Atunci când se efectuează o intervenţie coronariană percutană pentru boală coronariană ischemică stabilă sau pentru sindromul coronarian acut, la pacienţi cu fibrilaţie atrială, este necesară asocierea terapiei antiagregante cu cea anticoagulantă. Schemele clasice de tratament includ dubla antiagregare cu aspirină și un inhibitor de receptor P2Y12, în asociere cu anticoagulare orală de tipul inhibitorilor de vitamină K. În studii anterioare s-a dovedit noninferioritatea utilizării, la această categorie de pacienţi, a unei duble terapii cu antiagregant plachetar (inhibitor de receptor P2Y12) și NOAC (dabigatran, rivaroxaban, apixaban), prin comparaţie cu schema clasică de triplă terapie (aspirină, inhibitor de receptor P2Y12, anticoagulant cumarinic). Pentru edoxaban nu existau indicaţii la această categorie de pacienţi.
În cadrul Congresului European de Cardiologie, desfășurat recent la Paris, au fost prezentate rezultatele unui studiu randomizat, multicentric, open-label, de noninferioritate, care a evaluat siguranţa utilizării combinaţiei între edoxaban și un inhibitor de receptor P2Y12 la pacienţii cu fibrilaţie atrială cu necesar de anticoagulare, care au fost supuși recent (în cadrul unui interval de timp între 4 ore și 5 zile) unei intervenţii coronariane percutane cu implantare de stent, pentru boală coronariană ischemică stabilă sau sindrom coronarian acut. S-a utilizat o doză de 60 mg de edoxaban, administrată oral zilnic, în aso­ciere cu un antiagregant în doză uzuală, pe o perioadă de 12 luni.
Doza de edoxaban a fost înjumătăţită la subiecţii ce îndeplineau cel puţin unul dintre următoarele criterii: rata filtrării glomerulare cuprinsă între 15 și 50 ml/min/1,73 m2, greutate corporală sub 60 kg, utilizare concomitentă a unui inhibitor potent de glicoproteină P. Schema clasică de tratament a inclus dozele uzuale de inhibitor de receptor P2Y12 și anticoagulant cumarinic, alături de 100 mg de aspirină administrată oral zilnic, această schemă fiind menţinută timp de una până la 12 luni.
Rezultatele acestui studiu au arătat noninferioritatea dublei terapii cu edoxaban privind riscul de sângerare majoră sau clinic relevantă, pe o perioadă de 12 luni de la iniţiere, prin comparaţie cu schema clasică de triplă terapie menţionată anterior. Nu s-au obţinut diferenţe semnificative statistic între cele două loturi privind evenimentele ischemice. Astfel, toţi antagoniștii de vitamină K au în prezent dovezi că, în asociere cu un inhibitor de receptor P2Y12, sunt cel puţin la fel de eficiente comparativ cu tripla terapie.