N-a trecut prea mult timp de când am
publicat – la această rubrică, entuziasmul meu captându-i şi pe unii cititori,
am primit semnale încurajatoare – serialul (foarte lung) referitor la era
digitală. Să trec în revistă evenimentele recente din diferitele domenii ale IT
este imposibil, inutil şi chiar descurajant. Imposibil din cauza anvergurii şi
diversităţii acestor evenimente, inutil pentru că firmele (îndeosebi cele
dominante) şi oamenii lor (adesea tineri geniali) pregătesc „loviturile“ cu
discreţie absolută. Descurajant, chiar dacă Nigel Shadbolt, profesor de
inteligenţă artificială la Universitatea Southampton (Marea Britanie), director
al companiei de web semantic Garlik Ltd.
şi Tim Berners-Lee, inventatorul World
Wide Web, care dirijează consorţiul cu aceeaşi denumire la MIT (SUA), susţin
că se impune studiul ştiinţific al internetului, spre a prevedea dezvoltarea sa
şi pentru a ameliora accesul la informaţie, luptând împotriva cibercriminalităţii
şi (citez dintr-un articol semnat împreună de cei doi profesori în Scientific American din mai 2009) „spre
a gira mai bine viaţa noastră online“. Şi dacă motivele de optimism sunt mult
mai accesibile decât această elaborată ştiinţă
a web-ului? Cea mai importantă cauză a descurajării e însă una omenească:
de pildă, când un laptop care te-a costat ceva în urmă cu trei-patru ani acum e
depăşit de la o lună la alta, ca performanţă şi preţ. Sau, apariţia de noi gadget-uri informatice tentante
(ultimele – tabletele multimedia, phlabeta Samsung – combinaţie între
smartphone şi tabletă!), totul e depăşit cu o viteză uluitoare: televizor
(despre care unii specialişti susţin că în viitor va deveni obiectul cel mai
util la casa omului), posibilităţile de înregistrare a filmelor, a muzicii
preferate. Încât chiar se poate ajunge la mărturisirea lui Umberto Eco,
dintr-un interviu acordat în urmă cu trei ani: în subsolul casei sale păstrează
diferitele maşinării şi înregistrări adunate de-a lungul timpului, inclusiv un
patefon şi discuri din vinilin.
Abia de acum începe acest articol, cu un
titlu extrem de optimist: „Un flux colosal de date circulă în prezent pe
suporturi numerice. Decorticate, compilate, analizate, aceste date masive (big data) se dovedesc foarte preţioase. Ele anunţă o revoluţie
pentru guverne, cercetători, întreprinderi... şi – de ce nu – pentru toată
lumea“. Am citat din cunoscutul săptămânal Courrier
international, publicaţie cu totul rezistentă la criza presei şi – ceea ce
e important – propagatoare uneori a unui optimism temperat. În nr. 1.130 (28
iunie – 4 iulie 2012) însă, acest optimism debordează, începând cu titlul cu
caractere mari de pe copertă: „Date personale. Către cea mai bună dintre lumi“.
Automat, ne gândim la celebra carte a lui Aldous Huxley. În interiorul revistei
(pp. 40–44) sunt preluate extrase din diverse publicaţii: ştiinţifice – Technology Review, editat de MIT (SUA), New Scientist (Londra), dar şi ziare cu
renume precum Washington Post şi El Pais (Madrid).
În comentariile ce vor urma, voi utiliza
aceste surse, dar şi altele, citând, când va fi cazul. Desigur, utilizarea
medicală a fluxului imens de date ce circulă pe suporturi numerice ne
interesează în mod deosebit. Iar Andy Coghlan semnează în New Scientist un articol intitulat „O mană nesperată pentru medicină“,
pornind de la un eveniment: 500.000 de voluntari britanici, cu vârste între 40 şi
69 de ani, au acceptat utilizarea antecedentelor lor medicale spre a alimenta
astfel o bază de date. Datorită generozităţii acestora, ar putea fi radical
transformate detectarea şi tratamentul unor boli.
Autorizată în 2006, UK Biobank (Biobanca Marii Britanii) a fost deschisă în martie 2012
şi conţine informaţii medicale, inclusiv genetice, accesibile cercetătorilor
din întreaga lume. Fondatorul UK Biobank
este sir Rory Edwards Collins, profesor de medicină şi epidemiologie la Clinical Trial Service Unit, Universitatea
Oxford. În articolul citat, el susţine că Biobanca îşi va proba curând
utilitatea în domeniile sănătăţii publice. Rezultatele obţinute de cercetătorii
utilizatori de date vor fi publicate în reviste la care selecţia articolelor se
efectuează prin peer-review.
Propunerile vor fi evaluate de consiliul de administraţie al UK Biobank, pentru optimizarea utilizării
acestui tezaur de date. Trebuie să observ că National Institutes of Health (NIH) – Bethesda (MD, SUA), cel mai
mare centru de cercetare al planetei, şi-a exprimat în mod vizibil tentaţia de
a utiliza UK Biobank. În cadrul NIH s-a încercat dotarea cu o astfel de
„unealtă“, considerată însă prea costisitoare şi dificil de realizat. Nu este
pentru prima oară când britanicii se află în fruntea performerilor din domeniul
sănătăţii publice. De unde şi o reală productivitate în fapte ştiinţifice originale.
Probabil de aceea auzim adesea expresia „un grup de cercetători britanici“.
Frecventă din cauza unei mediatizări excesive, ea este totuşi pentru mulţi
agasantă. Ceea ce înseamnă că şi în publicitate trebuie păstrată măsura.
Dar chinezii? Se înţelege, nu puteau lipsi:
China posedă o bază de date analogă, ChinaKadoorie Biobank, ce conţine de
asemenea date asupra sănătăţii a 500.000 de voluntari. Dar profesorul Rory
Collins ne asigură că versiunea britanică este mai reuşită deoarece conţine mai
multe informaţii asupra fiecărui individ. El acceptă totuşi complementaritatea
celor două baze de date şi posibilitatea de colaborare. Proiectul chinez oferă
o idee asupra tipului de rezultate pe care UK
Biobank le-ar putea obţine. Astfel, el a permis să se descopere că subiecţii
slabi erau afectaţi mai frecvent de o boală cronică obstructivă pulmonară, iar
în China diabetul şi stresul psihosocial figurează printre cauzele majore de
criză cardiacă.
Fiecare dintre participanţii britanici este
inclus, pe baza datelor stocate, în peste 1.000 de categorii de informaţii:
frecvenţa vizitelor la prieteni şi rude apropiate, o întreagă colecţie de
indicatori fiziologici (forţa de prehensiune manuală, densitatea osoasă,
presiunea sanguină, funcţia respiratorie şi indicele de masă corporală),
rezultatele obţinute la zeci de teste standard de măsurare a capacităţilor
cognitive etc. Este prevăzut să se adauge alte date, îndeosebi investigaţii
prin IRM. Mulţi dintre ei vor primi, de asemenea, accelerometre, pe care le vor
purta la încheietura mâinii timp de o săptămână. Ceea ce va permite măsurarea
activităţii lor fizice. Investigaţiile vor fi extinse cu scanări ultrasonice,
radiografii osoase, inclusiv ale articulaţiilor.
La circa 20.000 de voluntari se vor efectua
teste noi, la doi-trei ani, iar toţi participanţii la UK Biobank vor avea datele asupra sănătăţii aduse la zi, furnizate
automat de medicii de familie, spitale şi registrele de stare civilă.
Profesorul Rory Collins garantează transmiterea datelor codificate către cercetători
astfel încât subiecţii să nu poată fi identificaţi.
