Pentru
cei interesaţi de conexiuni multidisciplinare în ştiinţele umaniste, avem o
veste bună: a apărut nr. 1/2012 (vol. XVII) al revistei PHILOBIBLON – TransylvanianJournal of Multidisciplinary Research in
Humanities (Subtitlul este „Trecut pentru viitor. Provocarea culturii“),
editată de Departamentul de cercetare al Bibliotecii Centrale Universitare
„Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca. Înfiinţată în 1996, publicaţia se doreşte „un
forum particular al sondării sensurilor lumilor şi a vieţilor noastre umane,
problematizate prin cercetări multidisciplinare de istorie, filosofie,
antropologie, etică, comunicare umană, lingvistică, de teorie şi critică
literară, de teoria şi critica artelor, dar şi prin investigaţii aparţinând
acelor aspecte ale ştiinţelor care implică perspective deopotrivă filosofice,
istorice, antropologice şi culturale, inclusiv (…) medical humanities. Şi care sunt asumate de revistă împreună cu
investigaţii purtate asupra înregistrărilor, documentelor etc. din colecţiile
unor biblioteci şi arhive. Studiile promovate în revistă au, de aceea, chemarea
de a cerceta multidisciplinar nu doar colecţii istorico-documentare, ci să
problematizeze, să reformuleze sensurile şi misiunile – istorice şi actuale! –
ale instituţiilor şi profesiilor bibliotecare.
Revista are însă şi scopul de a oferi un cadru multidisciplinar de manifestare şi
comunicare internaţională pentru cercetători din universităţile clujene, dar şi
din Transilvania, din România şi din ţările limitrofe, în domeniul multidisciplinar al ştiinţelor umane,
afirmând şi dezvoltând astfel caracterul multietnic şi multicultural al
universităţii şi al regiunii aflate în plin proces de aliniere internaţională“.
Aşadar, scopuri ambiţioase, mărturisite, împlinite în cele 316 pagini ale
acestui număr.
Editorialul, semnat de
redactorul şef, conf. univ. István Király, anunţă că articolele publicate în
secţiunea principală a revistei („Om – carte – cunoaştere – societate“) pot
avea subtitlul „Delicatese ale istoriei, memoriei şi criticismului textual“.
Subtitlul este inspirat, în principal, de studiul Luminiţei Florea (Eastern
Illinois University, Charleston), dedicat conexiunii dintre muzică, farmacie şi
mirodenii în Evul Mediu: „O sărbătoare a simţurilor – măcinarea condimentelor şi
amestecarea consonanţelor în lucrările teoretice ale lui Jacques de Liège“.
Experienţele senzoriale din tratatele de teorie medievale şi renascentiste
implică auzul, văzul şi, deseori, mirosul. În lucrarea analizată, au fost
amestecate teoria muzicală, gătitul şi farmacia. Conform teoreticianului
muzicii din secolul 14, Jacques de Liège, senzaţiile gustative ce se acumulează
după mai multe mese duc la o satisfacţie gastronomică mai mare; frecarea
repetată şi mărunţirea amplifică mirosul eliberat de speciile aromatice.
Intelectul ar trebui să lucreze similar: repetarea şi acumularea concordanţelor
analizate anterior şi învăţate trebuie aplicate mai departe pentru mai buna învăţare
a celor ce urmează. Bucuria derivată din ascultarea amestecurilor de sunete
este similară satisfacţiei unei experienţe culinare epicuriene, a reţinerii
unor amestecuri aromate delicate în cerul gurii.
Arhitectul Gheorghe Vais (Facultatea de Arhitectură şi
Planificare Urbanistică, Universitatea Tehnică Cluj) ne vorbeşte despre „Casa cărţilor
– metamorfoza spaţiului bibliotecilor medievale“. Apariţia de noi biblioteci
europene şi configurarea lor spaţială, la începutul Evului Mediu, a fost
datorată creştinilor din Occident, mai exact primelor mănăstiri ridicate în
Italia, în secolul 6. La început, au fost adăpostite de spaţiul mic al armarium, apoi s-au mărit ca urmare a
creşterii cantităţii de cărţi, ocupând o cameră întreagă, situată în galeriile
de la mănăstire, în imediata apropiere a bisericii. Apariţia unei structuri
special concepute pentru bibliotecile medievale a avut loc la începutul
secolului 15, cu ridicarea de noi clădiri, cum ar fi bibliotecile monastice şi
cele ale colegiilor. Acestea au fost separate de restul complexului şi
cuprindeau un spaţiu alungit pe etajul superior, desemnat pentru stocarea şi
lectura cărţilor. Această activitate necesita mobilier specializat, care, prin
scop şi aspect, a generat proiectarea pupitrelor (stranelor), probabil cea mai
importantă inovaţie a Evului Mediu cu privire la configurarea tipului de
construcţie arhitecturală pentru biblioteci.
Zsuzsanna
Tóth, cercetător-restaurator la Biblioteca Naţională „Széchényi“ din
Budapesta, prezintă stadiile restaurării codexului medieval Apor (una din cele
mai timpurii înregistrări în limba maghiară), finalizată ca un proiect comun
aparţinând Bibliotecii Naţionale „Széchényi“, Muzeului Naţional Secuiesc Sfântu
Gheorghe şi Bibliotecii Naţionale a României.
Elena
Chiaburu (Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi) a studiat modul în care erau
oglindite viaţa şi moartea în inscripţiile funerare în Moldova înainte de 1859.
Majoritatea acestor inscripţii aveau caracter religios, erau scrise în limbajul
cultural al timpului, în proză sau versuri, reflectau anumite mentalităţi şi
dovedeau educaţia celor care le comandaseră. Ele nu oferă date comparabile cu
cele din documentele narative şi diplomatice ale timpului, dar precizia
detaliilor biografice şi genealogice este mai mare. Autoarea a ajuns la
concluzia că mortalitatea infantilă şi juvenilă era mare, dar a găsit şi
exemple de vitalitate neobişnuită, persoane care au trăit 100 de ani. Mai mult,
textele funerare ilustrează circumstanţele în care protagoniştii au primit
consideraţia comunităţii.
„Viaţa cotidiană
şi calitatea vieţii în boala Parkinson“ este subiectul abordat de Anamaria
Susin (UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca). Obiectivul studiului a fost
descrierea vieţii acestor pacienţi prin prisma activităţilor zilnice, a
nivelului general de coabitare şi a stării de bine, în corelaţie cu stadiul şi
durata bolii, dar şi cu statusul cognitiv. Au fost selectaţi 16 pacienţi,
reprezentativi, cărora le-au fost administrate chestionarele PDQ-39 şi IADL.
Afectarea cognitivă a fost determinată prin MMSE. Studiul evidenţiază stadiul
precoce de reducere a calităţii vieţii prin afectarea activităţilor zilnice
prin tulburările motorii, reactivitatea emoţională cauzată de boală şi
prognostic, şi stigmatizarea pacienţilor. Femeile par a fi mai afectate decât bărbaţii
în ceea ce priveşte activităţile cotidiene şi calitatea vieţii, poate din cauză
că demoralizarea la dizabilitate, pierderea autonomiei sau abandonul scopurilor
vieţii sunt mai puternic simţite de acestea. Pacienţii sunt afectaţi emoţional în
toate stadiile, deseori doar pe o perioadă limitată şi secundar unor circumstanţe
psihosociale adverse, precum stresul şi pierderea, sau dezamăgirea la eşecul
traiului după propriile aşteptări. Calitatea vieţii este afectată de la început,
iniţial prin perturbările motorii ce cauzează deteriorarea activităţilor
zilnice sau sentimente negative. Mai târziu în cursul bolii, instrumentele de
comunicare scăzute, deteriorarea progresivă a cogniţiei, disconfortul fizic şi
dependenţa crescândă dau o proastă calitate a vieţii pacienţilor cu boală
Parkinson. Cei cu boală în stadiile de început au o mai bună calitate a vieţii,
o mai bună capacitate de a desfăşura activităţile zilnice, comparativ cu cei în
stadiul final. Dar, în orice stadiu, rapida deteriorare de la orice nivel sau
complicaţiile tratamentului ori înrăutăţirea simptomelor determină scăderea
calităţii vieţii.
Roxana
Bălăucă (cercetătoare la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga“
Cluj-Napoca) aduce în atenţia cititorilor două manuscrise necunoscute până
acum, din colecţiile bibliotecii unde lucrează, ce fac parte din jurnalul
reginei Maria a României, publicat sub titlul „Însemnări zilnice“. Un interesant studiu, semnat de Eleonora
Sava (Facultatea de Litere, Universitatea „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca) prezintă
modul în care comunităţile tradiţionale româneşti au tendinţa de a percepe
situaţii de criză generate de furt sau de crimă şi modul în care indivizii răspund
la aceste situaţii prin acte simbolice şi reprezentări ale ajustării
echilibrului social intracomunitar. Materialul explorează unul dintre cele mai
răspândite ritualuri populare, care a fost actualizat şi adaptat la contextul
penal: căutarea vinovaţilor pe calea „ghicirii în găleată“ (umplută cu apă) –
lecanomanţie. Mecanismele de reglare a crizelor intracomunitare analizate au
fost identificate în timpul unei cercetări de teren efectuate în Transilvania, în
special în zonele rurale.
La
acest număr, invitata specială a redactorului şef este poeta de origine sârbă,
trăitoare în Franţa, Zorica Sentic´, cea care ne dă „Veşti despre timp“.
Ingenioasă punerea în pagină a acestei poezii, sub forma unui ceas, ale cărui
limbi ne anunţă „Mi-am pierdut ceasul“, iar fiecare oră e marcată printr-un
vers: „Secundele mele sunt minute“, „Ceasul meu s-a oprit acolo unde este
permis totul“. Poeta îşi doreşte „să fie un cuvânt“: „Aş vrea să fiu un verb/pe
care tu să-l conjugi doar la prezent şi viitor“. Şi ne îndeamnă: „Ascultă tăcerea!“.
Ilustraţiile
îi aparţin Teodorei Cosman, artistă româncă ce trăieşte în Belgia. Ea semnează şi
articolul „Metaforele fotografiei şi metaforele memoriei – reflecţii artistice
asupra unui album de fotografii de familie“.
Vă
invităm, aşadar, la lectură, pentru a descoperi şi alte titluri incitante din
cel mai recent număr al revistei Philobiblon.
