În
sesiunea plenară din această săptămână, Parlamentul European a votat decizia
privind ameninţările transfrontaliere grave pentru sănătate. Aceasta a fost
propusă de Comisie în 2011, cu scopul de a proteja mai bine europenii de o gamă
largă de ameninţări la adresa sănătăţii şi pentru a asigura o reacţie pe deplin
coordonată în caz de criză. Decizia a fost determinată de lecţiile învăţate în
cursul unor crize recente precum pandemia H1N1 din 2009, norul de cenuşă
vulcanică din 2010 şi epidemia cauzată de E. coli din 2011.
În primul
rând, propunerea de decizie extinde mecanismul de coordonare existent pentru
bolile transmisibile – în care Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul
Bolilor (ECDC) deţine un rol important – la toate ameninţările la adresa sănătăţii
cauzate de factori biologici, chimici, de mediu sau de origine necunoscută. În
cazul materializării unei ameninţări din astfel de surse, reţelele pot fi
instituite ad hoc pentru a face
schimb de informaţii, a evalua riscurile implicate, reunind oameni de ştiinţă şi
cunoştinţe la nivel de expert. Propunerea prevede ca fiecare stat membru să-şi
coordoneze eforturile pentru a dezvolta, consolida şi menţine planul său naţional
de pregătire şi reacţie, prin consultări cu alte state membre. Statele membre
trebuie să respecte orientările formulate de Comisie, care va coordona
procesul. De asemenea, propunerea legislativă pune la dispoziţie o bază pentru
achiziţionarea voluntară în comun de vaccinuri şi pentru alte contramăsuri
medicale pentru statele membre care sunt interesate. Printre avantajele procurării
în comun se numără obţinerea unor preţuri mai bune şi reducerea costurilor
administrative. Într-un recent interviu acordat Vieţii medicale, profesorul Albert Osterhaus, preşedintele
Comitetului Ştiinţific European de Lucru pentru Gripă (ESWI), susţinea ideea
procurării comune a vaccinurilor şi antiviralelor: „Nu este bine ca ţările
membre să negocieze individual cu companiile, pentru că oamenii care au nevoia
cea mai mare de vaccin, cel puţin în Europa, ar trebui să-l obţină. În Olanda
am putea să ne vaccinăm populaţia de două ori, dar ţări precum Polonia sau
Cehia nu au avut vaccin suficient nici măcar pentru grupurile de risc în ultima
pandemie. (…) Eu cred că ar fi corect să spui că grupurile de risc trebuie să
primească vaccinul, indiferent dacă sunt din Olanda, Ungaria sau altundeva, ar
trebui ca aceia care au cea mai mare nevoie să aibă prioritate. Distribuţia sănătăţii
nu este o chestiune democratică în general, dar măcar în cazul unui astfel de
dezastru, ar trebui să se poată face“.
Decizia
mai prevede că, în cazul în care o boală se răspândeşte cu rapiditate în
Europa, UE poate recunoaşte o situaţie de urgenţă de sănătate publică la nivel
european – deci nu mai trebuie să aştepte ca OMS să facă acest lucru –, în
scopul disponibilizării mai rapide a medicamentelor necesare. În plus, în situaţii
de urgenţă foarte specifice, care determină decese sau spitalizări foarte
numeroase şi în cazul în care măsurile adoptate de statele membre se dovedesc a
fi insuficiente pentru a stăpâni răspândirea situaţiei dincolo de frontierele
lor, Comisia să adopte măsuri de urgenţă cu caracter transfrontalier, de
exemplu măsuri de limitare a epidemiei sau de depistare a cetăţenilor infectaţi.
Propunerea
de decizie urmează să fie aprobată formal de Consiliul Uniunii Europene,
reprezentantul guvernelor statelor membre UE şi va intra în vigoare la o zi după
publicarea în Jurnalul Oficial.
.JPG)
