Odată cu venirea toamnei, au apărut ştirile
alarmante pentru sectorul sanitar: s-au terminat sumele alocate, nu vor mai fi
bani pentru medicamente şi pentru salariile medicilor până la finalul anului.
În urmă cu câteva zile, ne-am liniştit – un comunicat de presă al Ministerului
Sănătăţii ne anunţa că „MS şi CNAS au găsit soluţii pentru finanţarea unităţilor
sanitare în ultimele două luni ale acestui an“. Apoi am răsuflat uşuraţi, la
rectificarea bugetară: guvernul a prevăzut 150 de milioane de lei la MS. Gata,
cumva Sănătatea şi-a peticit şi de data aceasta „găurile“, dar am avut emoţii
până în ultima clipă: va reuşi?
Tocmai despre acest subiect care „arde“ a
fost organizat un „Health Forum“ (dă
mai bine în engleză, s-au gândit, probabil, organizatorii) cu tema: „Finanţarea
sistemului de sănătate 2013“. La Palatul Parlamentului s-au adunat laolaltă
decidenţi politici, începând cu Victor Ponta, prim-ministru, Victor Zgonea, preşedintele
Camerei Deputaţilor, Eugen Nicolăescu, preşedintele Comisiei pentru buget,
finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, dr. Cristian Buşoi, europarlamentar,
reprezentanţi ai executivului – conf. dr. Alexandru Rafila, secretar de stat în
Ministerul Sănătăţii, dr. Raed Arafat, subsecretar de stat în acelaşi minister,
Liviu Voinea, secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, exponenţi ai
mediului academic medical – prof. dr. Doina Pleşca, decanul Facultăţii de
Medicină din cadrul UMF „Carol Davila“ Bucureşti, prof. dr. Irinel Popescu,
directorul Centrului de chirurgie şi transplant hepatic din Institutul Clinic
Fundeni, prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naţional de
Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“, prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele
Colegiului Medicilor din România, dr. Doru Bădescu, preşedintele Casei Naţionale
de Asigurări de Sănătate, reprezentanţi ai industriei farma – Sorin Popescu
(Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente), Efthymios
Papataxiarchis (Johnson & Johnson România), preşedinţi ai asociaţiilor de
pacienţi – Daniel Andrei (Asociaţia Română de Hemofilie), Cezar Irimia (Federaţia
Asociaţilor Bolnavilor de Cancer din România), Vasile Barbu (Asociaţia Naţională
pentru Protecţia Pacienţilor din România), Cristian Hotoboc (Alianţa pentru Sănătate)
ş.a.
Nu există o ţară în care finanţarea sănătăţii
să acopere toate problemele, am aflat de la prim-ministrul care şi-a luat
angajamentul să stabilească o strategie de investiţie şi cheltuire a resurselor
financiare pe patru ani. Sunt foarte multe lucruri ce pot fi îndreptate numai
prin voinţă, a mai adăugat, declarând că nicio ţară n-are viitor fără educaţie şi
sănătate. Oare nu ştiam? Crizele din sistem se repetă, azi e haos în sistem, cu
consecinţe dezastruoase, ne-a anunţat Valeriu Zgonea. Subfinanţarea este o
problemă reală, deficienţele impun o schimbare majoră. Performanţele sistemului
sanitar au scăzut la niveluri îngrijorătoare, pun în primejdie sănătatea populaţiei;
s-au deblocat posturi, dar paradoxul e că nu se înscriu candidaţi la concurs,
medicii pleacă în străinătate, unde sunt mai bine plătiţi, a sintetizat dsa.
Mai avem speranţe? Ne întrebăm îngrijoraţi. Da, ne-a asigurat că deficienţele
pot fi corectate în timp scurt, condiţia fiind politici naţionale de sănătate
cu larg sprijin popular, după modelul de sănătate european, cu acoperire
universală, solidaritate socială. Obiectivele ar fi: acces echitabil pentru
toate grupele de populaţie la servicii de sănătate, eficacitatea serviciilor,
eficienţa folosirii resurselor, alegerea de către cetăţean a celui mai bun
serviciu medical. Dr. Raed Arafat a recunoscut că sănătatea este un „loc“ unde
există diferite interese, iar pacienţii nu sunt în centru, ci sunt utilizaţi
pentru interesele altora. Ce putem face, când banii sunt puţini? O soluţie, în
opinia sa, este să ne concentrăm pe sectoarele eficiente, dar fără neglijarea
celorlalte. Problema resurselor umane e majoră, iar rămânerea în ţară a
personalului medical trebuie făcută atractivă. Sorin Popescu a argumentat cu
cifre unde suntem în Europa, în ceea ce priveşte procentul din PIB alocat sănătăţii,
consumul de medicamente, medicamentele inovative compensate, speranţa de viaţă:
pe locuri codaşe. Specialistul de la Finanţe a trecut în revistă bunele
practici pentru finanţarea sistemului de sănătate: colectarea veniturilor,
administrare eficientă, achiziţia serviciilor eficiente. Ce-i de făcut? Finanţare
suplimentară prin îmbunătăţirea colectării (cum? nu ni s-a spus, deşi e o
problemă veche, nesoluţionată), surse alternative din venituri private,
programe naţionale de sănătate mai suple, mai bine ţintite, cu accent pe prevenţie,
promovare, achiziţia serviciilor de sănătate şi a medicamentelor prin licitaţii
naţionale. Preşedintele CMR a enunţat sec caracteristicile discuţiilor:
superficialitate, demagogie, ipocrizie, manipulare, afirmând că sistemul de sănătate
e construit pe inechitate şi dând ca exemplu disparităţile rural–urban. Eugen
Nicolăescu a dezvăluit că sistemul sanitar românesc are hibele lui, chiar dacă
vrem sau nu să le vedem: e nerestructurat, cu infrastructuri învechite,
dezechilibrat, defazat între componente, face risipă, nu-şi plăteşte bine
personalul. (Şi noi, care credeam că-i perfect!) Sănătatea este o problemă de
politică publică, guvernul trebuie să-şi asume reformarea, restructurarea în
profunzime a sistemului, o regândire a unei finanţări adecvate. (Ce noutate!)
Un program de îmbunătăţire a sistemului sanitar nu se rezolvă într-un mandat, e
nevoie de o lege de natură constituţională, a mai spus dsa. Conf. dr. Alexandru
Rafila a detaliat atribuţiile unităţii de evaluare a tehnologiilor medicale,
recent înfiinţată în structura MS. Preşedintele CNAS a declarat că regândirea
programelor de sănătate este o prioritate a instituţiei pe care o conduce,
punctând măsurile avute în vedere. Vocea pacienţilor s-a făcut şi ea auzită
prin reprezentanţii prezenţi la forum. Ce doresc ei? Finanţare corectă a
sistemului sanitar, centrare pe pacient, finanţare pentru programele de
screening şi tratament, autonomia medicilor şi a pacienţilor, acces la servicii
medicale, investigaţii şi tratament.
Aşadar, am
asistat, preţ de ore bune, la discuţii, declaraţii, constatări, contraziceri,
nemulţumiri, plângeri, revendicări, acuzaţii, angajamente, promisiuni. A mai
fost bifată o altă adunare la nivel înalt, semn că sănătatea e pe agenda
politicienilor. Mulţi dintre vorbitori au părăsit sala după ce şi-au încheiat
discursul, semn al interesului pentru părerea interlocutorilor şi pentru găsirea
soluţiilor. Ne întrebăm, pe bună dreptate, când se va trece de la vorbe la
fapte? Când va fi mult încercata şi bolnava Sănătate „tratată“ cu adevărat ca o
prioritate de cei care decid, aşa cum este normal?