O
asistentă medicală din Spania este prima persoană infectată cu Ebola în afara
Africii. Cazul pune sub semnul întrebării capacitatea sistemului spaniol de sănătate
de a controla potenţiala răspândire a virusului. Asistenta ajutase la
îngrijirea unui preot care contractase infecţia în Africa şi fusese repatriat
în Spania. Persoanele care au venit în contact cu pacienta, inclusiv alţi 30 de
lucrători în sănătate, sunt acum sub atentă monitorizare. Preotul a murit la
scurt timp după ce a ajuns în Spania. Asistenta intrase în salonul pacientului
doar de două ori, o dată după moartea acestuia. Autorităţile naţionale de sănătate
au demarat o investigaţie pentru a afla cum s-a produs transmiterea virusului.
„Mai
multe cazuri de Ebola vor fi înregistrate în Europa. Este inevitabil din cauza
numeroaselor călătorii care se fac dinspre Europa spre ţările afectate şi
viceversa“, a declarat, pentru Reuters,
Zsuzsanna Jakab, directorul Biroului regional OMS Europa. „Se va întâmpla din
nou, dar cel mai important lucru de reţinut este că Europa este o zonă de risc
scăzut şi mai ales partea occidentală a regiunii europene este cel mai bine
pregătită, pe plan mondial, pentru a răspunde febrelor hemoragice virale,
inclusiv Ebola“, a adăugat Jakab.
Peste
375 de profesionişti în domeniul medical au contractat Ebola în epidemia actuală
şi jumătate au murit. Trei supravieţuitori explică, pentru revista Science, că au numai bănuieli cu privire
la modul în care au fost infectaţi şi discută posibilitatea transmiterii în
afara spaţiilor destinate tratamentului pacienţilor cu Ebola, respectiv în unităţile
de primiri urgenţe sau camerele în care se echipează şi dezechipează personalul
medical. Există date puţine privind contagiozitatea diferitelor lichide
corporale şi a factorilor de mediu (precum mobilierul din spital), iar singurul
studiu care a încercat să răspundă la această întrebare a avut rezultate
surprinzătoare. Cele mai contagioase sunt cadavrele, în vreme ce suprafeţele –
dacă nu sunt puternic contaminate cu sânge – sunt surse foarte improbabile de
transmitere a infecţiei. Pregătirea riguroasă a medicilor care merg ca
voluntari în zonele afectate este esenţială. Médecins Sans Frontières, care
practic dă tonul în operarea unităţilor pentru tratamentul Ebola, a avut până
acum doar două cazuri printre angajaţii săi internaţionali, deşi îngrijeşte
majoritatea pacienţilor cu Ebola din Africa de Vest.
Miercuri,
8 octombrie, New York Times a anunţat decesul lui Thomas Duncan, primul pacient
diagnosticat cu Ebola în Statele Unite.
În Nigeria,
eforturile de control al epidemiei au fost un succes. Primul caz a ajuns aici,
ca şi în SUA, cu un avion comercial. Numai că, spre deosebire de pacientul
texan, bărbatul nigerian, Patrick Sawyer, prezenta deja simptome şi era
contagios când a ajuns în Lagos, cel mai mare oraş din Africa, cu o reţea
foarte dezvoltată de transport public. A fost un scenariu de coşmar, existând
temerea scăpării de sub control a infecţiei.
Sawyer
a fost plasat de urgenţă sub carantină şi autorităţile de sănătate publică au
început să caute absolut fiecare persoană care intrase în contact cu el: în
avion, în aeroport, pe drumul spre spitalul privat unde a mers după aterizare.
Procesul urmăririi contactelor a fost prioritatea zero în Nigeria. O listă de
281 de persoane a fost realizată plecând doar de la acest caz index. Fiecare a
trebuit apoi să furnizeze autorităţilor de sănătate, de două ori pe zi, informaţii
actualizate privind starea fizică, prin metode variate, inclusiv mesajele text.
Dacă vreunul nu răspundea sau nu se simţea bine, era verificat, fie de o reţea
a cartierului, fie de lucrători în domeniul sanitar. Abordarea nigeriană a fost
una care a implicat întreaga comunitate, de la armată până la biserică, pe toţi
cei care puteau ajuta în lupta cu virusul. Pentru a evita stigmatizarea pacienţilor,
autorităţile din sănătate au transmis constant mesaje de încurajare către
publicul larg. Pacienţii, familiile lor şi contacţii monitorizaţi erau
portretizaţi ca nişte eroi, cei care aveau să protejeze şi să salveze Nigeria
fiind sinceri, raportând comisiei de sănătate toate informaţiile necesare.
Voluntarii şi profesioniştii în sănătate au realizat aproximativ 18.500 de
vizite faţă în faţă pentru evaluarea posibilelor simptome, potrivit CDC. Lista
de contacte a crescut la 894. După două luni, Nigeria a înregistrat numai 20 de
cazuri confirmate şi probabile, şi doar opt decese. Au trecut deja peste 21 de
zile – perioada maximă de incubaţie – de la confirmarea ultimului caz.
În ciuda unei mai mari mobilizări din partea
comunităţii internaţionale, situaţia din cele trei ţări masiv afectate din
Africa de Vest (Liberia, Sierra Leone şi Guineea) continuă să se deterioreze.
În regiune, numărul cazurilor confirmate, probabile şi suspecte a trecut de
8.000, cu 3.879 de decese, conform celor mai recente statistici OMS.