Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Dicţionar de microbiologie generală şi biologie moleculară (6)

Viața Medicală
Prof. dr. Valeriu RUSU luni, 27 august 2012
   Nu ne despărţim încă de ediţia cea mai recentă a cărţii lui Bruce Alberts şi colab. Începem cu un citat din prefaţă: „La a cincea ediţie a acestei cărţi, ne uimim în faţa informaţiilor acumulate în câţiva ani. Dar noi suntem încă şi mai stupefiaţi şi descurajaţi în faţa sofisticării mecanismelor pe care le întâlnim. Cu cât pătrundem în profunzimea celulelor, cu atât realizăm cât ne mai rămâne să înţelegem. Pe vremea inocenţei noastre, când lucram la prima ediţie, salutam identificarea unei singure proteine – să spunem un receptor – ca un mare pas înainte. Ştim actualmente că fiecare proteină face parte dintr-un complex, cu­prin­zând multe alte pro­teine ce formează sisteme de colabo­rare, reglând activi­tăţile lor în mod subtil şi care sunt menţinute în poziţii specifice prin legă­tura cu proteine de susţinere ce dau uzinei chimice o structură spaţială bine definită“. Să ne limităm la acest citat, deşi întreaga prefaţă e capti­vantă. Acest „pe vremea inocenţei noastre“ – adică în preajma anului 1986 – cred că e mai mult o încu­rajare pentru cititori, pentru că, îmi amintesc, şi prima ediţie era com­plexă, iar cea de faţă e copleşitoare prin revoluţia în materie de molecularizare. Iată câteva date descriptive ale acestei ediţii: 1.601 de pagini (cu numeroase subiecte tratate mai presus decât orice concurenţă; doar un exemplu: „Biologia celulară a infecţiei“ – pp. 1501–24), la care se adaugă un glosar de 40 de pagini, conţinând termenii cheie, subliniaţi în text cu aldine. Toţi aceşti termeni trebuie incluşi în dicţionarele medicale generale. Un index (49 de pagini), cu minuscule extreme, asigură prin aldine accesul la intrarea principală a cuvântului, cuvintele marcate cu F trimit la o figură, cu FF la un set de figuri (în care se combină reprezentări schematice şi imagini ale aceleiaşi structuri celulare obţinute prin diverse tehnici, mai vechi sau mai noi), iar cu T cele ce trimit la tabele. Un volum separat („Carte de exerciţii“), de 587 de pagini, scris de John Wilson şi Tim Hunt (colaboratori la „Biologia moleculară a celulei“), conţine soluţiile problemelor de la sfârşitul fiecărui capitol al cărţii de bază, în număr de peste 2.000, acestea fiind organizate în categoriile următoare: definiţii, adevărat/fals, exerciţii de reflecţie, calcule, analize de date. Toate soluţiile problemelor din „Cartea de exerciţii“ sunt prezentate într-un CD asociat acesteia.
  Pentru că, în curând, se va împlini un secol de la naşterea lui George Emil Palade (n. 19 nov. 1912, la Iaşi; d. la vârsta de 95 de ani, la Del Mar, California, SUA), să ne reamintim că el este întemeietorul biologiei celulare moderne şi personalitatea cu cea mai mare influenţă în dezvoltarea acestui domeniu. Profesorul Palade afirma că „bolile sunt malfuncţii celulare cumulate“, iar „funcţiile trebuie înţelese prin structuri şi structurile prin funcţii“. Cu certitudine, George Emil Palade a avut o influenţă determinantă asupra elaborării cărţii lui Bruce Alberts, deoarece au lucrat împreună ca editori ai revistei Annual Review of Cell Biology. G. Em. Palade a fost un vizionar: „prin analiza bolilor la nivel celular devine posibilă împlinirea unui vis de secole – înţelegerea acestora ca rezultat al disfuncţiilor celulare“.
   „Biologia moleculară a celulei“ nu a fost tradusă în română, iar în prezent nu-i nicio speranţă. Dar răsunetul ei internaţional a ajuns, în mod firesc, şi la noi, cartea a circulat (iar acum observ că au devenit accesabile pe net, cu ceva efort de căutare, fragmente consistente din carte, în limba engleză), fiind utilizată frecvent, textul iniţial prelucrat rareori (sper) cu o dilematică utilizare a ghilimelelor. După cum prea bine se ştie, în cazul publicaţiilor ştiinţifice este necesar şi acordul autorilor pentru preluarea oricăror date (figuri, tabele, grafice). Pe care, cel mai adesea, aceştia îl acordă cu amabilitate.
   În continuare, un comentariu ce poate stârni reacţii adverse – nu în masă, ci doar într-o zonă limitată a disciplinelor biomedicale fundamentale. În observaţia ce urmează, mă aflu în deplin acord cu acad. O. V. Popescu, recunoscându-i chiar prioritatea, deoarece şi-a exprimat – cu francheţea ce-l caracterizează – opinia, în faţa colegilor dintr-un anumit centru universitar. Este vorba de o confuzie sau o interpretare greşită a titlului cărţii lui Bruce Alberts şi colab., Molecular Biology of the Cell. Foarte uşor de tradus în română: „Biologia moleculară a celulei“. Or, există la noi în ţară discipline denumite „Biologie celulară şi moleculară“. Ceea ce nu înseamnă doar studiul exclusiv al celulei, ci şi cel al biologiei moleculare. Chiar dacă unii nu acceptă că „Biologia moleculară nu este prin ea însăşi o disciplină, ci expresia comodă pentru a desemna molecularizarea biologiei“ (citat din articolul precedent), omeneşte este imposibil să înţelegi şi să stăpâneşti mulţimea crescândă de concepte şi tehnici, adesea cu origine în chimie şi în fizică, precum şi aparatele modulare hibride, din unele laboratoare de cercetare puternice, pe care nu le găseşti în niciun catalog de aparatură. Apoi, totul în biologie şi medicină se molecularizează. De pildă, după anul 2000, revista cel mai bine cotată ISI din lume, European Journal of Nuclear Medicine a devenit European Journal of Nuclear Medicine and Molecular Imaging. Evident, imaginile moleculare din medicina nucleară se obţin cu o aparatură şi cu radiofarmaceutice ce nu sunt la îndemâna oricărui nuclearist. Dar viitorul sună bine în acest domeniu.
   Revenind la aspiraţia unor discipline de biologie celulară şi moleculară, ea nu trebuie retezată cu totul. Nu pentru că e greu să-mi imaginez că, după acest articol, disciplinele respective vor opta pentru o denumire realistă. Ci, deoarece este posibil ca unii dintre membrii colectivelor respective să stăpânească o anumită tehnică de biologie moleculară (după un necesar stagiu în străinătate) pe care s-o prezinte nu numai studenţilor, dar şi doctoranzilor.
   Una e să citeşti şi cu totul altceva să înţelegi, după ce ai lucrat efectiv. Evoc ceva din experienţa proprie: am lucrat efectiv (adică direct) tehnicile de criofractură în vid (freeze-etching) şi microanaliză nucleară, utilizând ca model experimentul eritrocitul matur de om. Şi m-am confruntat cu o mulţime de dificultăţi, îndeosebi artefacte, de care depinde acurateţea rezultatelor. După cum, am ajuns la lectura critică a articolelor publicate de diverşi autori pornind de la rezultatele obţinute cu aceste tehnici.
   Închei cu optimism: tehnicile de biologie moleculară trebuie propagate de cei competenţi. Mă gândesc la tinerii plecaţi pe meleaguri mai favorabile (consacraţi într-un domeniu precis al biologiei moleculare) care, sunt convins, nu-şi uită alma mater, chiar dacă pe mentorii din tinereţe (dacă au fost) i-au cam şters din memorie.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.