Prin mușcătura căpușelor, în sânge poate fi transmisă bacteria Borrelia, ce produce boala Lyme. Odata fixata pe piele, căpușa nu transmite imediat bacteria în sange, ci are nevoie între 24 și 72 de ore pentru a infecta gazda.

„Prima măsură de prevenire a bolii este să depistăm căpușa în primele 24 de ore de la fixarea pe tegument și să o extragem. Acest lucru este ușor de făcut dacă seara, dupa ce am fost la iarbă verde, facem dus și căutăm o eventuală excrescență pe piele, trecând ușor cu mâna pe toată suprafața corpului, chiar și prin păr. Dacă descoperim o căpușa, atunci trebuie să o scoatem. Este foarte important să o îndepărtăm fără să-i rupem capul, deoarece există riscul ca acesta să poată transmite în continuare bacteria ce cauzează boala Lyme. Pentru aceasta luăm un tampon de vată și îl imbibăm în alcool sau iod, după care îl punem timp de 5 minute pe căpușă. Prin această manevră căpușa slăbește prinderea de piele și, astfel, reușim să o scoatem ușor prin răsucire în sensul invers acelor de ceasornic”, a explicat dr. Virgil Musta, șef secție boli infecțioase II, Spitalul „Victor Babeș” Timișoara.

În cazul în care căpușa este depistată după câteva zile, este necesar un consult medical pentru începerea unui tratament profilactic.

Potrivit reprezentanților spitalului, boala Lyme, ce poate fi dezvoltată în urma mușcăturii căpușei infectate cu Borrelia, debutează într-un interval cuprins între 3-30 zile de la contact. Se formează o zonă roșie la locul înțepăturii, care are mijlocul mai pal (eritem caracteristic).

„Urmează dureri de cap, de mușchi și de oase, dar și o oboseală accentuată. În evoluție, poate apărea o erupție pe piele și în alte zone ale corpului. În cazul în care nu este tratată la timp, boala poate evolua cu afectare articulară, cardiacă și neurologică”, au precizat aceștia.

În forma avansată, în stadiul 3, evoluția este cronică, apărând leziuni articulare severe, cu deteriorarea articulației, simptome neuro-psihice ca parestezii, amorțeli, pareze, uneori chiar paralizii, mai ales la nivelul feței, tulburări marcate de concentrare și memorie, oboselă cronică extremă, și, mai rar, probleme cardiovasculare, simptome ce afectează calitatea vieții. 20% din cazuri pot evolua ca forme cronice.