Continuând prezentarea Dicţionarului de microbiologie generală şi biologie moleculară – autori: acad. Gheorghe Zarnea şi acad. Octavian V. Popescu – dl prof. dr. Valeriu Rusu analizează originea şi semnificaţia unor cuvinte precum microb, microorganism saumicrobiom, în cadrul rubricii Lexis.

 "> Dicţionar de microbiologie generală şi biologie moleculară (2) - Viața Medicală
Știri

Dicţionar de microbiologie generală şi biologie moleculară (2)

de Prof. dr. Valeriu RUSU - iul. 20 2012
Dicţionar de microbiologie generală şi biologie moleculară (2)

Continuând prezentarea Dicţionarului de microbiologie generală şi biologie moleculară – autori: acad. Gheorghe Zarnea şi acad. Octavian V. Popescu – dl prof. dr. Valeriu Rusu analizează originea şi semnificaţia unor cuvinte precum microb, microorganism saumicrobiom, în cadrul rubricii Lexis.

 

     După ce în primul articol am încercat o prezentare generală a Dicţionarului, în continuare mă voi referi la mai multe aspecte care, sper, interesează direct cititorii „Vieţii medicale“.
     Încep, nu întâmplător, cu titlul Dicţionarului, numai aparent neobişnuit. În realitate, cartea s-a născut din iniţiativa regretatului acad. G. Zarnea, care, în 1983, adică în urmă cu 29 de ani, publica la Edit. Acad. RSR primul volum al Tratatului de Microbiologie Generală, pe vremea când acad. O. V. Popescu era un tânăr cercetător, după ce absolvise o facultate de biologie moleculară. Prin urmare, cartea conţine două direcţii distincte, Microbiologie generală şi Biologie moleculară, aflate însă în deplină armonie.
     Fără să complic textul articolului, este cert că o carte citată de autori: Oxford Dictionary of Biochemistry and Molecular Biology, Smith A. D. (managing editor), Oxford University Press, 1997 (am la îndemână ediţia revizuită din 2000) are mai multă greutate în plan cognitiv, deoarece procesele biochimice sunt universale în lumea vie. Ce să mai spunem despre fiziologie, care absoarbe şi integrează armonios toate progresele din cercetare? Mai mult, relaţiile inter-, trans- şi supradisciplinare probează forţa acestor ştiinţe, exemplele posibile fiind numeroase.
     Dar să revin la Dicţionar, pornind de la termenul de microb propus de medicul chirurg Emmanuel Sedillot (1804–1883). Fervent partizan al genialului Pasteur, el a obţinut acordul acestuia (în 1878) pentru cuvântul microb (utilizat într-un articol publicat în „Compte rendu hebdomadaire des séances de l’Académie des sciences“), prin care desemna agenţii microscopici patogeni. Deşi era greşit, incorect etimologic („viaţă scurtă“ din gr. mikros– mic şi bios – viaţă), el a fost menţinut la recomandarea lui Emile Littré (1881) „de a-l lăsa să se apere singur“. Ar fi însă nedrept să nu adăugăm că Littré, medic (fost intern al Spitalelor din Paris), dar şi lingvist de seamă, membru al Academiei franceze, decenii în şir, ziua exercita medicina gratuit, iar noaptea traducea sau scria opere originale. Amintesc doar coordonarea traducerii operei complete a lui Hipocrat în zece volume şi Dictionnaire de la langue franÎaise (1873), o extraordinară reuşită lexicografică, apreciată şi în prezent.
     Termenul corect este microorganism, dar microb circulă şi azi, iar adj. microbian, cel puţin în medicină rezistă definitiv. Dar mai bine să căutăm în dicţionarul medical nr. 1 în lume, Dorland’s  (ed. 32, 2012). Începem cu microbe: 1) microorganism; 2) uneori restrâns la micro­organismele cauze ale bolilor. Urmează microbial – care aparţine sau e deter­minat de microbi; microbian sin. cu microbial, ca şi microbic. În română se utilizează, evident, doar microbian.
     Pentru că asupra terme­nului corect microorganism există dispute, iată definiţia din Dicţionar: „grup vast şi eterogen de organisme cu morfologie, activitate bio­logică şi poziţie sistematică diferite, având drept ca­ractere comune dimensiu­nile microscopice, care le fac invizibile cu ochiul liber; organizare, în general, uni­celulară şi structură internă relativ simplă. Termen lipsit de semnificaţie taxonomică. Include bacteriile, ARCHAEA, fungii (MUCEGAIURI şi LEVURI), MICROALGELE şi protozoarele (PROTOZOA, n.n.). VIRUSURILE şi agenţii infecţioşi subvirali (VIROIZI, VIRINO, VIRUSOIZI, PRIONI) nu sunt microorganisme“. Să remarcăm complexitatea definiţiei. Cuvintele scrise cu majuscule au intrări distincte înDicţionar. În definiţia termenului VIRUS se rezolvă limpede o dispută (dacă virusurile au viaţă proprie); citez doar prima frază din cuprinzătorul articol: „categorie specifică de agenţi infecţioşi neanimaţi, diferiţi de microorganisme, prezentând caractere discriminatorii care marchează diferenţe absolute faţă de proprietăţile acestora“. Mă uit din curiozitate şi la PRION. Descoperirea prionilor, un nou principiu biologic al infecţiei, i-a adus americanului Stanley B. Prusiner (n. 1942), în 1997, calitatea de laureat unic (caz rar în prezent) al premiului Nobel pentru Medicină. Totuşi, unii cercetători îşi exprimă, mai voalat sau deschis, rezerve asupra acestei descoperiri. În Dicţionar, prion ocupă o pagină şi jumătate, dar articolul se încheie astfel: „Majoritatea specialiştilor susţin, în continuare, modelul de structură şi mecanismele de formare a prionilor propuse de Prusiner (1982, 1990)“. Observaţie corectă.
     În altă ordine de idei, să regretăm soarta termenului microorganism, important, dar fără valoare taxonomică, adică inutil în teoria şi practica clasificării organismelor.
     Virăm acum către termenul de microbiologie, cuprins în titlul Dicţionarului. Definiţia sa fiind foarte cunoscută, enumerăm doar numeroasele domenii ale acestei ştiinţe, consemnate în carte: microbiologia insectelor, microbiologia spaţiului cosmic, microbiologia industrială, microbiologia marină, microbiologia sistemică. Cred că lipseşte microbiologia medicală. Pe lângă faptul că, la dezvoltarea microbiologiei, au contribuit mulţi medici, inclusiv din ţara noastră. Începând cu Victor Babeş (1854–1926), prezentat de autori printr-o densă microbiografie şi menţionat în toate dicţionarele de microbiologie sau medicale din lume. Iar medicul Robert Koch (1843–1910), laureat Nobel pentru Medicină în 1905, este unul dintre întemeietorii microbiologiei ca ştiinţă.
     Şi totuşi, urmează o surpriză în relaţie cu microbiologia medicală, pornind de la termeni incluşi în Dicţionar: microbiom şi microbiomul uman. Microbiomul reprezintă o „denumire propusă pentru genomul colectiv al unor microorganisme, cum sunt cele care populează intestinul gros uman (...) care reprezintă 1013–1014microorganisme, fiind ecosistemul cel mai colonizat din natură. Conţine de 100 de ori mai multe gene decât genomul uman, multe cu rol important în fiziologia organismelor respective“. Iar microbiomul uman reprezintă „primul studiu sistematic, The Microbiom Project, iniţiat de Turnbaugh şi colab. (2007), vizează identificarea microorganismleor prezente în 15–18 localizări ale organismului (piele, gură, intestin, vagin etc.), diversitatea lor şi factorii care o influenţează, modificările ce apar în timp, în condiţii de sănătate sau de boală“. Iată microbiologia medicală, în stare pură. Alţi termeni în relaţie cu microbiomul uman incluşi şi amplu definiţi în Dicţionar: microbiota bucală, m. căilor genito-urinare inferioare, m. căilor respiratorii, m. colonului, m. fe­calelor, m. gastrică, m. genito-urinară, m. intestinului subţire, m. ochiului, m. pie­lii, m. urechii, m. vaginului.
     Dar cea mai curajoasă ipoteză legată de microbiomul uman aparţine cercetătorului Michael D. Gershon, profesor, şeful Departamentului de anatomie şi biologie celulară la Universitatea Columbia (NY). El a scris, cu intuiţie şi serendipitate, dar şi în deplină libertate academică, în 1999, cartea „The Second Brain“ (editată la Harper Collins Book).
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe