Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Epoca post-adevăr

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU marţi, 17 ianuarie 2017
    Trăim vremuri avangardiste. Nu doar anul este nou, ci timpul în general, istoria sub toate aspectele sale. Nu mergem pe drumuri bătătorite, ci înaintăm în ținuturi virgine. Până și obiectele din jurul nostru sunt noi, nicicând întâlnite până acum, dar la fel de adânc încastrate în viețile noastre precum patul sau acoperișul. Că lucrurile și evenimentele sunt polimorfe se vede cel mai bine la nivelul limbii vorbite. Chiar și în rândul lingviștilor, există două curente care nu fac decât să reflecte propria noastră dilemă despre cum să ne trăim viața. Unul dintre ele este curentul conservator, academic, normativ. Limba e bătută în cuie, are o normă stabilită de oameni instruiți și specializați, iar devierile sunt condamnabile. Așa stau lucrurile, de pildă, în România, unde, dacă nu vorbești ca în DOOM2, îți vei atrage disprețul public. E o tradiție de sorginte franceză, de la Rivarol încoace. De partea cealaltă, se află lingviștii care au renunțat demult să mai normeze ceea ce e de fapt un organism viu și proteic și încearcă doar să țină pasul cu el. Așa fac, de exemplu, lexicografii anglofoni de la Oxford University Press, care decernează, de peste un deceniu, titlul de „Cuvântul anului” acelei vorbe care a proliferat cel mai mult în vocabularul comun.
   În 2016, acest cuvânt a fost post-truth. Adică, în traducere liberă, ceea ce vine după adevăr. Cu alte cuvinte, dacă în lumea clasică, previzibilă și defunctă a părinților noștri, Adevărul era Rege, (mereu mi-aduc aminte de un prieten care spunea că treaba noastră pe lume e să căutăm Adevărul și Frumosul), astăzi el a fost detronat și Altceva i-a luat locul. Ceva mai puternic decât adevărul. Mai prozaic, dicționarul Oxford definește post-adevărul ca fiind circumstanțele în care „faptele obiective au mai puțină influență în formarea opiniei publice decât apelul la emoții și credințe personale”. Cuvântul a apărut la începutul anilor ʼ90, având ca strămoș direct „postmodernismul” și mulți verișori cu același prefix, care denotă nu doar succesiunea temporală, ci succesiunea „la tron”, adică decăderea importanței unor concepte care păreau imuabile (de exemplu, „post-național”). Însă a trebuit să vină anul 2016, cu alegerile din SUA, Brexit, și numeroase alte evenimente mai mici dar asemănătoare ca natură, ca să realizăm cu toții că popoarele libere aleg de bunăvoie să trăiască în post-adevăr, că faptele și dovezile nu mai au relevanță și că pot fi depășite foarte ușor închizând ochii și mergând „pe instinct”, adică pe componenta animalică a societății, ce poate fi dresată, domesticită, manipulată, dar care poate să și explodeze, să scape de sub control, să fie sălbatică și imprevizibilă.
     „Post-adevărul” nu este însă doar o chestiune politică. El e un fenomen invaziv, manifest în toate straturile societății contemporane, inclusiv în medicină. În ultimii ani, am încasat din plin șocul unor curente de gândire iraționale, care păreau ușor de demontat cu dovezi și argumente limpezi, dar care s-au dovedit inebranlabile, invulnerabile și impenetrabile, precum ideile delirante din psihoze. Antivaccinismul e prototipul, dar e însoțit de miriade de ramuri și curente conexe, flagrant patologice și dăunătoare, dar în fața cărora suntem dezarmați. Sau, mai bine-zis, armele noastre – dovezile și rațiunea – sunt uzate moral și inofensive. E ca și cum ne-am lua niște cuțitașe ca să înfruntăm un escadron de tancuri. La început ne-am amuzat, am râs de cei care consideră că boala canceroasă e o ficțiune capitalistă ca de niște clovni suprarealiști, la fel cum ne-am amuzat și pe seama altor clovni care acum conduc superputeri. Dar iată că a venit și era postumoristică, în care capacitatea de a râde și-a pierdut efectul sanitar pe care puteam cândva să contăm. Ne-a cam pierit zâmbetul de pe buze. Suntem deja în situația în care e imprudent să fii vocea rațiunii. Riști să îți pierzi pacienții și credibilitatea. Și asta pentru că, odată cu venirea la putere a ideilor post-adevărate, deținătorii lucrușorului derizoriu numit „adevăr” au constatat că au pierdut accesul la inimile oamenilor. Asta am pățit și noi, medicii. Nu știu exact când s-a întâmplat, dar suspectez că lucrurile erau deja înfăptuite demult în momentul când ne-am dat noi seama. Erau câțiva aleși în fața cărora oricine își putea etala în siguranță cele mai profunde temeri și cele mai improbabile speranțe: preotul, doctorul, profesorul – triada clasică, străveche, a afectivității occidentale. Acum însă acel contact direct, foarte intim, ne este interzis. Tot trebuie să ne facem treaba, nu suntem scutiți de obligația asta. Și dacă plecăm, tot trebuie să o facă cineva. Doar că avem sarcina imposibilă de a clădi o relație cu pacienții noștri, care nu mai poate fi nici rațională, pentru că rațiunea s-a devalorizat, nici emoțională, pentru că acea cale nu ne mai e permisă. Alții beneficiază de ea și, oricum, nu suntem noi funcționari publici? Funcționarul public nu accesează emoțiile celui pe care îl slujește, el e întruparea neutralității instituțiilor statului. Legile nu acceptă subtilități, pentru că seamănă prea mult cu compromisurile și transgresiunea.
    Așadar, ce ne așteaptă, dragi colegi, în anul care vine? Nimeni nu știe. Ceva nou, nemaivăzut, oricum. Va trebui, cumva, să ne reinventăm rolul și asta fără să abdicăm în niciun fel de la regulile noastre, de la jurământul depus. Dacă mă întrebați pe mine, cred că va trebui să facem asta cu fiecare pacient, cu fiecare om pe care îl întâlnim, în parte. Răspunsul va fi departe de social, departe de forțele ciudate care bântuie spiritul vremii, în unicitatea individuală. Asta înseamnă că nu vom avea prea curând ghiduri și protocoale potrivite. Va fi greu, riscant, ca mersul pe sârmă. De abia aștept.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC