Valoarea
predictivă a indicatorilor de fragilitate este limitată, aflăm
dintr-un studiu publicat luna trecută în Current
Gerontology and Geriatric Research
și realizat de dr. Marinela Olăroiu (Spanbeek, Olanda), conf. dr.
Minerva Ghinescu (București), dr. Viorica Naumov (Brăila), dr.
Ileana Brînză (Brăila) și prof. univ. Wim van den Heuvel
(Spanbeek, Olanda). Schimbările în starea de sănătate și în
calitatea vieții, precum și viitoarele internări în spital nu pot
fi prezise în totalitate prin calcularea indicelui de fragilitate,
deoarece ele sunt influențate în mare măsură și de alte
variabile din mediul înconjurător.
Screeningul fragilității este
important în rândul persoanelor vârstnice, prevalența acestei
caracteristici fiind în relație invers proporțională cu nivelul
economic al unei țări, arată autorii studiului. Totuși, deși
scorurile de fragilitate se utilizează după aceleași principii în
cazul vârstnicilor incluși în studii, contextele geografice și
economice variază. Prevalența fragilității stării de sănătate
variază astfel de la 4,0% la 59,1% la această categorie
populațională.
Pentru a
analiza în detaliu precizia cu care scorurile de fragilitate prezic
utilizarea serviciilor medicale în viitor, medicii români au
realizat un studiu de follow-up
pe 215 pacienți vârstnici din țara noastră. Pacienții au fost
analizați cu ajutorul indicatorului Groningen de fragilitate, cu un
an înainte. Variabilele analizate în studiu au fost vizitele la
cabinetul medical, internările și apariția unor noi afecțiuni,
iar valoarea predictivă a indicatorului Groningen inițial a fost
analizată descriptiv și prin regresie. Medicii au concluzionat că
în timpul studiului o treime din pacienți au avut cel puțin o
internare în spital, iar restul au vizitat medicul de familie de
trei ori mai mult decât în anul anterior. Pacienții care au avut
un scor de fragilitate mare în anul anterior au avut nevoie mai des
de serviciile medicale spitalicești, dar fragilitatea nu s-a corelat
pozitiv cu vizitele la medicul de familie sau apariția unor noi
afecțiuni.
Studiul, realizat pe pacienți în
vârstă de peste 65 de ani din județul Brăila, a arătat că trei
din zece pacienți vârstnici români dezvoltă o nouă problemă de
sănătate pe parcursul unui an. Cel mai frecvent, aceștia se
confruntă cu probleme psihogeriatrice, în proporție de 4,3%,
cardiace (3,1%) și accidente vasculare cerebrale (2,5%). Deși cei
mai vârstnici pacienți din lot au dezvoltat cele mai multe noi
probleme pe parcursul unui an, aceștia s-au prezentat mai rar la
medicul de familie decât pacienții mai tineri, dar tot vârstnici.
De asemenea, persoanele vârstnice mai bine susținute social au
vizitat medicul de familie mai des, în timp ce vârstnicii care
primeau mai puțin sprijin social au fost mai des internați în
spital, dezvoltând noi probleme de sănătate.
Studiul românesc poate aduce o
perspectivă nouă asupra indicatorului fragilității, fiind
reprezentativ pentru populațiile sărace și sisteme de sănătate
deficitare, spre deosebire de studiile realizate până acum în
Europa occidentală. Populația vârstnică din România este în
creștere, iar starea de sănătate a acestei categorii se situează
sub media din celelalte state UE. Autorii studiului recomandă
analizarea indicatorului de fragilitate în mai multe contexte
sociale și economice pentru a stabili cu exactitate valoarea sa
predictivă.
