rândul femeilor ne fac codașii Europei, iar programele
de screening existente dezamăgesc prin organizare și implementare deficitară. Dacă
există o calitate a poporului nostru, aș spune că găsim soluții în orice situație.
Cum altfel ne-am descurca cel mai bine cu proceduri învechite?
