Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Forum multidisciplinar

Viața Medicală
Dr. Maria DRAGOTĂ miercuri, 16 ianuarie 2013

Explorarea vieţii în manieră multidisciplinară se realizează, la Cluj-Napoca, într-un „forum special“, constituit de revista Philobiblon, editată de Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga“. Dr. Maria Dragotă adresează o invitaţie la lectură, prin devoalarea câtorva subiecte din recentul număr al publicaţiei.

   Aşa cum şi-a obişnuit cititorii, subiecte variate şi interesante cuprinde şi recenta apariţie (nr. 2/2012) a revistei Philobiblon – Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities (având subtitlul „Trecut pentru viitor – provocarea culturii“), editată de Departamentul de cercetare al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca. În editorial, conf. univ. Kiraly István, redactorul şef, ne introduce în atmosfera acestui număr, ce aduce în discuţie sau mai degrabă „operaţionalizează“ şi de această dată concepţia editorială fundamentală a publicaţiei, de a fi un forum special pentru exploatarea simţurilor lumilor şi vieţilor noastre, abordate de cercetarea multidisciplinară în istorie, filosofie, etică, antropologie, comunicare umană, lingvistică, teorie şi critică literară, teoria şi critica artei, precum şi prin investigaţii venind din aspecte ale ştiinţelor ce implică perspective filosofice, istorice, antropologice şi culturale, inclusiv pe cele ale ştiinţelor umaniste medicale. La acestea se adaugă investigaţii privind documente sau înregistrări păstrate în bibliotecă sau colecţii de arhivă. Iată doar câteva din articole din bogatul cuprins al revistei.
   Discutând despre eutanasie sau moartea asistată şi demnitatea ei, Kiraly István încearcă să conceptualizeze aspectele morţii şi mortalităţii umane, în legătură cu subiectul util şi vital al eutanasiei. Acesta forţează meditaţia să ia în considerare cadrele ideologice, etice, juridice, deontologice şi metafizice, care ghidează de la bun început orice fel de abordare a acestei chestiuni. Această concepţie, în dialog cu ontologia fundamentală heidegge­riană şi analiza existenţială, relevă faptul că, pe de o parte, con­cep­tele şi etica decesului sunt iniţial determinate de ontologia morţii şi, pe de altă parte, faptul că pro­blema eutanasiei poate fi discutată autentic în orizontul acestei ontologii. Ni se dezvăluie, de ase­menea, relaţia noastră cu eutanasia ca o potenţialitate umană determinată sau posibi­litate finală. Astfel, eutanasia este prezentată ca posibilitatea de a deveni muritor, în relaţie cu particularităţile structurii existen­ţiale ale acesteia, în esenţă diferită de structura existenţială şi onto­logică a oricărei alte posibilităţi de a muri.
   Marius Rotar abordează incinerarea în prezent în România, subiect ce se confruntă cu mai multe probleme comparativ cu statele occidentale (de exemplu, existenţa unui crematoriu unic care funcţionează pentru toată ţara). Criza de locuri în cimitirele din mediul urban ar putea fi rezolvată prin acceptarea şi dezvoltarea incinerării ca o soluţie alternativă. Autorul analizează diferite atitudini faţă de moarte în spaţiul românesc, având ca punct de referinţă problema incinerării, abordată din punct de vedere istoric şi social. Concluzia principală este că poziţia Bisericii Ortodoxe şi influenţa sa în societatea românească reprezintă justificarea cea mai naturală a situaţiei. Lucrarea relevă un grad mai redus de secularizare în societatea noastră în comparaţie cu alte ţări europene, un fapt simplu care ar putea explica specificitatea practicii româneşti în ceea ce priveşte problematica morţii şi incineraţiei.
   Studiul Adrianei Teodorescu, intitulat „Nemurirea simbolică prin natură. Deconstrucţia unui mit; o perspectivă tanatologică“, urmăreşte să reflecteze cu privire la statutul nemuririi ca produs cultural şi să analizeze mecanismele prin care poate fi văzută nemurirea, având în vedere relaţia sa strânsă cu moartea, ca un construct simbolic. Apoi, analizează constructul simbolic non-religios al continuării existenţei în/prin natură. Autoarea îşi propune deconstrucţia acestui mit dintr-o perspectivă ce îmbină tanatologia modernă cu sociologia cunoaşterii, căutând să descopere şi să analizeze problemele sociale şi culturale determinate de nemurire prin natură. Mai precis, se ocupă de modelul clasic al continuării prin natură, precum şi de o construcţie diferită a nemuririi prin natură, o nouă formă datorată descoperirii ştiinţifice din ultimele decenii: pozitivarea morţii.
   Mihaela Ursa dezvoltă teoria bolii amoroase, într-un articol ce face parte dintr-o cercetare mai amplă, cu privire la particularităţile narative ale ficţiunii amoroase. Aici analizează o metaforă specială angajată în explicaţia naturii iubirii în artele configurative şi literatură: boala. Văzută ca o condiţie psihosomatică sau doar psihologică, dragostea este înţeleasă ca o boală, care face comprehensibil haosul de a fi în iubire şi ajută la managementul a ceea ce pare imposibil de gestionat în pasiune. De la Marsilio Ficino la Thomas Mann şi Gabriel García Márquez, ficţiunea lumii iubirii oferă ilustraţii ale teoriei bolii amoroase.
   Criza comunicării, de la blocaj la exces; interpretările cuvântului-semn – este articolul semnat de Ioana Horea, care realizează un studiu de caz: ficţiunea semiotică „Pendulul lui Foucault“ de Umberto Eco. În cadrul analizei semiotice, rolul cititorului este foarte important, deoarece existenţa simbolurilor, ideea de semnificaţie este intrinsecă procesului de percepţie, şi aceasta duce la conceptul de participare a cititorului în actul de creaţie. Cu toată ameninţarea de a se pierde în semnificaţii în timp ce încearcă să rezolve sau chiar să găsească şi să aprofundeze tainele, încântat de sentimentul de a descoperi secrete foarte importante, literatura de specialitate nu va mai fi plauzibilă, dacă nu recurge la această ştiinţă a cuvintelor şi semnificaţiilor. Ideea poate fi cel mai bine ilustrată prin exemplele furnizate de „Pendulul lui Foucault“, aparţinând tatălui semioticii, Umberto Eco.
   Ionuţ Costea a studiat, bazându-se pe surse primare (corespondenţă, memorii, interviuri) şi pe o bogată literatură pe această temă, contribuţiile criticului literar şi expertului în istorie intelectuală Adrian Marino la cercetarea privind cenzura în România. Autorul observă, pe de o parte, o remodelare a biografiei intelectuale a lui Adrian Marino în a doua jumătate a ultimului deceniu al secolului douăzeci, prin încheierea unui proiect de cercetare dedicat ideii de literatură şi începerea unuia nou privind evoluţia ideilor de libertate şi cenzură în cultura românească. Pe de altă parte, el subliniază perspectiva teoretică şi metodologică în baza căreia este articulat noul proiect de cercetare, o istorie a ideilor implicate în cadrul unui program cultural mai larg în ceea ce priveşte reconstrucţia culturii europene moderne şi româneşti creatoare, un pas necesar pentru formarea şi consolidarea societăţii civile şi a democraţiei, după căderea comunismului în 1989. Apoi, este studiată incidenţa biografică a lui A. Marino cu cenzura. Întemniţat şi în arest la domiciliu în anii comunismului (în anii ’50), a fost supus practicilor de cenzură: folosirea unui pseudonim, scrierea de capitole de cărţi anulate, pasaje excluse din articole şi cărţi, volume cu editare amânată sine die etc. Nu a fost exonerat de aceste practici nici după căderea comunismului. Contribuţia sa la enciclopedia internaţională a cenzurii, publicată în 2001, constând în articolul despre România, a suferit o serie de intervenţii editoriale (scurtarea textului, reorganizarea capitolelor sau introducerea unor pasaje diferite), fără acceptul autorului.
   Alina Coman (Andreica) realizează recenzia volumului „Arhiva etnologică – paradigme şi dialoguri“, coordonat de Eleonora Sava şi publicat în limba engleză de Morlacchi University Press, Perugia (Italia), în 2011. Este rezultatul cercetării sprijinite de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România, care a asigurat finanţarea proiectului „Noi perspective privind documentele etno-folclorice“, efectuat între 2009 şi 2011. Cercetarea întreprinsă în acest volum cuprinde o abordare reflexivă, de recuperare şi restituţie, care valorifică fondul de documente etnologice conservate în Arhiva Societăţii de Folclor din Cluj şi interpretează aceste ma­teriale din perspectiva antro­pologiei contemporane. Volumul cuprinde şase studii, scrise de cercetători care au participat la acest proiect: Arhiva Cluj a Societăţii de Folclor. Practici etnologice din România comunistă şi o analiză a unui corpus de documente arhivate (Eleonora Sava); Despre relaţia dintre dansul popular şi cupletele vesele (Silvestru Petac); Documentele etnografice şi domeniul textualizării (Eleonora Sava şi Maria Candale); Chestionarele etnologice şi construcţia identităţii naţionale (Maria Candale); Versiunea digitală a arhivei Societăţii de Folclor (Liviu Pop). Studiile au beneficiat de o traducere excelentă în limba engleză, asigurată de Carmen-Veronica Borbely şi Monica Negoescu. Textele urmăresc angajarea într-un dialog cu fondul de arhivă din Cluj al Societăţii de Folclor, cu scopul de a găsi noi perspective şi înţelesuri documentelor pe care le conţine. O astfel de abordare complexă presupune o perspectivă interogativă: ce pot face etnologii contemporani cu documentele arhivate? Cum pot aceste documente să vorbească (din nou)? Care sunt perspectivele din care acestea pot fi abordate? Cum pot fi făcute accesibile? Aceste întrebări au constituit nucleul proiectul de cercetare. Studiile din volum oferă răspunsuri la întrebările pe care le ridică prin lansarea mai multor niveluri de analiză şi reflecţie: nivelul conţinutului, metodologia de cercetare, nivelul ideologic şi epistemologic, în relaţie cu contextul istoric, politic, academic şi cultural al fiecărei perioade, şi (nu în ultimul rând) nivelul noilor tehnologii de informare şi comunicare.
   Cristina Vidruţiu semnează recenzia volumului „Eroticon: tratat despre ficţiunea amoroasă“ (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2012). Autoarea, Mihaela Ursa, este teoretician şi critic literar, lector la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca, unde predă cursuri despre postmodernism şi literatura erotică.
   Ionuţ Isaia Jeican, colaborator al săptămânalului nostru, a recenzat cartea „Darwin şi darwinismul“ (autor: dr. Petru Derevenco, fiziolog, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România). Volumul este parte a literaturii române dedicate evoluţionismului, un document de orientare pentru publicul larg, care doreşte să sublinieze importanţa studiilor lui Charles Darwin, în contextul cercetării ştiinţifice actuale din antropologie, genetică, biologie moleculară şi ştiinţe sociale umane.
   Invitata specială a redactorului şef este, şi de această dată, Zorica Sentic´: „desenează-mi o pasăre/eu îi voi da aripi/desenează-mi un copil/eu voi avea grijă de el (…)/desenează-mă pe mine/eu voi reînvia/desenează-mi iubirea/şi … în timp ce tu desenezi/eu te voi iubi“ (Desenează-mă). Iată cum se prezintă autoarea: „Între a trăi şi a muri/ am ales să scriu/m-am născut în 10/09/în fosta Iugoslavie/anul, l-am uitat/trăiesc şi scriu în Franţa/scriu şi gândesc în limba franceză/de puţin timp, învăţ sârba/azi, scriu şi gândesc în două limbi/Stinge tăcerea/ prima carte/cu care aş dori să spun/că iubirea este muzică/că totul este posibil/(…) un secol mic este suficient/pentru ca omul să fie om/aş visa să am două sau trei/să scriu iar şi iar/tăceri peste tăcere“.
   Ilustraţiile acestui număr îi aparţin lui Şerban Savu, prezentat de Teodora Cosman. Pictorul a devenit cunoscut pe scena artistică internaţională prin picturile realiste înfăţişând scene din viaţa obişnuită în România contemporană. Într-o manieră detaşată, tradusă în tonuri scăzute ale paletei, compuse în principal din griuri, albastru şi verde, Savu realizează o frescă societăţii noastre postcomuniste, postindustriale, ai cărei (anti)eroi sunt membri ai clasei muncitoare, surprinşi în activităţile de zi cu zi: la locul de muncă sau în timpul liber. Ciudăţenia picturilor reproduse în revistă vine din incongruenţa între om sau acţiunile sale şi mediul său („În umbra barajului“, „Cubul de beton“).

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.