În cadrul dezbaterii „Susținem eroii din spatele eroilor”, de la Festivalul de Film și Istorii Râșnov (FFIR), MedLife i-a prezentat pe cinci dintre studenții voluntari, se arată într-un comunicat.

Andreea Cosor, Lavinia Prodan, Cosmina Stoican, Teodor Marian, Adrian Neculai, alături de Cristian Persu, președinte al Federației Asociațiilor Studenților în Medicină din România (FASMR) și de moderatoarea Liliana Curea, au povestit despre cele mai grele momente, despre primul contact cu spitalul și cu suferința oamenilor, dar și despre dorința de a face bine. 

În martie 2020 eram la DSP, când nu erau cazuri, doar persoane care veneau din zone cu risc. Am văzut multă suferință și oameni care au trecut prin situații dificile. Au fost cele mai intense luni, însă aș lua-o de la capăt fix la fel, pentru că am învățat o groază de lucruri”, arată Cosmina, studentă la UMF „Carol Davila” București, voluntar la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” și DSP.

Adrian, student la UMF „Carol Davila” București, voluntar la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, spune că primul lucru care l-a impresionat au fost sunetele:

Pacienți tușind, care plângeau, nu numai de durere fizică, cât datorită impactului emoțional... Toți eram speriați pentru că eram la începutul pandemiei”.

Lavinia, student Facultatea de Medicină și Farmacie Oradea, voluntar la Spitalul Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu” Oradea, își amitește că prima dată a intrat în spital în decembrie.

Nu pot spune că nu am avut o mică teamă (...) dar consider că aceasta a fost menirea mea, să îi sprijinim pe medici și pacienți, pentru ca la rândul nostru să fim ajutați când vom fi medici”.

Andreea, studentă UMF „Carol Davila” București, voluntar la Spitalul Județean de Urgență Slobozia pe secția ATI COVID-19, spune că nu mi-a fost teamă că ar putea lua virusul, ci că i-ar fi putut îmbolnăvi pe ceilalți.

A fost greu, pentru că cei mai mulți pacienți erau temători, ajungeau în zona roșie și nu știau cum vor ieși de acolo”.

Teodor, student UMF „Griogore T. Popa” Iași, voluntar la secția UPU-SMURD Sf. Spiridon Iași), își amintește că la UPU i-a putut ajuta pe medicii copleșiți de numărul mare de pacienți.

În ianuarie aveam sesiune și mergeam și la examene și la spital, am fost obosit, dar știam că asta e ceea ce mi-am ales, îmi place și o să fac toată viața”.

Cristian, președinte FASMR, a spus că, atunci când s-a declarat pandemia, el era în Africa Centrală.

Situația era gravă, liniile DSP erau depășite. Au fost apeluri de voluntariat pentru DSP, spitale, pentru a ajuta vârstnicii. A fost copleșitor”.

Cristian crede că cercetarea și tehnologia au permis gestionarea mai bună a pandemiei.

Am învățat cu toții să apreciem interacțiunea cu cei din jur, când distanțarea a fost impusă, pentru că doar alături de oameni putem continua, cine este singur suferă. Cel mai greu moment a fost când tatăl meu a fost spitalizat și mi-a arătat cât de importantă e vaccinarea la un om de vârstă mijlocie clinic sănătos, care a avut o forma destul de dură a bolii. Încerci să faci tot ce se poate și speri”.