Peste 6.300 de oameni au murit din cauza infecţiei cu virusul Ebola de
la începutul epidemiei din Africa de Vest până la 6 decembrie, arată cele mai
recente cifre colectate de OMS. Numărul total al cazurilor confirmate,
probabile şi suspecte în cele trei ţări (Sierra Leone, Liberia, Guineea) a
ajuns la 17.900. În această săptămână, pentru prima dată, numărul cazurilor
documentate în Sierra Leone l-a depăşit pe cel raportat de Liberia.
Time Magazine a ales, ca „persoană a anului“, „luptătorii
Ebola“, pe toţi cei care au intervenit în eforturile de control al epidemiei.
Titlul de „persoană a anului“ merge la individul/grupul cu cel mai mare impact
asupra lumii şi a ştirilor pe parcursul anului.
Epidemia continuă să
se extindă cu rapiditate în vestul Sierrei Leone şi în zona împădurită din
interiorul Guineei. Este nevoie de mai mult personal sanitar care să se alăture
eforturilor internaţionale pentru controlul epidemiei, spun reprezentanţii ONU.
Mai multe unităţi de
tratament vor fi deschise în Sierra Leone şi acolo va fi
nevoie de personal specializat.
În Liberia, preşedintele
ţării, Ellen Johnson Sirleaf, a stabilit ca obiectiv oprirea transmiterii infecţiei
cu Ebola până la sfârşitul anului, o ţintă ce pare nerealistă, dar ar putea fi
utilă ca modalitate de a se asigura că oamenii nu se vor relaxa crezând că
epidemia a fost inversată. Au existat temeri cu privire la posibilitatea ca
aparenta retragere a infecţiei să ducă la revenirea practicilor de igienă
insuficient de severe, ceea ce ar determina o reluare a creşterii epidemiei.
Mobilizarea
supravieţuitorilor
Cei
care au supravieţuit infecţiei cu Ebola sunt resurse valoroase, dar adesea
neglijate în lupta pentru combaterea epidemiei, spune un editorial publicat de International Journal of Epidemiology.
Experţii departamentului de psihiatrie şi epidemiologie de la Universitatea
Columbia din New York susţin că oamenii care s-au vindecat spontan ar trebui
mobilizaţi pentru a grăbi inversarea epidemiei. Numărul supravieţuitorilor a
ajuns de ordinul miilor, rata de recuperare fiind de aproximativ 30% în Africa
de Vest. Editorialul enumeră patru motive pentru care cei care au supravieţuit
infecţiei s-ar putea dovedi vitali în eforturile de control: au dezvoltat
imunitate la actuala tulpină de Ebola şi se pot îngriji de cei bolnavi cu risc
minim, aproape inexistent, de a se reinfecta, fiind practic singurele persoane
„vaccinate“ împotriva infecţiei cu Ebola. Astfel, ar putea servi drept
mediatori între cei infectaţi şi cei sănătoşi, între localnici şi reprezentanţii
sprijinului umanitar internaţional. Pot dona sânge, având, cel mai probabil,
anticorpi protectori şi îi pot ajuta astfel pe cei infectaţi să supravieţuiască
virusului mortal. Deşi încă nu a fost probată eficienţa acestei strategii
terapeutice, imunoterapia pasivă cu sângele supravieţuitorilor ar putea fi un
tratament eficient pentru zecile de mii de oameni la care va ajunge epidemia de
Ebola.
Spre
deosebire de mulţi voluntari internaţionali, supravieţuitorii vorbesc limba
locală, înţeleg dinamicile culturale şi pot fi percepuţi mai favorabil decât
străinii în timpul unei crize definite prin spaimă intensă şi neîncredere la
nivelul comunităţii. Ar putea fi angajaţi ca îngrijitori ai celor bolnavi în
unităţi medicale sau la domiciliu. Pregătirea şi angajarea lor le-ar da, de
asemenea, o sursă de venit, în condiţiile în care cei mai mulţi sunt stigmatizaţi,
iar climatul dominant este sărăcia.
Virusul
s-ar putea replica în mod neobişnuit
Cercetătorii de la Universitatea din Utah au descoperit, în urma unor
analize biochimice şi a unor simulări computerizate, un mecanism probabil şi
exotic ce explică replicarea mai multor virusuri înrudite: Ebola, rujeolă,
rabie. Mecanismul poate fi o ţintă potenţială pentru noi tratamente antivirale în
următorul deceniu. Din păcate, descoperirea nu va avea niciun impact pentru
actuala epidemie, deoarece noile tratamente ar putea fi dezvoltate abia în
cinci-zece ani. Studiul a fost publicat în Public
Library of Science PLOS Computational Biology.
Cercetătorii au studiat virusul stomatitei veziculare (VSV), membru al
familiei de virusuri cu genom ARN liniar nesegmentat cu polaritate negativă,
familie ce include şi virusurile responsabile pentru Ebola, rujeolă, rabie.
Genomul acestor virusuri este o catenă de ARN acoperită de proteine, precum mărgelele
pe un colier. După ce au realizat 20.000 de simulări pe calculator în care
virusul stomatitei veziculare începea să se replice pe diferite căi, autorii
studiului au identificat un mecanism fundamental folosit de VSV şi virusuri înrudite
precum Ebola pentru a se autocopia: odată ce virusul infectează o celulă,
polimerazele alunecă de-a lungul catenei de ARN viral acoperită de proteine până
când ajung la capătul corect al secvenţei. Apoi, pot citi şi transcrie codul
ARN pentru a sintetiza ARNm. Odată ce o polimerază începe să facă asta, se
ciocneşte de alte polimeraze în alunecare, eliberându-le în celulă, până când şi
ele se ataşează de capătul corect al unei secvenţe de ARN şi încep să creeze
copii. Acest lucru îi permite virusului să se replice şi să controleze celula
gazdă infectată. Mecanismul de alunecare contrastează cu alte tipuri de
replicare întâlnite la alte virusuri, în care polimerazele se detaşează cu uşurinţă
de virus în interiorul celulei infectate şi găsesc apoi capătul corect al
ARN-ului pentru a începe replicarea.
Antiviralele, mai
bune ca vaccinurile?
Crearea de vaccinuri este dificilă în cazul virusurilor ARN (HIV, gripa,
cele din familia VSV şi Ebola), deoarece acestea „se pricep“ să treacă rapid
prin mutaţii şi să îşi schimbe proteina specifică pentru a scăpa din calea
vaccinurilor. De pildă, virusul Ebola ce provoacă acum tragedii în Africa
evoluează extrem de rapid din punct de vedere genetic. Prin urmare, o cale mai
sigură decât vaccinurile este de a crea terapii antivirale stabile, ţintind mai
multe zone din maşinăria de replicare, cred autorii studiului menţionat.
