La exact 21,40 ora Franței, Hélène, tânără
medic chirurg, comandase o cafea în așteptarea unei prietene. Ea se afla chiar
pe terasa vizavi de locul unde aveau să înceapă atentatele care au zguduit
Parisul la 13 noiembrie 2015. În același timp, Vanessa, asistentă medicală,
intra pe ușa unui restaurant și saluta mai mulți colegi, iar Mathieu, medic în
Terapie Intensivă, lua masa în familie.
I-am întâlnit pe toți trei la Spitalul „Saint
Louis“, unde victimele veneau una după alta. Era mai multă liniște decât
gălăgie. Pe măsură ce noaptea se transforma în dimineață, dimensiunile
dezastrului se conturau sub ochii noștri. Alți colegi, rezidenți și asistente
ni se alăturau, traversând barajele de poliție.
Un studiu al Fundației Common Cause a interogat
o mie de persoane în legătură cu valorile cu care acestea se identifică. 74% au
răspuns că împărtășesc valori altruiste de tipul justiție și echitate socială.
Partea interesantă a studiului este că, întrebați ce motivații cred că îi animă
pe semenii lor, 78% au răspuns: faimă, bani și putere. Cu alte cuvinte, când
vine vorba despre necunoscuți, avem tendința să îi suspectăm de mizantropie.
Care este motivul? Majoritatea celor care domină viața publică, aproape prin
definiție, au o preocupare exagerată pentru notorietate și bani. Deși
reprezintă un procent infim din societate, frecvența cu care ei apar în media
creează impresia că sunt ubicui și prin urmare reprezentanții tipici ai societății.
Cei cu comportamente generoase sunt prezentați sub forma unor eroi providențiali,
excepționali, cu însușiri supraumane, care apar episodic să contrabalanseze
natura barbară a lumii.
Credința că egoismul este un instinct uman
predominant este foarte utilă autorităților economice și politice, care
justifică adesea excesele de inegalitate în tratarea oamenilor prin teorii
fanteziste despre o natură umană coruptă, implacabilă. Mișcările sociale de
revoltă sunt adesea discreditate prin lozinci de tipul „sunt vânduți“ sau „au
interese ascunse“. Dacă nu ar exista autoritățile, care să cârmuiască prin legi
aspre și să vegheze la binele comun, oamenii s-ar pune pe prădat și jefuit,
căci așa sunt ei în starea naturală, mânați numai de propriul interes.
Nu sunt pe cale să susțin o inocență angelică
a omului, însă, contrar imaginii dominante, în situații dificile de viață
(incendiul din București sau atentatele din Paris) oamenii sunt generoși, poate mai mult decât
în viața de zi cu zi. Acest tip de legături umane constituie baza unui model de
societate în care valorile comune în viață sunt fundamentale.
