După ce în primul articol am încercat o
prezentare generală a Dicţionarului, în
continuare mă voi referi la mai multe aspecte care, sper, interesează direct
cititorii „Vieţii medicale“.
Încep, nu întâmplător, cu titlul Dicţionarului, numai aparent neobişnuit.
În realitate, cartea s-a născut din iniţiativa regretatului acad. G. Zarnea,
care, în 1983, adică în urmă cu 29 de ani, publica la Edit. Acad. RSR primul
volum al Tratatului de Microbiologie
Generală, pe vremea când acad. O. V. Popescu era un tânăr cercetător, după
ce absolvise o facultate de biologie moleculară. Prin urmare, cartea conţine
două direcţii distincte, Microbiologie
generală şi Biologie moleculară,
aflate însă în deplină armonie.
Fără să complic textul articolului, este
cert că o carte citată de autori: Oxford
Dictionary of Biochemistry and Molecular Biology, Smith A. D. (managing
editor), Oxford University Press, 1997 (am la îndemână ediţia revizuită din
2000) are mai multă greutate în plan cognitiv, deoarece procesele biochimice
sunt universale în lumea vie. Ce să mai spunem despre fiziologie, care absoarbe
şi integrează armonios toate progresele din cercetare? Mai mult, relaţiile
inter-, trans- şi supradisciplinare probează forţa acestor ştiinţe, exemplele
posibile fiind numeroase.
Dar să revin la Dicţionar, pornind de la termenul de microb propus de medicul chirurg Emmanuel Sedillot (1804–1883).
Fervent partizan al genialului Pasteur, el a obţinut acordul acestuia (în 1878)
pentru cuvântul microb (utilizat într-un
articol publicat în „Compte rendu hebdomadaire des séances de l’Académie des
sciences“), prin care desemna agenţii microscopici patogeni. Deşi era greşit,
incorect etimologic („viaţă scurtă“ din gr. mikros– mic şi bios – viaţă), el a fost
menţinut la recomandarea lui Emile Littré (1881) „de a-l lăsa să se apere
singur“. Ar fi însă nedrept să nu adăugăm că Littré, medic (fost intern al
Spitalelor din Paris), dar şi lingvist de seamă, membru al Academiei franceze,
decenii în şir, ziua exercita medicina gratuit, iar noaptea traducea sau scria
opere originale. Amintesc doar coordonarea traducerii operei complete a lui
Hipocrat în zece volume şi Dictionnaire
de la langue franÎaise (1873), o extraordinară reuşită lexicografică,
apreciată şi în prezent.
Termenul corect este microorganism, dar microb
circulă şi azi, iar adj. microbian,
cel puţin în medicină rezistă definitiv. Dar mai bine să căutăm în dicţionarul
medical nr. 1 în lume, Dorland’s (ed. 32, 2012). Începem cu microbe: 1) microorganism; 2) uneori
restrâns la microorganismele cauze ale bolilor. Urmează microbial – care aparţine sau e determinat de microbi; microbian sin. cu microbial, ca şi microbic.
În română se utilizează, evident, doar microbian.
Pentru că asupra termenului corect microorganism există dispute, iată
definiţia din Dicţionar: „grup vast şi
eterogen de organisme cu morfologie, activitate biologică şi poziţie
sistematică diferite, având drept caractere comune dimensiunile microscopice,
care le fac invizibile cu ochiul liber; organizare, în general, unicelulară şi
structură internă relativ simplă. Termen lipsit de semnificaţie taxonomică.
Include bacteriile, ARCHAEA, fungii (MUCEGAIURI şi LEVURI), MICROALGELE şi
protozoarele (PROTOZOA, n.n.). VIRUSURILE şi agenţii infecţioşi subvirali
(VIROIZI, VIRINO, VIRUSOIZI, PRIONI) nu sunt microorganisme“. Să remarcăm
complexitatea definiţiei. Cuvintele scrise cu majuscule au intrări distincte înDicţionar. În definiţia termenului
VIRUS se rezolvă limpede o dispută (dacă virusurile au viaţă proprie); citez
doar prima frază din cuprinzătorul articol: „categorie specifică de agenţi
infecţioşi neanimaţi, diferiţi de microorganisme, prezentând caractere
discriminatorii care marchează diferenţe absolute faţă de proprietăţile
acestora“. Mă uit din curiozitate şi la PRION. Descoperirea prionilor, un nou
principiu biologic al infecţiei, i-a adus americanului Stanley B. Prusiner (n.
1942), în 1997, calitatea de laureat unic (caz rar în prezent) al premiului
Nobel pentru Medicină. Totuşi, unii cercetători îşi exprimă, mai voalat sau
deschis, rezerve asupra acestei descoperiri. În Dicţionar, prion ocupă o
pagină şi jumătate, dar articolul se încheie astfel: „Majoritatea specialiştilor
susţin, în continuare, modelul de structură şi mecanismele de formare a
prionilor propuse de Prusiner (1982, 1990)“. Observaţie corectă.
În altă ordine de idei, să regretăm soarta
termenului microorganism, important,
dar fără valoare taxonomică, adică inutil în teoria şi practica clasificării
organismelor.
Virăm acum către termenul de microbiologie, cuprins în titlul Dicţionarului. Definiţia sa fiind foarte
cunoscută, enumerăm doar numeroasele domenii ale acestei ştiinţe, consemnate în
carte: microbiologia insectelor, microbiologia spaţiului cosmic, microbiologia
industrială, microbiologia marină, microbiologia sistemică. Cred că lipseşte
microbiologia medicală. Pe lângă faptul că, la dezvoltarea microbiologiei, au
contribuit mulţi medici, inclusiv din ţara noastră. Începând cu Victor Babeş
(1854–1926), prezentat de autori printr-o densă microbiografie şi menţionat în
toate dicţionarele de microbiologie sau medicale din lume. Iar medicul Robert
Koch (1843–1910), laureat Nobel pentru Medicină în 1905, este unul dintre întemeietorii
microbiologiei ca ştiinţă.
Şi totuşi, urmează o surpriză în relaţie cu
microbiologia medicală, pornind de la termeni incluşi în Dicţionar: microbiom şi microbiomul uman. Microbiomul reprezintă o „denumire propusă pentru genomul colectiv
al unor microorganisme, cum sunt cele care populează intestinul gros uman (...)
care reprezintă 1013–1014microorganisme, fiind ecosistemul cel mai
colonizat din natură. Conţine de 100 de ori mai multe gene decât genomul uman,
multe cu rol important în fiziologia organismelor respective“. Iar microbiomul uman reprezintă „primul
studiu sistematic, The Microbiom Project,
iniţiat de Turnbaugh şi colab. (2007), vizează identificarea microorganismleor
prezente în 15–18 localizări ale organismului (piele, gură, intestin, vagin
etc.), diversitatea lor şi factorii care o influenţează, modificările ce apar în
timp, în condiţii de sănătate sau de boală“. Iată microbiologia medicală, în
stare pură. Alţi termeni în relaţie cu microbiomul uman incluşi şi amplu definiţi
în Dicţionar: microbiota bucală, m. căilor
genito-urinare inferioare, m. căilor respiratorii, m. colonului, m. fecalelor,
m. gastrică, m. genito-urinară, m. intestinului subţire, m. ochiului, m. pielii,
m. urechii, m. vaginului.
Dar cea mai curajoasă ipoteză legată de microbiomul uman aparţine cercetătorului
Michael D. Gershon, profesor, şeful Departamentului de anatomie şi biologie
celulară la Universitatea Columbia (NY). El a scris, cu intuiţie şi
serendipitate, dar şi în deplină libertate academică, în 1999, cartea „The
Second Brain“ (editată la Harper Collins Book).