La împlinirea vârstei de 80 de ani,
comunitatea academică l-a sărbătorit pe acad.
Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române şi directorul Institutului
de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, în cadrul unei sesiuni omagiale
desfăşurate la 7 septembrie a.c., în Aula Academiei Române. Ceremonia a fost prefaţată,
în seara precedentă de lansarea volumului „De ce am devenit lingvist?“, apărut
la Ed. Univers Enciclopedic Gold, prezentat de criticul Alex. Ştefănescu, volum
alcătuit din 55 de răspunsuri date de reputaţi lingvişti din ţară şi de peste
hotare la întrebarea din titlu. Îngrijită de Emanuela Timotin şi Ştefan
Colceriu, ediţia amintită este un dar făcut, cu respectul cuvenit, celui care
de 60 de ani slujeşte lingvistica românească cu excelenţă şi o pasiune de-a
dreptul molipsitoare. O dovedeşte cu prisosinţă şi acest volum, atipic pentru
ceea ce la noi (încă) se numeşte volum omagial. Fiecare dintre intervenţii prezintă
fidel personalitatea respondentului, împreună conturând imaginea lingvisticii
ca disciplină fundamentală a culturii, cu o tradiţie strălucită şi un viitor pe
măsură, îngăduind a spune despre cei ce o slujesc cum o face distinsul critic
pentru Marius Sala că e „veşnic tânăr şi ferice“. Parcurgând răspunsurile, în
esenţă mărturisiri, cititorul înţelege cum această ştiinţă poate deveni un
destin chiar şi atunci când se iveşte dintr-o întâmplare. Pentru specialişti,
acad. Marius Sala este un autor de prestigiu şi de referinţă, iar noi, ceilalţi,
putem spune cu Alex. Ştefănescu: „Marius Sala ne-a încântat de multe ori
spunându-ne povestea unor cuvinte, care au străbătut ţări şi epoci, s-au
transformat fonetic şi şi-au modificat sensul pentru a ajunge la noi aşa cum le
cunoaştem azi. Contribuţia sa la educaţia noastră intelectuală este foarte preţioasă“.
Vom aminti doar volumele „Contribuţii la fonetica limbii române“, „Phonétique et phonologie du
judéo-espagniol“, „De la latină la română“ (tradusă în şapte limbi),
„Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice“, „Cuvintele – mesageri ai
istoriei“, cele două volume de „Portrete“ şi, mai de curând, „101 cuvinte moştenite,
împrumutate şi create“. A coordonat unele dintre proiectele fundamentale ale
Academiei, cum sunt „Dicţionarul Limbii Române“, „Micul Dicţionar Academic“,
„Dicţionarul etimologic al Limbii Române“.
Ca stare a spiritului, tinereţea împodobeşte
chipul cu o anume vioiciune, ceea ce l-a determinat pe acad. Ionel Haiduc, preşedintele
Academiei Române, să-şi mărturisească surprinderea când a „constatat“ că are cu
cinci ani mai puţin decât sărbătoritul, pe care l-a considerat întotdeauna mai
tânăr. Au fost enumerate lucrările de specialitate, unele traduse în limbi străine.
Preşedintele Academiei a adus un elogiu „osârdiei“ cu care sărbătoritul
„protejează limba română pe toate planurile, nu doar academic, ci şi în media,
care este asaltată de engleză prin absorbirea cu prea multă uşurinţă a unor
cuvinte, deşi există şi în limba noastră variante chiar mai frumoase“. A fost
amintită şi activitatea sa ca vicepreşedinte al Academiei Române. Prestigiul şi
reputaţia de care se bucură Marius Sala sunt atestate şi de distincţiile pe
care le-a primit de-a lungul anilor – Ordinul „Steaua României“ în grad de
cavaler, Commendatore dell’Ordine della
Stella della Solidarietà Italiana, Officier
de l’Ordre de la Couronne (Belgia) şi, de curând, Cavaler al Legiunii de
Onoare (Franţa).
Urându-i să trăiască ani mulţi „în demnitate
şi cu bucurie“, acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi
literatură, ne-a adus în memorie pe cei doi mari maeştri ai lingvisticii româneşti
care au vegheat paşii sărbătoritului – Iorgu Iordan şi Al. Rosetti. Reamintind
de „blestemul nostru adamic“, de a începe proiecte vaste şi a le abandona „fără
multe regrete“, Eugen Simion a subliniat că filologii fac totuşi o excepţie,
cum o dovedeşte terminarea Dicţionarului Tezaur al Limbii Române, chiar dacă
după aproape un secol. Amintind de portretul făcut la discursul de recepţie,
distinsul critic a subliniat că sporul de ani nu a schimbat aproape deloc
fizionomia, nici modul de gândire care l-au impus pe Marius Sala, însă a primit
o demnitate importantă în Academia Română, aceea de vicepreşedinte al
Academiei, a sporit numărul de lucrări proprii sau în calitate de coordonator,
editate de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“. „Există astăzi
o şcoală de lingvistică românească pe care o conduce în mod eminent“. În
prezent, „în circumstanţele procesului de globalizare, limba şi cultura
românească trebuie ocrotite pentru a păstra identitatea naţiunii în cadrul
acestui proces care nu este totdeauna prevenitor faţă de limbile zise mici şi
faţă de culturile considerate minore“.
Momentul aniversar a prilejuit academicianului
Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, să afirme că este unul în
care „am devenit conştienţi că formăm o mare familie, care însumăm împreună o
funcţie naţională deosebit de importantă… Cred că Academia noastră va birui, va
merge înainte, chiar şi în era globalizată. Se va găsi o formulă în care şi cei
mici să nu fie uitaţi pentru că aşa este drept… Drept e să fie dreptate pentru toţi“.
Drept fiind, reputatul istoric l-a caracterizat pe Marius Sala ca un om
„apropiat, cald, cu totul special“, după cum l-a cunoscut încă din 1991, când
au fost aleşi ca membrii corespondenţi şi l-a simţit ca „făcând parte din
echipa de şoc care a operat renaşterea Academiei“. Este un spirit constructiv,
cu un stil aparte, inconfundabil. Este tânăr, pentru că „îşi menţine sufletul
tânăr şi acesta e lucrul cel mai important“. Ca specialist, este un mare
intermediar între limba română şi limbile romanice, „care transferă bogăţiile
limbii române către ceilalţi“. Mai este şi un bun organizator al „armatei
filologilor“, munca lor fiind deosebit de dificilă, o construcţie la care
colaborează mai multe generaţii pentru a menţine edificiul limbii, îl îmbogăţesc
şi îl pun în valoare. Ca o încununare a acestor calităţi, „este un om deschis,
afabil, amabil, care reprezintă o punte a filologiei române spre exterior, care
a înţeles un lucru esenţial şi l-a profesat – că toată ştiinţa noastră face puţini
bani dacă nu e pusă în valoare printre cei mulţi“. Mai mult, la Academie a
organizat conferinţele bilunare „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi
cultura românilor“. Istoricul Dan Berindei consideră că, prin tot ceea ce a făcut,
lingvistul Marius Sala este „o întruchipare a succesului împlinirii proiectului
României Mari de la 1918“.
Cu referire la opera ştiinţifică
impresionantă a sărbătoritului, Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent
al Academiei Române, a subliniat că însumează 702 titluri tipărite şi încă zece
aflate în curs de apariţie. Mai este impresionantă şi prin mulţimea temelor
abordate – tipologie romanică, cercetări asupra dialectelor italiene, celor din
Franţa, dialectelor spaniole din America, dialectologie română şi romanică,
toponimie şi onomastică, fonetică şi fonologie istorică, istoria limbii
literare române, etimologie ş.a. Acelaşi „calificativ“ şi pentru numărul de cărţi
publicate în ţară şi peste hotare, pentru constanţa cu care şi-a omagiat
înaintaşii şi pentru pilda pe care o dă tinerilor. Îşi iubeşte Institutul, unde
îşi petrece o bună parte a timpului, trăieşte prin realizările lui. Pentru
aceasta, acordă o atenţie specială tinerilor, „ştie să-i selecteze, ştie să şi-i
apropie şi să-i stimuleze, ştie să-i folosească creator, dându-le încredere în
forţele proprii, oferindu-le libertăţi şi facilităţi de mişcare, cu rezultate
remarcabile pentru prezentul şi viitorul cercetării lingvistice“. Aşa fiind,
este firească admiraţia pentru omul „profundamente cald şi bun“, cum o
ilustrează şi cele două volume de „Portrete“. Un portret asemănător a făcut şi
Nicolae Mocanu, de la Institutul de Lingvistică şi Teorie Literară „Sextil Puşcariu“
din Cluj-Napoca. În percepţia lui Ştefan Colceriu, unul dintre cei mai tineri
cercetători ai Institutului, acad. Marius Sala „are o comprehensiune deosebită
pentru ceea ce înseamnă avantajele şi bucuriile mobilităţii. Relaţia
privilegiată pe care o cultivă cu tineretul din institutul nostru am admirat-o
întotdeauna ca pe un semn de empatie constructivă. În plus, este oricând gata să
ajute pe oricine, dacă e în măsură să o facă… Inteligenţa socială şi simţul
dezvoltat al umorului îl fac agreabil în toate mediile pe care le frecventează.
Un simţ educat al datoriei şi o energie vitală remarcabilă“.
Preşedintele Academiei Române a citit
scrisoarea de felicitare adresată sărbătoritului de ÎPS Nicolae Corneanu,
mitropolitul Banatului. Cuvinte de caldă apreciere a rostit şi acad. Gleb Drăgan.
După cutumă, ultimul cuvânt a fost rostit –
cu vădită emoţie – de acad. Marius Sala, care nu s-a dezminţit pe sine şi a răspuns
aşteptărilor celor prezenţi. Au fost cuvinte de mulţumire, cum se obişnuieşte,
dar spuse în manieră proprie, armonioasă ca o simfonie de Haydn. Eleganţa
cordială a rostirii a fost punctată, cu măsură, de analiza etimologiei unora
dintre cuvinte şi cu nelipsitu-i umor. Nu a uitat pe nimeni, pentru că fiecare
îşi are locul şi rolul său în cele opt decenii câte trecut-au de când, într-o
zi de 8 septembrie, la Vaşcău (jud. Bihor), a văzut lumina zilei şi până acum,
la vârsta înţelepciunii. Concluzia: „Cred că am reuşit în viaţă pentru că am
pus multă pasiune în ceea ce am făcut“. Simplu spus, dar ce înseamnă concret
pentru fiecare din zilele celor opt decenii am întrevăzut în cuvintele de
respect şi admiraţie, din căldura cu care au fost rostite urările din ceas
aniversar, dar, mai ales, din tot ceea ce, neputând fi cuprins în cuvinte, a
dat încărcătură spirituală blând-şăgalnică de neuitat acestei sărbători. La mulţi
ani cu sănătate, rodnicie şi bucurie!
