În plus, membrii reţelei OMS de modelare matematică a pandemiei de gripă 2009 lucrează cu guvernele respective la estimarea ratei de reproducere (Ro), a ratelor de atac, a perioadei de incubaţie şi a timpului de generare, folosind datele referitoare la cazurile de gripă pandemică în funcţie de data apariţiei bolii, numărul de cazuri compatibile cu gripă, ratele de consultaţii şi studiile focarelor apărute în şcoli şi în alte locaţii.
Ratele de spitalizare variază de la foarte scăzute (2,9/100.000 de locuitori în Japonia), acolo unde virusul a circulat vara, la crescute (24,5/100.000 de locuitori în Argentina), acolo unde virusul a circulat iarna. Analizate împreună, ţările din emisfera australă care au experimentat pandemia în cursul sezoanelor de iarnă au avut rate de spitalizare similare, majoritatea de la 10 la 24,5/100.000, mult mai mari decât ţările cu climă temperată din emisfera nordică, unde transmiterea a fost mai puţin intensă în timpul verii. Brazilia, cu climă parţial tropicală şi parţial subtropicală, a raportat cele mai scăzute rate de spitalizare din grup (8,8/100.000). Proporţia pacienţilor care au necesitat terapie intensivă a variat între 10 şi 39%.
Riscul de patologie severă a fost crescut la indivizii care prezentau unele caracteristici. Ratele de spitalizare la copiii sub 5 ani au fost raportate ca fiind cel puţin de două-trei ori mai mari faţă de cele de la alte grupe. Ratele de mortalitate au fost cele mai mari la grupele de vârstă cuprinse între 50 şi 60 de ani. Bolile cronice care predispun indivizii la boala severă au fost similare cu cele din gripa sezonieră. Afecţiuni, cum ar fi: bolile cronice pulmonare, astmul şi diabetul au fost cel mai frecvent regăsite la pacienţii spitalizaţi în majoritatea ţărilor. La fel ca în pandemiile anterioare, sarcina a fost identificată ca un factor de risc pentru boala severă. Deşi este dificil de cuantificat cu precizie nivelul de risc asociat cu sarcina, gravidele par să fie aproximativ de 4–5 ori mai susceptibile de a dezvolta o boală gravă faţă de femeile negravide din populaţia generală, iar acest risc este cel mai mare în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină. America de Nord, Australia şi Noua Zeelandă au raportat că populaţiile autohtone prezintă un risc mult mai mare decât populaţia generală.
La o reuniune din octombrie 2009 de la sediul PAHO (Organizaţia Panamericană de Sănătate) din Washington, care a examinat managementului clinic al infecţiilor cu virusul pandemic H1N1 – 2009, mai mulţi cercetători au indicat faptul că obezitatea poate fi suspectată ca factor de risc pentru boala severă. Rolul exact pe care-l joacă aceasta ca factor de risc independent pentru o gripă severă nu este complet definit, datorită faptului că alţi factori de risc (exemplu – diabetul) sunt frecvent asociaţi cu obezitatea. O caracteristică frapantă a acestei pandemii a fost proporţia importantă de pacienţi (între 27 şi 78%) care au avut o boală gravă, fără ca aceştia să prezinte o patologie asociată cu risc. Această mare discordanţă a fost în parte dată de variaţia observată la afecţiunile incluse de unele ţări în analiză şi de includerea de către alte ţări a afecţiunilor care nu sunt cunoscute să predispună la o patologie severă, cum ar fi hipertensiunea arterială şi hiperlipidemia, în absenţa unei boli cardiace.
Date fiind dificultăţile de detectare a fiecărui caz de infecţie cu virusul pandemic A/H1N1 2009 într-o comunitate, determinarea ratei reale de fatalitate (CFR) pune numeroase probleme. În ciuda acestor dificultăţi, cele mai multe dintre ţări estimează că această rată este sub 0,5%, deşi spectrul este foarte larg. O altă manieră de a examina mortalitatea constă în estimarea numărului de decese în populaţie sau rata de mortalitate. Ratele pentru ţările cu climă temperată din emisfera sudică s-au situat între 1,8 şi 14,6 decese la 100.000 de locuitori. Totuşi, este aproape sigur că estimările numărului de decese sunt semnificativ mai mici decât numărul real şi că nivelul subestimărilor variază de la ţară la ţară. În plus, unele ţări nu raportează cazurile fatale atunci când cauza directă şi imediată a decesului nu a fost considerată gripa, altele, de exemplu Argentina, au raportat toţi indivizii care au murit cu rezultat pozitiv al testării pentru infecţia cu virusul gripal pandemic A/H1N1…
Analizele datelor din ţările emisferelor nordice şi sudice au permis estimarea Ro (aprecierea numărului mediu al infecţiilor determinate de un caz iniţial la debutul epidemiei, care este de ordinul 1,1 la 1,8). În unele situaţii particulare, cum ar fi şcolile, valorile erau mai crescute.
Estimările ratelor clinice de atac ale infecţiilor compatibile cu gripa, într-un număr de ţări, se situează între 7 şi 15%. Estimările pentru timpul de generare sunt concordante în cadrul diferitelor grupe, existând un acord general care indică o perioadă medie de incubaţie a virusului pandemic A/H1N1 cuprinsă între 2,5 şi 3 zile. Mai multe estimări sugerează că perioada medie de incubaţie este între 1,5 şi 2 zile, similară la tulpinile de virus gripal care au circulat anterior. Analizele ratelor de atac secundare în domicilii şi în alte locaţii închise din Hong Kong, Italia, Japonia, Mexic, SUA şi Marea Britanie sunt rezonabil uniforme, între 7 şi 13%. Ratele de atac în şcolile din Japonia, care au fost închise la debutul pandemiei, au fost scăzute, situându-se între sub 1 şi 5,3%, în timp ce în SUA, ratele de atac ale infecţiilor compatibile cu gripa, autonotificate, printre studenţi şi personalul din şcoli au fost mult mai mari. Ratele de atac în populaţiile indigene pot fi, de asemenea, mai mari în comparaţie cu populaţia generală. Sunt necesare mai multe informaţii pentru evaluarea impactului virusului gripal pandemic A/H1N1 – 2009 în astfel de populaţii.
Toate aceste date trebuie interpretate cu prudenţă. În plus, diferenţele inerente dintre ţări cu privire la accesul la îngrijire, disponibilitatea testelor de confirmare şi practicile de internare în spital par foarte probabil să afecteze semnificativ experienţa fiecăreia dintre acestea. Regiunile temperate din nordul Terrei au avut prima introducere a virusului in timpul verii şi au prezentat o transmitere persistentă după aceea.
Supravegherea modificărilor pe care le suferă virusul A/H1N1 include monitorizarea pentru detectarea posibilelor infecţii gripale la animalele susceptibile, mamifere şi păsări, dar şi la oameni. În timp ce majoritatea virusurilor gripale circulante la mamifere infectează preferenţial o singură specie, se ştie că transmiterea interspecii poate interveni.
În plus, infecţiile cu virusul pandemic A/H1N1 au fost raportate la curcanii din Chile şi Canada şi la câteva animale de companie din SUA. Aceste infecţii au reprezentat evenimente izolate şi nu impun riscuri speciale pentru sănătatea oamenilor.
Virusul este omorât la temperatura normală de gătire. Nicio infecţie umană nu a fost corelată cu consumarea produselor de carne sau a celor pregătite adecvat, ori a oricărui alt produs de origine animală. O altă problemă este prezenţa continuă a virusului gripal aviar înalt patogen A/H5N1 în populaţiile de păsări din câteva ţări, unde virusul este endemic. În timp ce nimeni nu poate prezice cum s-ar putea comporta virusul A/H5N1 sub presiunea pandemiei, toate datele de până acum nu indică o interacţiune între aceste două virusuri. Recent, autorităţile din Danemarca au raportat o infecţie cu un nou virus gripal A/H3N2 la vizoni, în câteva ferme. Secvenţierea virusului a demonstrat o combinaţie de gene de la om şi de la porc care nu au fost identificate anterior la virusurile gripale circulante. Testarea muncitorilor din ferme nu a detectat răspândirea virusului la oameni. Dar, incidentul demonstrează evoluţia constantă a virusurilor gripale, potenţialul de modificări surprinzătoare şi nevoia de supraveghere constantă, şi la animale.
Aceste descoperiri recente sugerează faptul că virusurile gripale A la animale şi oameni se comportă ca un set de gene care circulă la mai multe gazde. În acest context, este necesară o monitorizare atentă şi o colaborare apropiată între autorităţile de sănătate publică şi cele veterinare.
Când infecţiile gripale sunt detectate la animalele din ferme, OMS recomandă monitorizarea lucrătorilor pentru simptome de boli respiratorii şi testarea pentru infecţii A/H1N1. FAO şi OIE recomandă ca animalele care prezintă semne de boli să fie examinate şi tratate corespunzător, pentru a permite o recuperare completă înainte să fie transportate sau comercializate. În plus, trebuie prelevate probe de la animale şi oameni infectaţi pentru o completă secvenţiere a genomului virusurilor gripale în scopul detectării unor mutaţii care pot conduce la modificări ale virulenţei, ale spectrului de gazdă sau ale rezistenţei la antivirale. Aceste secvenţieri sunt de asemenea importante pentru a evalua originea posibilă a cazurilor sau a epidemiei.
(Informaţii preluate din BASIC, Buletinul de actualităţi săptămânale a INCDMI „Cantacuzino“, 16 noiembrie 2009, transmis redacţiei)
