Prof. dr. Valeriu Rusu recenzează cartea „50 de idei geniale care au schimbat lumea“ publicată de John Farndon (apărută în traducere şi la o editură românească). Profesorul Rusu insistă, în calitatea sa de recenzent, asupra uneia dintre cele 50 de idei: internetul, o adevărată modă în culegerea informaţiilor medicale: peste 65% din pacienţii francezi, de exemplu, apelează la această „bibliotecă virtuală“.

"> Din link în link am ajuns la „internetul după ureche“ - Viața Medicală
Știri

Din link în link am ajuns la „internetul după ureche“

de Prof. dr. Valeriu RUSU - iun. 14 2013
Din link în link am ajuns la „internetul după ureche“

Prof. dr. Valeriu Rusu recenzează cartea „50 de idei geniale care au schimbat lumea“ publicată de John Farndon (apărută în traducere şi la o editură românească). Profesorul Rusu insistă, în calitatea sa de recenzent, asupra uneia dintre cele 50 de idei: internetul, o adevărată modă în culegerea informaţiilor medicale: peste 65% din pacienţii francezi, de exemplu, apelează la această „bibliotecă virtuală“.

   Din link în link, nimeresc peste surprize de tot soiul. Desigur, şi cu privire la rezultate ale cercetărilor lui Michaell Tordoff şi colaboratorilor săi de la Monnell Institute – Philadelphia. Le voi menţiona într-un alt articol. Deocamdată, incitat de nonşalanţa cu care unii autori mărturisesc că au renunţat definitiv la laborioasa şi meticuloasa scriere a fişelor, precum odinioară, cuceriţi cu totul de net, mă îndrept către John Farndon, absolvent al Colegiului Jesus – Cambridge (Marea Britanie), autor celebru. Zăbovesc doar asupra unei cărţi: „The World’s Greatest Ideea. The Fifty Greatest Ideas That Have Changed Humanity“ (Icon Books Ltd., Londra, 2010) tradusă şi în română sub titlul „50 de idei geniale care au schimbat lumea“ (Ed. Litera International, Bucureşti, 2012). Enumăr câteva dintre aceste idei considerate geniale, prezentate de autor în capitole distincte: Cafeaua şi ceaiul, Căsătoria, Contracepţia, Democraţia, Feminismul, Guvernul, Internetul, Iubirea romantică, Metoda ştiinţifică, Onoarea, Poezia epică, Speranţa, Universităţile. Cu un har rarisim al scrisului, John Farndon e capabil să prezinte cu claritate subiecte de mare complexitate. Un autor la care voi reveni. Cum au evoluat sau involuat aceste idei geniale (şi altele necitate)? Prilej de reflecţie, cu o singură condiţie: accesul la carte (se găseşte greu, dar satisfacţia e sigură). De fapt, există (cum observa Sorin Lavric în rubrica sa „Cronica ideilor“, din România literară nr. 22 din 31 mai 2013) teme atât de bătătorite, că nu le poţi atinge fără riscul de a aluneca în platitudini. Iată un exemplu aflat printre ideile geniale mai sus-citate: Onoarea. „Onoarea – scrie Farndon – nu este un subiect prea des citat de oamenii din zilele noastre, totuşi, în cea mai mare parte a istoriei umane, aceasta a fost considerată cea mai mare virtute a umanităţii, o virtute mult deasupra celorlalte, pentru care merită să mori“. Şi mai departe: „Onoarea pare prea des, mai ales din perspectiva sec. XXI, o simplă postură de macho. De asemenea, aceasta este folosită prea des pentru a ascunde violenţa şi prejudiciul ascunse de anumite acţiuni“.
   Trebuie să ajung însă la internet, firesc, unul dintre cele mai extinse articole din carte. Îmi voi permite chiar o extensie subiectivă despre „internetul după ureche“, ghilimele însemnând şi o susţinere bordeleză (nu cu zeama cu pricina, utilizată încă de pomicultori, amatori sau de meserie). „Nicio altă tehnologie nu a avut vreodată un impact atât de profund şi de rapid asupra unei mase atât de mari de oameni precum a avut internetul“. Urmează, după alte remarci limpezi, şi un pasaj interesant – nu pentru un pescuitor în ape învolburate (am acest nărav), ci întru adevăr: „Desigur, internetul a deschis un adevărat corn al abundenţei de informaţii, însă natura sa extinsă, neîmblânzită, face ca informaţiile să nu fie tot timpul uşor de găsit. La fel, nu se pot verifica autoritatea şi exactitatea materialului, aşa cum se întâmplă în lucrările şi cărţile publicate tradiţional“. Desigur, citatele trunchiate ajută la susţinerea unor opinii subiective. În ce mă priveşte, nu pot fi suspectat de o asemenea mică infamie, deoarece am scris la această rubrică zeci de articole încântat de „era digitală“.
   Dar ce-i cu „internetul după ureche“? Sub un titlu prin care să atragă atenţia – „Internetul e pentru medicină ce e pornografia pentru erotism“ – dr. Bernard Torricelli, internist la Spitalul Universitar din Bordeaux, cuprins în Universitatea Bordeaux II „Victor Segalen“, a început o campanie menită să dezvăluie o adevărată modă: culegerea informaţiilor medicale de pe sumedenia de site-uri existente pe internet. El o face prin viu grai, în ocazii variate, precum şi prin articole publicate în Le Monde sau Le Quotidien du Médecin. Ecouri ale iniţiativei sale sunt menţionate şi în România literară, nr. 20 din 17 mai 2013. Dr. Torricelli observă că pe vremuri pacienţii francezi (majoritatea, o ştiu din experienţă, nu chiar uşor de satisfăcut) angoasaţi, ipohondri sau neîncrezători deschideau dicţionarul Larousse (evident, Larousse médical, tradus cândva şi în română). Citez: „Acum, ei caută repede pe internet confirmarea unui diagnostic, lămurirea unui termen pe care nu-l cunosc sau argumente cu care să-şi contrazică medicul curant“. Dr. Google are o putere de seducţie teribilă. Normal (să zicem), nici medicii nu se lasă mai prejos. Când au scăpări de memorie (adică de informare, observă maliţios dr. Torricelli), ajung tot la Dr. Google. De ce susţine autorul articolului că în medicină internetul este pornografie? Pentru că medicul riscă să simplifice şi să banalizeze o informaţie pe care ar trebui să o transmită în scopul medierii, realizării unei punţi de legătură cu pacientul. Or, internetul, la o simplă căutare, permite accesarea unui fluviu de informaţii contradictorii, culmea atingând-o o serie de forumuri, consecutiv cărora adesea angoasa pacientului creşte, devenind pur şi simplu frică. Medicii se află deja sub influenţa diferitelor tehnici de investigaţie (în mod necesar), de unde un alt motiv de subminare a comunicării medic–pacient.
   Deşi îl admir pe doctorul Torricelli, iată că din link în link ajung la informaţii contradictorii. Un articol recent semnat de Christiane Balagué (vicepreşedinte al Conseil National Numérique) are titlul „France: le Web renforce la relation entre patient et médecin“. Apoi, au apărut mai multe cărţi, cu autori de rezonanţă, care uneori complică şi mai mult dificultăţile relaţiei medic–pacient în era digitală. Sondaje recente arată că francezii, candidaţi la condiţia de pacient, ajung la internet în proporţie de peste 65%. Nu cunosc conduita pacienţilor autohtoni decât indirect. Mă gândesc doar la eventualitatea utilităţii unei traduceri: Alfredo Morabia – „Santé: distinguer croyances et connaisance“ (Odile Jacob, Paris, 2011).
   Închei cu gândul la Bordeaux, de care mă leagă o frumoasă amintire recentă, dar şi neuitând că aici a trăit creatorul eseului modern, Michel de Montaigne (1533–1592). Despre care, mai târziu, Voltaire scria: „Savant într-un secol de ignoranţă, filosof printre fanatici, Montaigne, care a evocat sub numele său slăbiciunile şi nebuniile noastre, rămâne un om care va fi totdeauna iubit“.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe